Main menu

header

cotnari wide

30-12-1de Gabriela Niculescu

Teleenciclopedia, emisiunea cea mai aşteptată şi vizionată de telespectatori în perioada comunistă, împlineşte sâmbătă, 22 mai, 45 de ani de la primul episod care a fost difuzat tot într-o sâmbătă, 22 mai 1965, conform programului radio-tv din epocă. Printr-o coincidenţă simpatică, episodul din 22 mai anul acesta are numărul 2.222. Emisiunea a devenit un brand, la fel ca şi tot ce este legat de ea, de la melodia de generic, preluată dintr-un concert pentru pian al lui Nicolae Kirculescu, până la vocile comentatorilor - Florian Pittiş, Mariana Zaharescu sau Lucia Mureşan. Formatul a rămas acelaşi de zeci de ani şi poate acest lucru este unul dintre elementele care i-au asigurat succesul de-a lungul a patru decenii şi jumătate. Chiar şi acum reuşeşte să adune în faţa micilor ecrane un număr considerabil de telespectatori. Despre succesul longevităţii şi munca din spatele ecranului ne-a povestit Gabriela Nuţă, producătoarea emisiunii.

Încercăm să pătrundem în spatele imaginilor difuzate în fiecare sâmbătă seara şi să aflăm cum a reuşit această producţie să învingă bariera timpului. Producătoarea Gabriela Nuţă ne lămureşte: „Generaţii întregi de telespectatori au rămas fidele Teleenciclopediei, pentru că le-a înseninat viaţa, mai ales în vremurile când era greu să te mai bucuri de ceva. Audienţa a rămas foarte bună şi astăzi, deşi oferta programelor de televiziune este mult mai generoasă. Atenţia la detalii, imprimată de Cornelia Rădulescu, cea care de 23 de ani este realizatoarea celei mai longevive emisiuni din România, îşi spune cuvântul!”

„Nu există compromisuri în privinţa calităţii”
„Metodele de fabricaţie” ale celei mai longevive emisiuni din istoria televiziunilor din România nu sunt secrete, însă probabil nici atât de „palpitante” pe cât credeţi. „Este mult de muncă şi nu există compromisuri în privinţa calităţii. Tudor Vornicu avea o vorbă: «Televiziunea se face cu fete bătrâne!». Meseria asta te consumă; dacă ţi-a pătruns «microbul» în sânge, eşti sclav pe viaţă!”, ne-a spus producătoarea.

Un brand identic şi înainte, şi după ‘89
În timpurile acestea, când grilele de programe se schimbă de la un sezon la altul, ba chiar de la o lună la alta, pare destul de straniu să afirmi că, în esenţă, formatul emisiunii nu s-a schimbat. „Singura «rivală» a Teleenciclopediei, dar, mai «tinerică», este emisiunea de ştiinţă de la Rai Uno «Quark» (redenumită «Superquark»). Din 1981 are acelaşi realizator-prezentator (Piero Angela) şi, cu excepţia fireştilor îmbunătăţiri tehnice, n-a suferit modificări substanţiale. De altfel, companiile care deţin branduri celebre ştiu cât de riscantă este «înnoirea cu orice preţ»”, a completat Gabriela Nuţă.

Documentarele poartă marca BBC
Aproape toate documentarele difuzate în cadrul Teleenciclopediei sunt străine. „Partenerul” tradiţional al emisiunii este BBC, dar, în prezent, achiziţiile se fac şi din alte surse. „Rareori difuzăm materiale video româneşti. Ele trebuie să aibă tematica şi, mai ales, calitatea obişnuite telespectatorilor emisiunii. Desigur, există realizatori capabili să atingă asemenea standarde, însă raţiunile financiare restricţionează, deocamdată, producţiile de gen: din păcate, e mai ieftin să cumperi un documentar decât să-l faci!”, ne-a mărturisit producătoarea emisiunii.
Din nefericire, subiectele incitante din România, începând cu cele istorice, geografice, botanice şi terminând cu tematici bazate pe fenomene stranii, care ar putea fi tratate în documentare precum cele difuzate la Teleenciclopedia, nu vor ieşi la lumină până când nu vor fi alocate fonduri suficiente pentru realizarea lor. Însă, până va ajunge şi România să facă investiţii în asemenea documentare, vom pune voce pe cele realizate de alţii.

„Tudor Vornicu avea o vorbă: «Televiziunea se face cu fete bătrâne!». Meseria asta te consumă; dacă ţi-a pătruns «microbul» în sânge, eşti sclav pe viaţă!“

„Florian Pittiş, întruchiparea profesionalismului“

Una dintre vocile inconfundabile ale Teleenciclopediei a fost cea a regretatului Florian Pittiş. „Moţu”, aşa cum era numit de apropiaţi, a rămas în memoria tuturor oamenilor care au avut onoarea de a-l întâlni. Cornelia Rădulescu, realizatoarea emisiunii, amintea într-un interviu acordat cu ceva timp în urmă, că, la un moment dat, în timp ce citea un text despre maimuţe, actorul a spus: „Maimuţele s-au luat la bătaie. Şi la noi în teatru se întâmplă la fel”. „Noroc că am fost atenţi şi am tăiat la montaj. Altfel nu ştiu ce ar fi putut ieşi pe vremea aceea, înainte de Revoluţie”. Şi Gabriela Nuţă îşi aminteşte cu drag de devotamentul cu care el a lucrat în echipa emisiunii, vocea sa răsunând parcă şi astăzi în mintea telespectatorilor. „Florian Pittiş era întruchiparea profesionalismului. Punctual, venea întotdeauna cu zece minute mai devreme, citea textul - o dată pentru el, o dată pentru noi - relua maximum două fraze şi... pleca! Rostirea lui impecabilă s-a datorat exerciţiilor de dicţie pe care le-a făcut zilnic din momentul începerii pregătirii pentru admiterea la Facultatea de Artă Teatrală şi până la sfârşitul vieţii, inteligenţei şi culturii sale vaste - înţelegea ce citea, lucru mai rar decât credeţi!”, a încheiat producătoarea.