de Elena Şerban
- La 10 iunie, se împlinesc 84 de ani de la moartea arhitectului catalan
Barcelona, Sagrada Familia, Parcul Güell, Casa Battlo. Toate aceste lucruri au în comun acelaşi lucru: Antoni Gaudí. Arhitect catalan, faimos pentru stilul unic sau pentru proiectele sale, Gaudi s-a născut la 25 iunie 1852, în sătucul Riudoms, aflat la patru kilometri de localitatea la Reus - Catalunia.
Inspiraţie din familie
Antoni este al cincilea şi ultimul copil al lui Francesc Gaudí i Serra (arămar) şi al Antòniei Cornet i Bertran. Faptul că s-a născut într-o familie care lucra şi comercializa obiecte de aramă a contat în dezvoltarea ulterioară a artistului Gaudi.
De altfel, el prefera să petreacă mult timp în atelierul tatălui său, deoarece nu avea o sănătate de fier. Acolo, în atelier, Antoni uita de faptul că nu se poate juca cu ceilalţi copii. Tot în atelier, Gaudi şi-a sporit spiritul de observaţie. Puţin mai târziu evada din atelier şi făcea dese şi lungi plimbări în natură.
Şi-a pierdut rudele de timpuriu
Familia Gaudí nu a fost una prea norocoasă. Afirmaţia se bazează pe faptul că toţi fraţii lui Gaudí, dar şi mama sa au murit până când Antoni a împlinit 27 de ani.
Astfel, doi dintre fraţii săi au murit la vârste fragede, respectiv la 2 şi 4 ani. Un alt frate mai mare, Francesc, a murit în anul 1876, din cauze necunoscute, după ce abia obţinuse diploma în medicină. Moartea lui este urmată de cea a mamei. De asemenea, sora lui mai mare, Rosa, a decedat în anul 1879, lăsându-şi fiica în responsabilitatea lui Gaudí, singurul frate rămas în viaţă. Ca urmare a celor întâmplate, viitorul artist s-a mutat împreună cu tatăl şi nepoata în Barcelona. Tatăl său s-a stins din viaţă în anul 1906, la vârsta de 93 de ani, iar nepoata sa, având o sănătate precară, a murit în anul 1912, la vârsta de 36 de ani.
Sagrada Familia, şi după 43 de ani... neterminată
La şcoală, Gaudí nu a fost un elev care să strălucească la vreo materie deosebită. Singurele materii la care excela, surprinzându-şi profesorii, au fost desenul şi arhitectura. În aceste domenii, Antoni manifesta o creativitate ieşită din comun. Obţinea cele mai neobişnuite soluţii la problemele de arhitectură găsite în cărţi şi dovedea o iscusinţă deosebită.
Pentru a se întreţine în facultate a fost obligat la începutul carierei sale să lucreze ca ucenic la diverşi arhitecţi. Situaţia nu l-a deranjat prea tare, deoarece în acest timp a furat meserie de la marii arhitecţi ai vremii. Perioada de ucenicie se dovedeşte de mare ajutor pentru cariera de mai târziu, deoarece îi cunoaşte pe Manuel Vicens, care îi cere să proiecteze prima casă, dar şi pe cel care mai târziu îi va deveni protector: Eusebi Güell i Bacigalupi (1846-1918).
Calităţile sale şi geniul artistic nu au fost trecute cu vederea. Cea mai importantă dovadă este faptul că la doar 31 de ani, în 1883, a început construcţia unei catedrale dedicate Sfintei Familii, celebra Sagrada Familia, finanţată din fonduri publice.
Din păcate, deşi Gaudí a lucrat la Sagrada Familia până în 1926, anul morţii sale, construcţia nu a fost finalizată în timpul vieţii acestuia. De altfel, la Sagrada Familia se lucrează chiar şi în prezent. Însă diferenţa dintre partea construită de Gaudí şi celelalte la care au lucrat alţi arhitecţi este semnificativă.
Norocul lui a fost Eusebi Güell i Bacigalupi
Mulţi critici au fost de părere că munca şi geniul lui Gaudi nu ar fi depăşit graniţele Barcelonei dacă arhitectul nu l-ar fi întâlnit pe Eusebi Güell i Bacigalupi. Acesta, un bogat industriaş, nu a rămas indiferent la stilul lui Gaudí şi, la un moment dat, l-a invitat la el acasă. Realizând că şi omul Gaudí este genial nu doar arhitectul, între cei doi s-au pus bazele unei prietenii care a durat ani în şir. De altfel, Güell l-a susţinut financiar pe Gaudí în realizarea tuturor „nebuniilor” sale.
Una dintre cele mai mari realizări ale lui Antoni Gaudí a fost parcul ce poartă numele binefăcătorului său, Güell. Acest parc se laudă cu elemente arhitectonice deosebite. Monument UESCO încă din anul 1984, parcul a fost construit între anii 1900-1914.
Un sfârşit tragic
Gaudi moare în 1926, la vârsta de 74 de ani, în împrejurări nu foarte cunoscute. Presa vremii a scris că Gaudí a decedat într-un spital de săraci, după ce arhitectul ar fi fost călcat de un tramvai. Se pare că Antoni nu mai ştia cine e, astfel că autorităţile au crezut că e un om sărman şi l-au lăsat să se stingă într-un spital pentru amărâţi.
- Gaudi a fost înmormântat într-o criptă din Sagrada Familia
Printre multele construcţii realizate graţie geniului Gaudi se numără, în afară de Sagrada Familia (foto), Casa Batllo sau Casa Milo (sau la Pedrera).
Casa Batllo. Monumentul realizat între anii 1904 şi 1906 este locul în care Gaudi a folosit o serie de elemente de tip vegetal. Însă, detaliile care o fac distinctă sunt coloanele şi balcoanele care par nişte cranii şi nişte oase. În caz că vi se pare înfricoşător, aflaţi că nu e deloc aşa. Casa este, privită din exterior, de-a dreptul încântătoare. Zidurile sunt rotunjite cu ondulaţii clare. De altfel, toată casa are aparenţa că este îmbrăcată cu o piele catifelată de şarpe de mare.
Casa Milo. Barcelonezii nu au primit cu mare entuziasm construcţia Casei Milo. Acesta a fost de altfel şi motivul pentru care ei au numit-o „la Pedrera” („Cariera”). Pentru că, într-adevăr, Casa Milo seamănă cu pereţii abrupţi ai unei stânci. Aceasta este ultima clădire pe care a construit-o Gaudí înainte de a-şi dedica toată energia sa pentru Sagrada Familia.