Main menu

header

cotnari wide

de Maria Petrache

De foarte multe ori aţi auzit fie: „Ai un scris de om hotărât” sau: „Ai un scris nervos” etc. Aceste aprecieri se referă la forma sau la mărimea pe care o prezintă desenul literelor, scrisul apăsat sau mai puţin apăsat, „decorarea” literelor cu tot felul de liniuţe şi de bucle, dar şi la alte diferite caracteristici.

Un act complex, controlabil psihic
Scrisul în sine sugerează ceea ce poate face fiecare individ cu potenţialul său genetic şi cu cel dobândit, cum este din punct de vedere structural şi caracterial-atitudinal sau cum a devenit în timp, sub influenţa educaţiei şi/sau a autoeducaţiei. Prin scris se „proiectează”, la prima vedere, cel puţin trei dimensiuni controlabile psihic:
- gradul de dezvoltare al deprinderii de a scrie (reprezintă de fapt o dovadă a gradului de instruire şi de cultură);
- expresia temperamentului fiecăruia, determinată de tipul de activitate nervoasă superioară, evidenţiată în ritm, amplitudine şi forţa scrierii;
- stilul personal de mobilizare la scris, prin forma scrisului, ce poate fi ordonată sau dezordonată, îngrijită sau neîngrijită şi studiată sau neglijentă.

Aristotel, părintele grafologiei
O dimensiune distinctă se referă la caracteristicile gramaticale, de ortografie şi de frazare, scrisul punând în evidenţă aspecte ale nivelului cultural specific persoanei şi unele caracteristici intelectuale. Astfel, se poate spune că scrisul poate pune în evidenţă o serie de caracteristici psiho-individuale, ceea ce a determinat apariţia grafologiei (studiul scrisului) ca ştiinţă, Aristotel fiind considerat unul dintre întemeietorii ei. Aspectele cele mai importante ale scrisului, semnificative, prin intermediul cărora se poate defini un anumit fel de a fi al unei persoane, sunt:

Înfloriturile demască anxietatea
Din punct de vedere psihologic, forma scrisului „proiectează” caracteristici ale deprinderilor, memoriei, dar şi aspiraţii, idealuri, originalitate (scrisul ascuţit, cu rotunjimi, cu suplimente ornamentale, cu simplificări etc.). De exemplu, scrisul clar, fără complicaţii şi înflorituri, ce se menţine în cadrul regulilor caligrafice, pune în evidenţă un caracter mai puţin original, conformist, linişte interioară, sinceritate, simplitate şi claritate în gândirea persoanei. Dimpotrivă, dacă este complicat, cu trăsături în plus şi cu înflorituri, dificil de descifrat, reprezintă cochetărie, lipsă de francheţe şi de spontaneitate, agitaţie interioară fără motiv (anxietate), precipitare şi confuzie.

Continuitatea indică echilibru
Continuitatea se referă la legăturile şi la spaţiile din cadrul scrisului şi evidenţiază coeziunea în acţiuni, deprinderi, sentimente, mod de a reacţiona etc. Continuitatea se exprimă şi ca ordine şi dezvoltare a calităţii de adaptare, simţ de organizare, simţ metodic şi logică. Caracteristicile implicate în continuitate pun în evidenţă şi aspecte ale excitabilităţii şi ale inhibiţiei sistemului nervos superior. De exemplu, scrisul egal, normal, indică sănătate, echilibru, activitate cu o doză de rutină. Scrisul cu litere marcate cu spaţii între ele în corpul cuvintelor exprimă satisfacţie, plăcere de a trăi, gust pentru confort, însă marchează disfuncţionalităţi de diferite feluri în contactele sociale (conflicte mocnite, inhibiţii sociale, disconfort social).

Înclinaţia spre stânga şi dificultăţile de adaptare
Direcţia şi înclinaţia scrisului oferă indicii cu privire la starea de spirit, fluctuaţiile dispoziţiilor, stilul de antrenare în activitate, aspecte ale afectivităţii şi ale fluctuaţiilor ei, caracteristicile structurale ale aspiraţiilor. Înclinaţia spre dreapta a scrisului reprezintă o plăcere pentru anturaj, pentru sentimentalism. Scrisul orientat spre stânga pune în evidenţă efortul asupra propriei persoane de a se autocenzura, dar şi dificultăţi de adaptare, conflicte afective recente şi/sau mai vechi. Dacă scrisul este foarte înclinat, reprezintă predispoziţie la pasiuni de orice fel.

Literele subdimensionate denotă fineţe de spirit
Dimensiunea scrisului dezvăluie aspecte ale afirmării de sine, punând în evidenţă şi expansivitatea persoanei. Scrisul mare, supradimensionat, dacă nu este scrisul unei persoane cu deficit vizual, reprezintă vitalitate, orgoliu, spirit euforic şi entuziasm. Scrisul ce se subdimensionează treptat, rămânând ferm, pune în evidenţă fineţe de spirit, simţ critic şi introspecţie.

Ritmul evidenţiază rapiditatea reacţiilor
Viteza de scriere este o caracteristică importantă a scrisului şi pune în evidenţă rapiditatea reacţiilor, cadenţa şi ritmul acestora. Cele din urmă indică determinarea vitalităţii, a vigorii şi exprimă caracteristici temperamentale. Viteza mare indică vitalitate, activitate, zel, mobilitate, uneori excitaţie fizică şi psihică. Scrierea lentă denotă oboseală, depresie şi predispoziţie spre lipsa de dinamism.

Scrisul apăsat semnalează vitalitatea
Apăsarea scrisului exprimă intensitatea de exprimare a individualităţii, originalitatea, vitalitatea. Scrierea neapăsată, fără presiune reprezintă lipsa de voinţă, inactivitate. Apăsările puternice exprimă forţă, vitalitate, energie, nevoia de a combate, spirit opozabil, forţă de caracter. Inegalitatea presiunii confirmă alternanţa dintre elan şi inhibiţie, schimbări de dispoziţie, mai puţină siguranţă, amor propriu, uşor exacerbat şi o atitudine uşor afectată.

Linia armonioasă relevă onestitate

Linia armonioasă a scrisului denotă onestitate, simţul responsabilităţii, idealismul şi încrederea în sine. De menţionat este faptul că parametrii de mai sus evidenţiază aspecte diferenţiate atunci când sunt în exces sau în deficit. Ei pot marca în anumite cazuri, de asemenea, stări maladive, carenţiale sau psihopatologice. Există însă limite ale cunoaşterii prin scris. Nu se pot determina de pildă sexul, vârsta. Oricum, se consideră că există trei vârste de scris: una fiziologică, una de maturitate a scriptorului şi una de maturitate a deprinderii de a scrie.