de Cătălina Tăgârţă
Vă doriţi foarte mult un copil, dar nu îl puteţi concepe pe cale naturală? În acest caz, ce-aţi zice de o adopţie? Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din fiecare localitate au în evidenţă foarte mulţi copii care aşteaptă să meargă „acasă”. Rodica Elena Neague (foto), inspector superior şi psiholog în cadrul DGASPC sector 6 Bucureşti, ne-a explicat care este procedura în cazul în care vă hotărâţi să adoptaţi un micuţ, de ce acte aveţi nevoie şi unde trebuie să vă adresaţi.
Dosarele se depun la DGASPC din raza de domiciliu
În primul rând, persoanele care doresc să adopte un copil trebuie să se informeze bine înainte de a începe acest demers. Se pot adresa compartimentelor, birourilor sau serviciilor de adopţii din cadrul Direcţiilor de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din sectorul sau din judeţul în care domiciliază. „Odată ajunşi la noi, le explicăm beneficiarilor ce presupune adopţia din punct de vedere al familiei şi care este procedura. Primul pas constă în efectuarea unui dosar cu documentaţia necesară în vederea evaluării garanţiilor morale şi materiale ale familiei pentru atestarea în acest sens. Vreau să specific faptul că nu-i obligatoriu ca părinţii adoptivi să fie căsătoriţi, poate adopta chiar şi o persoană singură sau cei care au trecut printr-un divorţ dacă prezintă garanţiile morale şi materiale necesare”, ne-a spus inspectorul de la sectorul 6. O dată cu depunerea dosarului la serviciul de adopţii din cadrul Direcţiilor de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de la domiciliu, viitorii părinţi vor depune şi o cerere de evaluare în vederea eliberării atestatului, din care reiese că sunt apţi să adopte. Apoi, urmează 60 de zile de evaluare a persoanelor care aspiră la posibilitatea de a deveni părinţi adoptivi. „În acest interval are loc atât evaluarea din punct de vedere social, psihologic, cât şi pregătirea pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte. Fiecare caz e repartizat unei echipe formate din asistent social şi psiholog”, a mai spus specialistul în adopţii.
„Trebuie să se facă dovada garanţiilor materiale”
În general, familiile care doresc să adopte un copil au o situaţie financiară bună sau medie, dar au şanse şi familiile cu venituri mai mici. „Nu există un standard legat de venituri, însă viitorii părinţi adoptivi trebuie să facă totuşi dovada garanţiilor materiale în acest sens. De asemenea, se pune accent deosebit pe capacităţile parentale, pe capacitatea lor de a iubi necondiţionat un copil care are nevoie de o familie în care să se poată dezvolta armonios atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic”, ne-a mai declarat Rodica Elena Neague. În cadrul vizitei iniţiale la domiciliul potenţialilor părinţi se va stabili programul întâlnirilor ce vor avea loc ulterior atât cu asistentul social, cât şi cu psihologul. „În interiorul celor 60 de zile, beneficiarii trebuie să participe la cursuri privind asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte şi la întâlniri cu alţi potenţiali părinţi adoptivi. În plus, li se explică diferenţa dintre copilul părăsit şi cel adoptabil. Chiar dacă majoritatea familiilor îşi doresc să adopte bebeluşi, copii frumoşi, cuminţi, realitatea este că de multe ori procedura de deschidere a adopţiei interne durează uneori destul de mult, timp în care copiii cresc şi nu-i mai doreşte nimeni”, a mai spus inspectorul Rodica Elena Neague.
Primul pas, obţinerea atestatului
Practic, din punct de vedere al familiei sunt trei paşi în procedeul de adopţie: obţinerea atestatului, care se emite de DGASPC, încredinţarea în vederea adopţiei şi încuviinţarea adopţiei copilului, hotărâte de tribunal. În cazul copiilor adoptabili, există tot trei paşi: deschiderea procedurii de adopţie, încredinţarea în vederea adopţiei, încuviinţarea adopţiei, hotărâri date tot de tribunalul de la domiciliul copilului. E important de ştiut însă că familia de plasament sau asistenţii maternali au prioritate la adopţia unui copil pentru care s-a deschis procedura de adopţie. Abia în cazul în care nici aceştia nu doresc să adopte respectivii copii, ei sunt încredinţaţi unor persoane atestate ca fiind apte să adopte. „Majoritatea copiilor adoptabili provin din familii dezorganizate şi deseori este o colaborare greoaie cu părinţii biologici sau cu rudele copilului de până la gradul al 4-lea, timp care trece totdeauna în defavoarea celui mic”, ne-a declarat Rodica Elena Neague. Media pentru întreaga procedură, până ce copiii pleacă într-o familie, este de doi-trei ani. „Şi totuşi am avut copii care au ajuns la familii adoptive şi la vârsta de 9 ani, iar anumite familii au adoptat şi câte doi fraţi. E uimitor câte pot face oamenii din dragoste”, a mai spus reprezentanta DGASPC sector 6.
„Unele familii nu-şi pot depăşi temerile”
Mulţi nu reuşesc să adopte nu pentru că nu există copii adoptabili, ci pentru că aşteaptă copilul imaginar, deci nu există dragoste necondiţionată. „O parte dintre familii sau persoane se tem de părerea celor din jur, de ce vor spune rudele, vecinii, iar în perioada de potrivire renunţă singure la iniţierea unui proces adoptiv, deoarece nu-şi pot depăşi temerile. De aceea, este bine ca, înainte de a începe acest demers, potenţialii părinţi adoptivi să stea de vorbă cu persoane competente, care i-ar putea ajuta să-şi dea seama de propriile temeri sau anxietăţi, dacă au acel potenţial de a iubi necondiţionat un copil cu întreaga sa istorie de viaţă”, a încheiat reprezentanta DGASPC sector 6, potrivit căreia, de la începutul anului, au fost adoptaţi aproximativ 14 copii în respectivul sector. „Pot spune că sunt mult mai multe solicitări decât copii şi astfel că trebuie să apelăm la Oficiul Român pentru Adopţii. În cazul în care caracteristicile semnalate de părinţii din sectorul nostru se potrivesc cu cele ale copiilor din provincie, le propunem să-i vadă şi pe aceştia”, ne-a mai spus inspectorul Neague.
Documentele de care aveţi nevoie pentru a efectua o adopţie sunt: copii de pe actele de identitate, copii legalizate de pe actele de stare civilă, respectiv certificate de naştere, de căsătorie, sentinţă divorţ şi copii legalizate ale actelor de proprietate sau declaraţie notarială cu acordul proprietarului, dacă este cazul. În plus, este nevoie de o declaraţie notarială din care să reiasă că adulţii nu au fost decăzuţi din drepturile părinteşti. De asemenea, este nevoie de cazier judiciar pentru toţi membrii familiei, certificat medical tip A5 eliberat de medicul de familie şi de medicul psihiatru, adeverinţe de venit, câte două caracterizări pentru fiecare soţ de la locul de muncă, declaraţie privind motivaţia adopţiei, aşteptări legate de copil (care trebuie să cuprindă sexul, vârsta şi situaţia psiho-socio-medicală) şi declaraţie privind motivele pentru care unul dintre soţi nu adoptă (dacă este cazul) şi fotocopii de pe actele de studii.
Important! Adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care unul dintre soţii din familia adoptivă care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne.