Main menu

header

11-01-1de Elena Şerban

În familia Emiliei şi a preotului ortodox Iraclie Golembiovski venea pe lume, la data de 14 octombrie 1853, un fiu care urma să devină cunoscut în toată România pentru cântecele sale: Ciprian Porumbescu.

Băiatul a început studiul muzicii la Suceava şi s-a mutat apoi la Cernăuţi, unde a condus corul Societăţii Culturale „Arboroasa”. Implicat în viaţa politică a vremii, a participat în anul 1871 la sărbătorirea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna. În 1877, Ciprian Porumbescu a fost arestat pentru activitatea sa politică. Motivul? Împreună cu câţiva colegi din „Arboroasa”, a trimis o telegramă de condoleanţe Primăriei din Iaşi, care comemora 100 de ani de la decesul domnitorului Grigore Ghica. Acesta se împotrivise cedării Bucovinei către austrieci.

Nemulţumite, autorităţile austriece care controlau Bucovina au desfiinţat „Arboroasa”, ai cărei membri au fost închişi. În urma procesului care a avut loc în 1878, Ciprian a fost eliberat. Tatăl său l-a trimis la Viena, pe cheltuială proprie. În capitala austriacă a scos, în anul 1880, colecţia de douăzeci de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români” (cuprinzând „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului” şi „Imnul Unirii - Pe-al nostru steag”), prima lucrare de acest gen realizată de un român. A revenit în ţară şi a devenit profesor la Braşov în 1881. Pentru că în perioada arestării s-a ales cu tuberculoză, s-a mutat în Italia, sperând să încetinească evoluţia bolii. Conştient că eforturile sale sunt zadarnice, s-a întors la Stupca, unde a murit la 6 iunie 1883.