de Georgiana Mihalcea
Din nefericire, viața ne face să trecem și prin evenimente dramatice, care ne zdruncină din temelii sentimentul de siguranță ori de încredere în sine. Fără ajutor de specialitate și fără sprijinul și empatia celor din jur putem ajunge să simțim aceeași suferință în fiecare zi. Psihologul Diana Boitaș (medalion) (dezvoltarearmonioasa.ro) ne explică pe larg ce reprezintă retraumatizarea, ce o declanșează și cum putem ajuta o persoană aflată în această situație.
„Modifică semnificativ viziunea asupra lumii înconjurătoare”
- Ce înțelegem prin „traumă”?
- Trauma este ceea ce se întâmplă în interiorul unei persoane atunci când se confruntă cu evenimente singulare sau repetitive care îi depășesc posibilitățile interioare și nu are sprijin emoțional pentru a putea gestiona ce i se întâmplă. Problema este că trauma modifică semnificativ viziunea conștientă, dar și inconștientă asupra lumii înconjurătoare și implicit atitudinea față de sine și față de cei din jur.
- Dați-ne câteva exemple de evenimente ce ne pot aduce într-o astfel de stare!
- Trauma nu apare doar în cazul unui eveniment șocant precum un accident, moartea unei persoane dragi, abandonul, un abuz fizic sau sexual, o naștere grea și stresantă, dezastre naturale, război sau boli, ci și atunci când nevoile fundamentale din copilărie sunt neîndeplinite sau frustrate constant. Nu există părinte perfect, însă există o diferență între un părinte care mai și greșeşte și un părinte care persistă în greșeală. Mai mult, este foarte importantă reparația, poate chiar mai importantă decât greșeala. O suferință provocată constant poate duce la traumă. Sunt mai mulți factori ce contribuie la apariția acesteia: gradul de vulnerabilitate a copilului, un șoc sau suferința provocată repetat, lipsa unor alte figuri susținătoare.
- Cum se simt persoanele care au trăit un astfel de episod?
- Sentimentul general este de singurătate. Pentru a face față suferinței, oamenii se pot deconecta de propriile lor emoții, ajung să nu mai simtă ori să se îndoiască mereu de propria busolă interioară și să privească prezentul prin filtrul trecutului. Consecința este o îngustare a propriului orizont ce implică pierderi relaționale, decizii nefavorabile pentru sine, diminuarea bucuriei de a trăi, lipsa progresului personal.
„Sunt afectate sentimentul de siguranță personală, starea de bine și stima de sine”
- Ce este retraumatizarea?
- Retraumatizarea presupune declanșatoare puternice care recreează dinamica intensă asociată cu evenimentul traumatic original. Câteva exemple de evenimente traumatice anterioare: abuz fizic ori sexual, neglijare emoțională, violență domestică, pierderea unei persoane dragi, un accident grav etc. Poate avea loc în mai multe moduri: printr-un eveniment care amintește de evenimentul traumatic anterior (imagine, miros, sunet), prin expunere la situații, contexte sau prin intermediul unor interacțiuni sociale care declanșează amintiri și emoții puternice asociate cu trauma. Această rănire profundă a psihicului influențează modul în care persoana percepe situațiile, dar și modul de a răspunde ori de a le gestiona. Sunt afectate semnificativ sentimentul de siguranță personală, starea generală de bine și stima de sine.
- Prin ce simptome poate fi recunoscută trauma?
- Lista de simptome este lungă: hipervigilența, imagini negative repetitive, hiperactivitate, reacții emoționale disproporționate, coșmaruri, insomnie, atacuri de panică, rușine și sentiment de inadecvare, rezistență redusă la frustrare, anxietate, fobii, comportament de evitare, comportament adictiv, autosabotaj, energie fizică redusă, probleme ale sistemului imunitar, probleme digestive, depresie, sentiment de alienare socială, incapacitatea de a-și asuma responsabilități etc.
- Cum putem oferi sprijin unei persoane traumatizate?
- În primul rând, încurajându-l să caute ajutorul unui specialist în domeniul sănătății mintale. Astfel poate beneficia de intervenție terapeutică adecvată pentru a-și gestiona și vindeca trauma/traumele. În plus, ajută să-i fie încurajată exprimarea emoțiilor, să simtă că este auzit și ascultat fără a fi judecat, atunci când are disponibilitatea să vorbească despre experiențele traumatice și fără să-i fie minimalizată experiența. Asigurați-l că este în regulă să plângă, să se supere ori să simtă furie. Recuperarea poate fi un proces lung și dificil și de aceea sprijinul emoțional și cel practic pot crea un mediu securizat.
„Tot ce desconsideră, diminuează sau blamează poate avea un efect vătămător”
- Există anumite situații cu potențial retraumatizant?
- Situațiile cu potențial retraumatizant sunt diferite în funcție de evenimentul traumatic original. Există acea compulsie la repetiție specifică naturii umane și care, deși are ca scop inconștient rezolvarea diferită a unui eveniment traumatic, de cele mai multe ori doar retraumatizează și întărește convingerea că nu se poate trăi și altfel.
- Care sunt mesajele pe care mai bine nu le transmitem unei persoane traumatizate?
- Există numeroase mesaje care pot fi evitate și care nu se află în zona de empatie, indiferent dacă ne referim la un interlocutor traumatizat sau nu. Tot ce desconsideră, diminuează sau blamează poate avea un efect vătămător: „Nu mai fi o victimă”, „nu te mai gândi la asta”, „se putea și mai rău”, „exagerezi”, „eu în locul tău...”, „cât vei mai fi atât de negativist/deprimat?”.
- Putem vorbi despre o „rețetă universal valabilă” pentru a evita declanșarea traumei?
- Nu există o rețetă universală. Pot menționa câteva elemente de care se poate ține cont pentru a reduce riscul unei traume ori pentru a diminua impactul ei: îngrijirea personală și echilibrul emoțional, dezvoltarea relațiilor sănătoase și de sprijin, informare și dezvoltare personală, gestionarea stresului, consiliere și psihoterapie.
- Ce îi putem spune unei persoane care a trecut printr-o traumă?
- Cele mai bune moduri de exprimare ar fi: „Sunt aici pentru tine”; „Îmi pare rău că ai trecut prin asta”; „Nu ești vinovat pentru ce s-a întamplat”; „Ai dreptul să simți toate aceste emoții”; „Nu trebuie să treci singur prin asta”. Mai sunt și alte moduri de a începe o discuție cu o persoană traumatizată, ca de exemplu: „Nu te definește trauma ta”, „Meriți să primești ajutor și sprijin”; „Nu am cum să înțeleg pe deplin prin ce ai trecut, însă sunt aici să te ascult”; „Ești o persoană valoroasă și demnă de iubire și respect”; „Ai dreptul să ai propriul tău ritm în procesul de vindecare” și, în final, „Ai dreptul să stabilești limite și să spui nu atunci când consideri că este necesar”.
„Punctele-cheie sunt educarea, promovarea empatiei şi conştientizarea“
- Ce rol joacă societatea, în general, în gestionarea traumelor?
- Trebuie să ținem cont de faptul că societatea noastră a fost profund influențată de regimul comunist care nu punea accent pe individ și stigmatiza psihoterapia. Mentalitatea s-a schimbat în cei peste 30 de ani de la instaurarea democrației, însă, comparativ cu alte state unde există tradiție în accentul pus pe sănătate mentală, mai avem mult de lucru. Punctele-cheie sunt educarea, promovarea empatiei și conștientizarea, accesul la servicii de sănătate mentală, sprijinul social, legislație adecvată, reducerea factorilor de risc.