Main menu

header

cotnari wide

14-01-1de Mariana Borloveanu

- „Pesach Sameach” (Paşte fericit!) este urarea pe care şi-o fac evreii cu această ocazie

Personalitate marcantă a şcolii teologice româneşti, profesorul universitar doctor Emilian Corniţescu (foto) este un cunoscător al tradiţiilor şi sărbătorilor din lumea iudaică. De aceea, l-am rugat să ne vorbească despre semnificaţiile Paştelui evreiesc, sărbătorit în acest an între 29 martie şi 6 aprilie.

Pâinea nedospită şi fuga din Egipt
- Care este semnificaţia Paştelui evreiesc (Pesach)?
- Este una dintre cele mai importante sărbători iudaice. Cuvântul Pesach poate fi împărţit în două: „Peh” - gură  şi „sach” - a vorbi. Anul acesta, evreii încep să sărbătorească Paştele la 29 martie, iar sărbătoarea ţine opt zile (între 15 şi 22 Nisan - lună din calendarul evreiesc). În primele şi ultimele două zile ale acestei perioade se impune respectarea strictă a perceptelor religioase. La 29 martie, după ce soarele apune, la sinagogă se fac rugăciuni ce amintesc de eliberarea din robia egipteană.

- Sărbătoarea Paştelui este una şi aceeaşi cu Sărbătoarea Azimelor?
- În trecut, deşi celebrate împreună, Paştele şi Azimele erau sărbători diferite. Ambele erau legate de evenimentul ieşirii din Egipt. Evreii, în graba lor de a fugi, nu au mai avut timp să lase la dospit aluatul pentru pâinea de drum şi au făcut una nedospită (matzah). Astfel, cele două s-au comasat, o dată cu Paştele începând şi Sărbătoarea Azimelor.

Sacrificarea mielului
- Există şi pentru evrei simbolul mielului, de Pesach?
- Paştele acestui popor are conotaţii specifice ale sacrificării mielului pascal. Pentru Pesach, evreii aleg spre sacrificare cel mai sănătos animal, pe care-l sacrifică întotdeauna între orele 15:00 şi 17:00. Acesta se frige la proţap, fără a fi porţionat, şi se consumă cu pâine nedospită şi, obligatoriu, cu verdeţuri amare. Sângele simbolizează eliberarea de păcate, iar verdeţurile, viaţa grea a evreilor din timpul robiei.

- Putem considera Paştele iudaic o prefigurare a celui creştin?
- Fără îndoială. La Cina cea de Taină, Mântuitorul Hristos a dat un nou conţinut pâinii şi vinului, transformându-le în Trupul şi Sângele Său. Aceasta este cea mai elocventă explicaţie a faptului că Paştele evreilor este o prefigurare a Paştelui creştin. În Epistola I către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă la prăznuirea sărbătorii într-o nouă perspectivă: „Iată Hristos, Paştele nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim deci nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului”.

- Chiar dacă se numesc la fel, Paştele creştin şi cel evreiesc au semnificaţii diferite. Dacă pentru creştini este cea mai importantă sărbătoare şi aminteşte de Învierea lui Iisus Hristos, evreii îl consideră simbolul eliberării din sclavie.
- Potrivit calendarului iudaic, suntem în anul 5770 (ei calculând de la facerea lumii), în luna numită Nisan. Pesach se sărbătoreşte începând din 29 martie, până la 6 aprilie

Masa de Pesach

Evreii au un mod aparte în care servesc masa de Paşte (Seder). Aceasta este una ritualică, Seder traducându-se „ordine”. Ea se ţine de obicei în familie, în primele două zile de Pesach. Se începe cu rostirea Kadesh-ului (binecuvântarea pentru vin), în cinstea sărbătorii, urmată de Urechatz (spălarea mâinilor).
Pe masă se pun patru cupe cu vin. Apoi se aşază karpas (rădăcini amare, amestec din cartof şi ridichi, eventual pătrunjel), în amintirea mâncării sărace din timpului exodului. Karpas-ul reprezintă şi primăvara - renaşterea naturii. Se mai pune matzah (pâine nedospită), marRor (ierburi amare), amintind de greutăţilor sclaviei, charoset (un amestec de nuci măcinate, mere, scorţişoară şi miere), ce simbolizează mortarul folosit de sclavii evrei în Egipt pentru construcţiile Faraonului. Mai trebuie pus şi un ou fiert tare, simbol al vieţii şi renaşterii şi z’roah, o bucată de carne, reprezentată de multe ori de un os. Z’roah simbolizează mielul de Paşte şi aminteşte de momentul în care Dumnezeu i-a scăpat pe evreii din Egipt de sclavie.

Ritualul Sederului

Karpas-ul se înmoaie în apă sărată. Cel care face această operaţiune spune şi o binecuvântare, după care muşcă. Apa sărată simbolizează lacrimile evreilor - atât cele de durere, din timpul sclaviei, cât şi cele de bucurie, din momentul eliberării. Urmează Yachatz, momentul în care una dintre cele trei matzah de pe masă este ruptă în două părţi. O bucată va fi ascunsă şi păstrată pentru desert. Maggid este parte din Seder, în care se reia povestea plecării evreilor din Egipt şi primul Paşte. Un dialog între cei aflaţi la masă accentuează diferenţele de ritual dintre Paşte şi alte sărbători. Mesenii nu stau drept, ci înclinat sau întins (ca un act ce sugerează libertatea).
Rachtaz este cea de-a doua spălare a mâinilor. De data aceasta este însoţită de o binecuvântare şi urmată de alte două asupra pâinii nedospite, aceasta fiind apoi ruptă şi împărţită celor de la masă.
E rândul pentru marror (la noi se foloseşte, de obicei, salată) să intre în ritualul de Seder. Se face un sandviş (korech) din ierburile amare, charoset şi matzah. Aceasta este o combinaţie ce se consumă doar de Paşte. Masa se încheie cu mâncarea Afikomenului (bucata de matzah păstrată), ca desert.