Main menu

header

  Arheologii britanici au descoperit recent că primele pietre ale ansamblului Stonehenge au fost ridicate între anii 2400 şi 2200 î.Hr., cu 300 de ani mai târziu decât se credea. De asemenea, se pare că situl a fost folosit ca loc de pelerinaj pentru capacităţile sale tămăduitoare. Stonehenge („Pietrele suspendate”) este un monument neolitic aflat în Anglia, în comitatul Wiltshire. Acesta este unul dintre cele mai cunoscute situri preistorice din lume şi atrage în fiecare an aproape un milion de vizitatori. Până acum se credea că acest cerc din pietre fusese ridicat între 2.600 şi 2.400 î.Hr. însă, în urma unor noi cercetări, s-a concluzionat că a fost construit între anii 2400 şi 2200 î.Hr.

  „Un vis devenit realitate”
  Data de naştere a Stonehenge a fost  stabilită la Oxford, cu ajutorul carbonului 14, şi este descrisă de cercetători ca fiind „un vis devenit realitate”. Data exactă constituie cea mai importantă descoperire din cursul săpăturilor efectuate în primăvara anului 2008 la acest ansamblu, pentru a stabili când şi de ce a fost construit şi dacă a fost un sanctuar la care oamenii bolnavi mergeau în căutarea însănătoşirii.

  Pietrele, transportate de la 250 km distanţă
  Descoperirea face parte dintr-un ambiţios proiect, ce încearcă să pătrundă, pentru prima oară în ultimii 44 de ani, în istoria complexului. Analiza mineralelor de la faţa locului arată că pietrele originare au fost transportate în Câmpia Salisbury (sudul Angliei) - unde se află ansamblul Stonehenge - tocmai de la Preseli (Ţara Galilor), zonă situată la 250 de kilometri distanţă, ceea ce reprezintă o realizare extraordinară.
  Cercetătorii britanici au găsit probe ce dovedesc că Stonehenge era un centru de tămăduire asemănător sanctuarului din Lourdes, unde persoanele suferinde veneau de departe, sperând să fie vindecate de „puterile pietrelor”.

  Serviciu de „urgenţă” în sudul Angliei
  O mare cantitate de rămăşiţe pământeşti găsite în mormintele din apropiere prezintă indiciile unor boli grave, iar analizele dentare efectuate la Stonehenge arată că „aproape jumătate” corespund unor persoane care nu erau din partea locului. „Stonehenge nu atrăgea numai persoane care erau bolnave, ci şi oameni care le puteau vindeca”, a declarat Tim Darvill, potrivit căruia situl a constituit, într-o anumită măsură, „serviciul de urgenţă din sudul Angliei”.
17 dintre cele 33 de blocuri mai sunt în picioare

  Ansamblul este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul exterior (cercul Sarsen), de 33 de metri diametru, era construit din 30 de blocuri imense de gresie (megaliţi), aşezate vertical; din păcate, în prezent numai 17 dintre cele 33 de blocuri mai sunt în picioare.
 
Deasupra acestor blocuri de piatră au fost aşezate ca nişte praguri alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanţ exterior se află un alt cerc mai mic de blocuri din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în interiorul căruia se află o placă din gresie mecacee, denumită Piatra de Altar. Toată construcţia este înconjurată de un lanţ circular ce măsoară 104 m în diametru. În interior se ridică un banc de nisip ce cuprinde
56 de morminte, cunoscute sub numele de „găurile lui Aubrey” (după denumirea celui care le-a descoperit, John Aubrey). Aproape de intrare în Bulevard se află Piatra Sacrificiului. Pe partea opusă se află Piatra Călcâi.

  Deşi nu se ştie exact rolul ansamblului, se crede că cei care l-au construit aveau cunoştinţe în astronomie şi că ziua de 21 iunie (Solstiţiul de vară) avea o semnificaţie deosebită, probabil religioasă.
  O altă ciudăţenie legată de Stonehenge este aceea că, deşi nu este singurul monument de acest gen din Anglia, acesta e cel mai cunoscut şi cel mai bine păstrat. Până acum au fost descoperite peste 100 de cercuri din pietre pe teritoriul Marii Britanii şi în nordul Franţei.
Elena Şerban şi Daniela Purgaru