de Elena Şerban

„Întoarcerea din Rai”, „Pe strada Mântuleasa”, „La ţigănci”, cu „Maitreyi” şi „Huliganii”, trecând pe la „Domnişoara Christiana” care citea „Romanul adolescentului miop”. Aceasta este doar o parte din traseul spiritual şi scriitoricesc pe care l-a realizat scriitorul Mircea Eliade de-a lungul carierei sale. Traseu care a început la Bucureşti, la 13 martie 1907, în familia căpitanului de infanterie Gheorghe Ieremia. Din respect pentru Ion Heliade Rădulescu, căpitanul a decis să-şi modifice numele de familie din Ieremia în Eliade.

Din cauza meseriei tatălui, familia Ieremia Eliade şi-a schimbat frecvent domiciliul prin ţară în perioada copilăriei micului Mircea. A revenit însă în Bucureşti când Mircea a început studiile la Liceul Spiru Haret. După absolvirea acestuia a devenit student al Facultăţii de Litere şi Filosofie.

În timpul facultăţii a atras atenţia lui Nae Ionescu, reputat filosof, pedagog şi jurnalist, care l-a angajat pe tânărul Mircea la redacţia ziarului „Cuvântul”. În urma relaţiei de prietenie pe care a avut-o cu Nae Ionescu, Mircea Eliade a devenit membru al Mişcării Legionare, scriind în revista legionară „Buna Vestire”. După război s-a stabilit la Chicago, în SUA, şi a fost angajat ca profesor de istoria religiilor. Ca dovadă a vastei sale contribuţii la literatura specializată din acest domeniu, Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago poartă numele „Mircea Eliade”. Scriitorul a fost căsătorit în perioada 1934-1944 cu Nina Mareş, însă cei doi nu au avut copii.

A murit la 22 aprilie 1986, la vârsta de 79 de ani, la Chicago.