Main menu

header

902 29 1de Carmen Ciripoiu şi Silviu Ghering

Parcă mai vechi ca istoria, codurile secrete au fost încercate spre a fi descoperite de cei mai mari specialiști ai lumii, însă oricât de mult s-au străduit, aceștia au bătut, în final, în retragere. Astfel că au rămas un mister numeroase cazuri, despre care mințile cele mai luminate ridică neputincioase din umeri.

Cea mai ciudată inscripție din lume: DOUOSVAVVM

Nu mai e nicio îndoială că unul dintre marile mistere ale lumii rămâne DOUOSVAVVM, o inscripție de pe renumitul monument Shepherd din Staffordshire (Anglia), care a fost ridicat în secolul al XVIII-lea. Istoricii spun că de peste 250 de ani, cei mai bine cotați spărgători de coduri din lume, printre care însuși Charles Dickens sau Charles Darwin, au tot încercat să afle ce se află în spatele acestor litere, însă fără succes. Și pentru ca misterul să fie total, nu se știe nici măcar cine a fost cel care a reușit să graveze acest cod. Povestea acestuia a început în perioada anilor 1748-1758, atunci când  a fost construit monumentul conţinând acest cod. Se cunoaște, însă, faptul că acesta a fost ridicat pe proprietatea familiei Anson, al cărui membru ilustru a fost George Anson, unul dintre cei mai mari amirali britanici, care a locuit în acel loc, împreună cu fratele său, Thomas, undeva, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. De asemenea, se spune că frații ar fi fost membrii ai unor societăți secrete. În plus, pe acest monument se află și o pictură în relief aparținând celebrului artist francez Poussin, la rândul său membru important al Cavalerilor templieri. În aceste condiții, se pune întrebarea: să fie inscripţie DOUOSVAVVM un mesaj codat al Cavalerilor templieri, care ar conţine un indiciu privind locul unde s-ar afla Sfântul Graal sau, de ce nu, vreo altă relicvă importantă a creştinătăţii? Pe de altă parte, există și personaje care cred că e posibil ca DOUOSVAVVM să fie doar o simplă, dar frumoasă declaraţie de dragoste. Adevărul nu a putut să-l confirme nimeni până în acest moment.

Cazul Tamam Shud

902 29 2În ultima perioadă, nu mai e, din păcate, ceva ieșit din comun, ca o persoană să dispară în mod misterios. Însă cazul Tamam Shud sau Misterul bărbatului din Somerton rămâne unul dintre cele mai mari enigme criminalistice din lume. Totul a început la data de 1 decembrie 1948, la primele orele ale dimineții, când pe plaja Somerton a fost găsit cadavrul unui bărbat. Cine a fost acesta? De ce a fost ucis bărbatul? Care este arma crimei? Sunt întrebări la care niciun investigator, oricât de bun ar fi fost în meseria sa, nu a putut să răspundă. Bărbatul nu a avut asupra lui niciun fel de act care să-i dovedească identitatea, însă poliția a găsit într-un buzunar secret din pantaloni, o bucățică de hârtie pe care erau scrise două cuvinte: Tamam Shud. La început, nimeni nu știa despre ce este vorba, dar după îndelungi cercetări specialiștii au aflat că în persana veche, Tamam Shud se traduce prin terminat sau sfârșit. Și mai târziu, s-a aflat că biletul provenea dintr-o copie foarte rară a cărții „Rubaiyat of Omar Khayyam”, o colecție de poezii și poeme ale renumitului poet, matematician, astronom și filosof persan Omar Khayyám. O primă ipoteză a poliției a fost că bărbatul a murit fiind otrăvit, însă analizele au arătat că în corpul său nu a existat nicio substanță care să-i fi provocat decesul. La șase săptămâni de la crimă, la distanță mică de locul unde a fost găsit bărbatul, a apărut o valiză de culoare maro, despre care s-a aflat mai târziu că a fost lăsată în ziua precedentă morții. De parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, la câțiva ani de la înmormântarea bărbatului în cimitirul West Terrace din Adelaide, la mormântul său au fost puse flori proaspete. Enigma nu a fost elucidată nici până în acest moment, deși autoritățile au extins căutările la nivel mondial.

Cifrul Dorabella, mesajul de nepătruns al compozitorului britanic Edward Elgar

902 29 3Un alt mister care a rămas până acum nedescifrat este Cifrul Doreballa, de fapt o scrisoare trimisă în anul 1897 de celebrul compozitor britanic Edward Elgar celei care se pare că i-a fost mai mult decât o simplă prietenă, Dora Penny, în vârstă de 22 de ani. Tânăra a fost fiica unui reverend pe nume Alfred Penny din Anglia, care, la un an după moartea soției sale (n.r. - februarie 1874), s-a recăsătorit cu o prietenă apropiată a soției lui Edward Elgar. Potrivit istoricilor, în anul 1897, compozitorul și soția sa au fost invitați la familia Penny să petreacă câteva zile. În urma acestei vizite, Edward s-a împrietenit cu Dora, atunci în vârstă de 17 ani, relația lor durând până la moartea compozitorului. În același an, soția compozitorului i-a scris mamei vitrege a Dorei, iar Edward a strecurat în același plic un mesaj pentru tânără, alcătuit din 87 de semicercuri, scrise pe trei rânduri, din care rezultă 24 de simboluri neidentificabile. E adevărat că mai târziu, unii criptanaliști au folosit chiar o cheie găsită în una dintre cărțile lui Elgar, în care a notat simbolurile folosite în cifrul Dorabella, dar nimeni nu a putut afla ce a vrut să spună compozitorul. De altfel, Edward Elgar a fost cunoscut pentru fascinația sa pentru codurile nedescifrabile, întrucât și-a codificat chiar și creațiile muzicale.

Deși există mai multe fotografii, nu s-a găsit niciun schelet, niciun artefact al lui Bigfoot, o creatură preistorică, înaltă, păroasă și cu labe mari, care seamănă cu un animal

Sculptura criptată de pe sediul CIA

902 29 4Amplasată în sediul Central Intelligence Agency din Langley, Virginia, sculptura Kryptos este unul dintre marile secrete ale omenirii pe care nimeni nu-l poate descoperi. Opera din bronz care aparține sculptorului Jim Sanborn, care a fost ajutat de Edward Scheidt, un criptolog la pensie al agenției, are înălțimea de trei metri și sugerează o filă de carte în care sunt decupate nu mai puțin de 1.738 de litere, repartizate în patru blocuri distincte. Primele două cuprind mesajele propriu-zise, iar celelalte două, codul sau codurile de folosit în decriptare. În anul 1999, trei mesaje, adică 768 de semne grafice au fost decriptate, însă niciun specialist nu a putut afla ceva despre cel de-al patrulea, cel mai scurt, de altfel, de doar 97 de litere. Deși, în noiembrie 2010, când sculptura a împlinit 20 de ani, însuși autorul ei, Sanborn, s-a gândit să dea un indiciu de rezolvare, menționând că, odată ce va fi decodată, succesiunea de litere de pe poziția 64-69 din textul nedecriptat, NYPVTT, devine BERLIN. Dacă va afla cineva vreodată ce a vrut să spună celebrul sculptor în ghicitoarea sa, rămâne în continuare o mare provocare.