Main menu

header

03-01-1de Andrei Dicu

- La 6 iulie 1785, dolarul a fost ales ca monedă oficială a Statelor Unite ale Americii

Până la apariţia euro, dolarul american a fost cea de-a doua monedă puternică a lumii, după lira sterlină, dar a rămas de-a lungul anilor cea mai convertibilă valută pe tot mapamondul. La 1 aprilie 1778 a luat naştere simbolul dolarului american, „$”, iar la 6 iulie 1785 a fost ales ca monedă oficială a SUA, însă secretele privitoare la originea acestui semn au rămas încă necunoscute şi suscită, în continuare, interes.

Abrevierea monedei spaniole peso
Americanii, ca şi popor, reprezintă contopirea mai multor generaţii de emigranţi, majoritatea sosiţi de pe teritoriul european. Cei mai mulţi dintre primii industriaşi şi bancheri au fost de origine britanică, în genere engleză şi irlandeză, în timp ce ideologii şi oamenii de cultură au provenit din zona scoţiană. Şi pentru că tot vorbeam despre oameni de afaceri şi despre industriaşi, tot unui tânăr imigrant irlandez i se datorează şi apariţia simbolului monedei americane. Este vorba despre Oliver Pollock, pe care cei mai mulţi istorici şi numismaţi îl desemnează drept autorul acestui simbol, unic până atunci în întreaga lume, deoarece ulterior „$” a fost preluat şi de băncile naţionale ale altor state, cum ar fi Canada. La numai 23 de ani, antreprenorul Oliver Pollock a traversat Oceanul Atlantic şi s-a stabilit în oraşul Carlisle, din statul american Pennsylvania. Mânat de dorinţa de a prospera cât mai rapid, Pollock a „prins” repede regulile jocului şi s-a orientat către comerţul cu mărfuri felurite, mai ales cu America Centrală şi cu Indiile de Vest, care reprezentau o piaţă încă neexploatată îndeajuns. Şi-a dezvoltat afacerile rapid şi s-a mutat în Louisiana, unde atât comerţul, cât şi diversele plantaţii l-au transformat într-un om foarte bogat. Ulterior, Pollock a dobândit o reală influenţă în Congresul SUA şi a început să deruleze o serie de afaceri cu Guvernul spaniol, primind beneficiile în moneda iberică, peso. Curios sau nu, se pare că aceasta este provenienţa simbolului „$”, care a fost folosit iniţial drept o abreviere pentru peso în actele contabile ale lui Pollock.

Scrisoarea către congresmanul Robert Morris a schimbat istoria
Potrivit documentelor vremii, se pare că simbolul „$” a fost folosit pentru prima oară într-o factură trimisă de Pollock congresmanului Robert Morris. Acesta din urmă, care era şi un afacerist provenit din cunoscuta familie Phillip Morris, care deţinea o parte importantă a afacerilor cu tutun din lume, a preluat simbolul, utilizându-l în acte oficiale. Au trebuit să treacă însă mulţi ani până în 1797, când semnul „$” a fost acceptat, oficial, drept simbol al dolarului american, cu ocazia apariţiei unei cărţi semnate de istoricul Chauncey Lee. Lucrarea lui Lee subliniază însă provenienţa spaniolă a simbolului: „Se pare că, la origine, «$» a fost de fapt cifra 8 tăiată de o bară, având în vedere faptul că, la vremea respectivă, peso era împărţit în subdiviziuni de 8. Acestea erau reprezentate în scris de formele «P8» şi «/8/», care, ulterior, s-au simplificat şi au devenit «$»”.

Este utilizat atât în SUA, cât şi în alte zone aflate sub influenţă americană
Există unii cercetători care susţin că simbolul provine, de fapt, de la monedele bătute de monetăria spaniolă din Potosi, unde se năşteau majoritatea banilor lucraţi din argint. Aceste monede erau numite „PTSI”, iar literele erau scrise una deasupra alteia, astfel încât forma finală părea litera S în jurul unui T. Totuşi, o combinaţie asemănătoare a fost folosită pe vremuri şi în Marea Britanie, acolo unde şilingul, subdiviziunea lirei, era prescurtat fie prin litera „S”, fie prin semnul „/”.
Dincolo de aceste teorii, dolarul american, abreviat în general folosindu-se simbolul „$”, literele „USD” sau combinaţia „US$”, a fost adoptat de Congresul Confederaţiilor SUA la 6 iulie 1785. Acum este utilizat atât pe teritoriul SUA, cât şi în alte zone aflate sub influenţă americană, precum Puerto Rico, Guam, Insulele Virgine Americane şi Samoa Americană.

Regula elementelor ezoterice, dată peste cap
Mulţi istorici şi comentatori afirmă că SUA reprezintă, de fapt, primul stat fondat pe baza unor principii de origine francmasonică, şi anume „libertatea, egalitatea şi fraternitatea”. Din acest motiv, simbolistica etalată de o serie de clădiri (Congresul, Capitoliul, Pentagonul etc.) şi chiar de moneda americană pare decupată clar din ezoterismul masonic. Nu este însă şi cazul semnului „$” afişat pe dolar. Acest simbol dă, practic, regulile peste cap, deoarece restul inscripţiilor dau dreptate teoriei de mai sus: Potrivit comunicatului original al Departamentului Trezoreriei SUA din 1935, „Ochiul prezent pe bancnotă simbolizează divinitatea care vede şi ştie tot”. Ochiul reprezintă, de asemenea, Dumnezeul Raţiunii. Inscripţia „Nous Ordo Sedorum” semnifică „o nouă ordine mondială”. De asemenea, pe hârtia de 1 dolar se află cifra 13. Se găsesc 13 frunze pe ramura de măslin, 13 săgeţi, 13 stele, 13 dungi pe scut şi o piramidă cu 13 etaje. Numărul 13, mitic nu doar în ezoterismul masonic, ci şi în cel egiptean, babilonian şi templier, este cifra transformării şi a renaşterii. În schimb, cum spuneam, surprinzător, „$” nu poartă cu sine nicio semnificaţie filosofico-ezoterică.

„La origine, «$» a fost de fapt cifra 8 tăiată de o bară, având în vedere faptul că, la vremea respectivă, peso era împărţit în subdiviziuni de 8“ - Chauncey Lee

Pollock, unul dintre finanţatorii trupelor revoluţionare

Oliver Pollock s-a născut în anul 1737, la Coleraine, în Irlanda, şi a murit la 17 decembrie 1823, la Pinckneyville, în SUA, statul Mississippi. Pe lângă activităţile sale de om de afaceri, irlandezul a fost unul dintre finanţatorii trupelor revoluţionare în Războiul de Independenţă purtat împotriva dominaţiei engleze. Primele afaceri le-a făcut în capitala Cubei, Havana, acolo unde s-a împrietenit rapid cu guvernatorul Alejandro O’Reilly, un alt irlandez, care ulterior a devenit guvernatorul statului Louisiana. După finalul revoluţiei americane, Pollock a căpătat un puternic capital politic, fapt care l-a ajutat să-şi dezvolte plantaţiile de bumbac, dar şi să vândă pământuri lângă Baton Rouge. Poate părea surprinzător, însă irlandezul a candidat de trei ori pentru Congresul SUA şi a pierdut de fiecare dată, în ciuda voturilor primite, în general din partea muncitorilor, în rândul cărora devenise foarte popular. În plan familial ştim că s-a căsătorit în două rânduri, însă nu a avut niciun copil.