Main menu

header

cotnari wide

de Daniela Purgaru

- Descoperirea mondială care arată că apariţia scrisului s-ar fi produs în România!
În Transilvania, în localitatea Tărtăria, din judeţul Alba, între Alba-Iulia şi Orăştie, au fost descoperite, în 1961, trei tăbliţe din lut, două dreptunghiulare şi una rotundă. Dintre acestea, două erau acoperite cu reprezentări stilizate de animale, copaci şi diferite obiecte, iar a treia, cu ceva ce părea a fi o... scriere. Descoperirea a fost atribuită cercetătorului clujean Nicolae Vlassa, cel care a iniţiat situl respectiv.

Cele mai vechi însemne găsite vreodată
Între tăbliţele găsite la Tărtăria şi scrierile de pe tăbliţele sumeriene de la Uruk şi Djemdet Nasr, cele din urmă datând de la sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul mileniului al III-lea î.Hr., există similitudini. Specialiştii români au luat în considerare ipoteza conform căreia şi tăbliţele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei scrieri străvechi, în special tăbliţa rotundă (tăbliţa-soare), ale cărei semne se regăsesc în alfabete folosite în principal în zona mediteraneană (Fenicia, Grecia, Etruria). Însă acestea din urmă sunt mai vechi cu un mileniu decât scrierile sumeriene. Astfel, dacă se admite că ele reprezintă într-adevăr scrieri, tăbliţele de la Tărtăria sunt cele mai vechi astfel de însemne găsite până-n prezent.

Are elemente comune cu scrierea sumeriană
Scrierea de pe tăbliţe este ideografică, la fel ca şi cea sumeriană, iar numele zeului Usmu este reprezentat la fel ca la sumerieni. Interpretarea tăbliţei rotunde indică faptul că aceasta conţine informaţii scurte despre ritualul uciderii şi arderii unui sacerdot. Semnele, citite în cerc, contrar mişcării acelor de ceasornic, ar fi similare textului protosumerian „NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I.”, ceea ce înseamnă: „În (cea de-a) 40-a domnie pentru buzele (gura) zeului Saue, cel mai vârstnic după ritual, (a fost) ars. Acesta-i al zecelea”.
Cum a fost totuşi posibil ca locuitorii străvechi ai Tărtăriei să scrie în sumeriană? Ei bine, unii oameni de ştiinţă, printre care Boris Perlov, un cercetător rus, este de părere că sumerienii şi babilonienii au învăţat scrierea pictografică de la popoarele balcanice şi au transformat-o ulterior în scriere cuneiformă.

Scheletul aparţine unei femei-şaman
Totuşi, există multe păreri contra acestei teorii. Unele dintre ele se bazează pe faptul că tăbliţele au fost datate indirect. Din cauza impregnării lor în momentul descoperirii cu o soluţie în vederea unei mai bune conservări, nu mai pot fi datate cu radiocarbon. S-a realizat, în schimb, o datare a scheletului lângă care s-au descoperit tăbliţele, rezultând cu aproximaţie anul 5500 î.Hr. Totodată, au fost cercetate şi 26 de figurine din lut sau din piatră şi o brăţară confecţionată din scoici. Iniţial, s-a presupus că oasele găsite au aparţinut unui bărbat de 30-40 de ani, însă studii mai recente au relevat faptul că sunt ale unei femei de circa 50 de ani, vârstă greu de atins în acele vremuri. După obiectele găsite în jur, se pare că era vorba despre o femeie-şaman, iar cercetătorii au botezat-o „Milady Tartaria”.

Semne ce se regăsesc în alfabetele etrusce şi greceşti
Unii dintre cei care au studiat conţinutul tăbliţelor, de la noi din ţară, dar şi din străinătate, au fost de părere că acestea conţin unul sau mai multe mesaje secrete şi e foarte posibil ca semnele de pe jumătatea superioară să fi fost ascunse, acoperite probabil cu o altă plăcuţă (cea de formă dreptunghiulară). De asemenea, toate semnele se regăsesc în alfabetele etrusce şi greceşti.

Controversele continuă
Din păcate, această descoperire extraordinară, importantă pentru întreaga umanitate, urmă a unei civilizaţii avansate din zona balcanică înainte de cea sumeriană, continuă să fie extrem de controversată din lipsa unor dovezi clare.
Unii cercetători au ridicat ipoteza că scrierea sub forma pictogramelor a apărut mai întâi în sud-estul Europei şi nu în Mesopotamia, aşa cum se crede, însă această teorie este puternic criticată în arheologia mondială. De asemenea, există ipoteza că aceste piese ar fi ajuns în Transilvania datorită unor contacte economice sau de altă natură cu Orientul Apropiat, deşi, aşa cum am mai spus, datarea tăbliţelor este mai timpurie cu un mileniu faţă de apariţia scrisului în Orient.
Totuşi, din ce în ce mai mulţi arheologi par să confirme vechimea şi importanţa acestor vestigii istorice.

Sigilii de lut similare, pe teritoriul bulgar

Tăbliţe asemănătoare au fost găsite în colina de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei, într-un nivel neolitic, însă acestea corespund mileniului al III-lea î.Hr. Ele sunt reprezentate de câteva sigilii de lut, dintre care unul rotund, cu diametrul de şase centimetri, ce are gravate semne pictografice şi este împărţit în patru sectoare clar delimitate, la fel ca tăbliţa discoidală de la Tărtăria.
Şi la Gracianiţa, localitate din nord-vestul Bulgariei, s-au găsit două platouri de dimensiuni reduse inscripţionate cu desene şi o formă de scriere apropiată de cea de pe sigiliul de la Karanovo şi de una dintre tăbliţele de la Tărtăria.