de Dana Purgaru

- La 21 decembrie 2012, o conjunctură astronomică ieşită din comun va aduce omenirea la un prag... controversat

În 2012, lumea noastră se va sfârşi dacă e să dăm crezare calendarului maiaş, ce se opreşte brusc la data de 21 decembrie. Unii privesc încordaţi şi temători sosirea datei fatidice, considerând-o sinonimă cu Apocalipsa, alţii manifestă mai degrabă o curiozitate şi o neîncredere sinonime cu scepticismul, iar altă categorie priveşte cu entuziasm trecerea într-o nouă dimensiune, „Revelaţia” profeţită în Biblie.

Venirea „omului nou”
Solstiţiul de iarnă din acest an semnifică, în calendarul maiaş, sfârşitul celui de-al treisprezecelea ciclu baktun, ce a început în anul 3114 î.Hr. Faptul că acest calendar se termină brusc la 21 decembrie 2012 a alarmat numeroşi oameni, care au presupus că este vorba despre prezicerea unui cataclism.
Totuşi, teoria ce are cei mai mulţi adepţi ne prezintă un altfel de sfârşit al lumii pe care o ştim: o trecere spirituală în alt plan, într-un alt început. Aceasta se bazează pe faptul că maiaşii credeau cu ardoare în faptul că Universul este ciclic, că Pământul străbate sistematic noi sfârşituri şi noi începuturi. Ei credeau că la data considerată de noi fatidică va apărea „omul nou”, se va întoarce zeul dragon, un şarpe zburător, care deţine puterea aerului. Texte precum „Popol Vuh” - culegere considerată sacră de maiaşi - şi înscrisurile de pe diverse monumente, precum monolitul „Stela C” din Quirigua, Guatemala, descriu reorganizarea zeilor, nu distrugerea totală. Aşadar, este mult mai probabil ca solstiţiul de iarnă din acest an să aducă sfârşitul unui ciclu vechi şi începutul altuia, nou.

Astronomi precoce
Civilizaţia maiaşă a fost una dintre cele mai cunoscute din Mezoamerica. Apogeul culturii sale a fost între anii 250 e.n. şi 900 e.n. Deşi maiaşii nu au fost întemeietorii astrologiei, scrisului şi sistemelor calendaristice, acestea aparţinând precursorilor lor, olmecii, aceste ştiinţe au fost aprofundate de maiaşi, care au avut chiar observatoare astronomice şi cunoşteau foarte bine mişcările planetelor şi ce avea să se întâmple peste foarte mulţi ani. Calendarul lor era unul complex, ce conţinea, de fapt, trei calendare (religios, cu 260 de zile, solar, de 365 de zile, şi varianta lungă, Marele Ciclu, numit baktun, de 1.872.000 de zile sau 5.125 de ani). Ziua 0.0.0.0.0 a calendarului lung îi corespunde data de 11 august 3114 î.Hr., iar finalul este ziua 13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012.

Alinierea planetelor către renaştere
Coincidenţă sau nu, în timpul solstiţiului de iarnă, la ora 11:11 GMT, va avea loc o conjunctură planetară mai puţin obişnuită: Pământul se va alinia cu Soarele, ce se va afla în mijlocul ecuatorului galaxiei Căii Lactee, eveniment ce are loc o dată la 25.800 de ani, alcătuind ceea ce vechii maiaşi numeau „Copacul sfânt”. Conform credinţei acestui popor deosebit de înzestrat, centrul galaxiei este „uterul cosmic”, un loc al trecerii, al transformării, al regenerării, al renaşterii.
Din păcate, nu avem nicio siguranţă în legătură cu ceea ce va urma, însă cercetătorii au identificat şi alte date ce apar ulterior, cum ar fi ziua 1.0.0.00.8 5 Lamat 1 Mol, echivalentul datei de 21 octombrie 4772, fapt ce întăreşte convingerea că lumea nu se va sfârşi întru totul, ci va trece într-o altă etapă.
Acest aliniament, în viziunea geofizicienilor, poate avea ca efect inversarea polilor magnetici, eveniment ce va cauza catastrofe naturale în lanţ. Teoria este susţinută chiar de cercetările lui Albert Einstein, care a susţinut această probabilitate încă din 1955. De asemenea, potrivit unui alt studiu, în urmă 800 de milioane de ani, Polul Nord se afla în mijlocul Pacificului, iar Alaska se afla la Ecuator. Aşadar, la fel cum susţine calendarul maiaş, totul pare a fi ciclic.

Trecerea în alte dimensiuni prin „punctul zero”
În ceea ce priveşte scenariul ceva mai optimist, multe voci spun că omenirea va supravieţui şi va trece într-un alt plan spiritual şi chiar într-o altă dimensiune, în a patra, şi apoi, rapid, în a cincea.
Curgerea timpului de pe Terra se va accelera pe măsură ce ne apropiem de „punctul zero”, când planul sistemului solar se va suprapune pe cel al galaxiei - cele 24 de ore ale zilei din anul 1980, care acum sunt, de fapt, 16 efectiv, vor fi 0, adică timpul nu va mai exista, practic, acest lucru având drept consecinţă trecerea într-o altă dimensiune.
Vom ajunge în pragul celei de A Şasea Lumi, numită „Apocalipsa” sau „Revelaţia”, traversarea către adevărul pe care l-am căutat mereu. ADN-ul se va reprograma, îmbunătăţindu-se cu încă zece spirale, vom depăşi tehnologia pe care o cunoaştem astăzi, necesitatea banului, vom căpăta abilităţi de vindecare şi telepatice şi vom scăpa de bolile incurabile, de răutate şi de războaie, găsindu-ne armonia. Toate acestea se vor datora deschiderii celui de-„al treilea ochi”, al cunoaşterii de sine.

„Calea” nu este pentru oricine
De altfel, această transformare a omului, această experienţă spirituală, a fost profeţită chiar şi de Biblie, însă se pare că nu este vorba despre întoarcerea lui Iisus, în carne şi oase, ci despre căpătarea păcii şi a cunoaşterii printr-o stare ridicată de conştientizare.
Este posibil însă ca nu toţi să facă Marele Pas şi să existe o selecţie naturală. Conform unor teorii, oamenii individualişti, răi, care nu cred în spiritualitate, cu vibraţii energetice scăzute, nu vor supravieţui radiaţiei de înaltă frecvenţă din centura fotonică (denumită iniţial Nebuloasa Aurie) în care vor intra sistemul nostru solar şi, implicit, Pământul la 21 decembrie 2012.

Un secret bine păstrat

Guvernul mexican a dezvăluit recent că a cedat secretele de stat deţinute despre sfârşitul calendarului maiaş producătorilor unui documentar ce se va intitula „Revelaţiile civilizaţiei maiaşe despre 2012 şi viitor”, ce va fi lansat în acest an. Informaţiile au fost protejate timp de 80 de ani, de când au fost descoperite într-o piramidă din situl de la Calakmul, Mexic. „Arheologii au găsit camere în interiorul piramidei supraetajate, ce nu au fost niciodată văzute sau explorate. Am permis ca în acest documentar să se pătrundă acolo şi să se arate oamenilor ce a fost găsit”, a declarat ministrul Turismului din Mexic, Luis Augusto Garcia Rosado. Raul Julia-Levy, fiul celebrului actor Raul Julia, a primit datele despre adevăratul final al calendarului maiaş de la fostul preşedinte mexican Vicente Fox, un prieten al familiei sale, şi s-a străduit patru ani pentru a obţine acordul de a realiza documentarul. El a caracterizat informaţiile drept „şocante”.

- Calendarul maiaş este derivat din cel olmec, popor care a evaluat un an la 365,2420 de zile, cu o eroare de numai 0,0002%. Prin comparaţie, calendarul gregorian, pe care îl folosim în prezent, introdus în Europa în 1582, a calculat timpul în care Pământul face o orbită completă cu o eroare de 0,0003%