Main menu

header

839 28 1de Andrei Dicu şi Silviu Ghering

Arhivele Vaticanului sunt locul în care secretele sunt cel mai bine păzite. Nimeni nu poate intra fără o sumedenie de aprobări în acest spațiu deopotrivă sacru și misterios, în care istoria omenirii este așezată pe rafturi, la o temperatură constantă, menținută artificial. Aici pot fi găsite răspunsuri la întrebări puse de veacuri și pot fi trăite revelații la care, din nefericire (sau poate nu...) pot avea acces numai „inițiații”. Există ipoteze referitoare la documente pe care Vaticanul le deține și nu le va da niciodată publicității. Altele au fost desecretizate și trezesc fiori...

„Înscrisuri fără mare însemnătate pentru cei din exterior”?...

În Arhivele Vaticanului se găsesc cărți extraordinare, documente cu o vechime impresionantă și artefacte care îți taie respirația. Multe dintre documente vizează oameni politici importanți, lideri care au scris istoria și afaceriști. Arhivele Vaticanului ascund informații despre posibilele mișcări ale grupărilor teroriste și chiar planuri ale unor viitoare atentate. Există statistici întocmite cu regularitate și cu minuțiozitate, în ele regăsindu-se date econo- mice înspăimântătoare. Vaticanul nu întreține doar latura spirituală și aplecarea către comuniunea cu Divinitatea. Un întreg serviciu secret studiază, cercetează anumite domenii, adună dovezi irefutabile și trage concluzii care sunt prezentate numai conducerii Bisericii. Atunci când jurnaliștii au întrebat motivul pentru care aceste documente sunt atât de bine păstrate, reprezen- tanții Vaticanului au replicat, ironic, că este vorba doar despre „înscrisuri fără prea mare însemnătate pentru cei din exterior”...

Franquerie: „Strauss-Kahn trebuie oprit cu orice chip!”

839 28 2Unul dintre puținii care au putut examina câteva dintre documentele secrete a fost autointitulatul marchiz Andre Henri Jean Lesage de la Franquerie, jurist și scriitor catolic, om de încredere pentru cinci Papi și redactor-șef al Revue Internationale des Societes Secretes. El a avut acces la toată biblioteca Vaticanului și a participat la cele mai tainice discuții purtate între inițiați. Franquerie (1901-1992) susținea că Vaticanul deține documente cu privire la atacurile teroriste din întreaga lume, secretele celor mai importanți oameni de afaceri, criza economică mondială, informații despre boli considerate „incurabile” etc. Spre exemplu, Franquerie spunea despre fostul șef al FMI, Dominique Strauss-Kahn, că era un om puternic, știa prea multe și urma să devină președintele Franței. Trebuia oprit cu orice chip și ascensiunea fulminantă i-a fost stopată după ce i s-a înscenat că a agresat sexual o menajeră de la un hotel.

Românii, descendenții direcți ai dacilor?

839 28 3Una dintre teoriile la modă, promovată în diverse publicații ca având drept sursă Arhivele Vaticanului, se referă la faptul că dacii nu au fost romanizați niciodată, că românii sunt descendenții direcți ai dacilor sau că strămoșii noștri antici au fost una dintre cele mai avansate civilizații ale lumii. De asemenea, limba latină și-ar avea originea în limba vorbită de daci. Ipotezele au fost contrazise de alți cercetători, aceștia nereușind să descopere argumente pentru a susține mitul secretelor despre daci păstrate de Vatican. Însă, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea și unul dintre oamenii care au avut acces la documentele secrete, a declarat, în timpul unei vizite la București: „Chiar dacă se știe că limba latină este limba oficială a Bisericii Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puțină lume cunoaște că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă latina este o limbă românească”.

„Extratereștrii, parte a creației lui Dumnezeu!”

Jose Gabriel Funes, astronomul-șef al Vaticanului și consilierul științific al Papei Benedict al XVI-lea, a declarat că pot exista extratereștri și că aceștia sunt o parte a creației lui Dumnezeu. Funes afirmă că nu există niciun conflict între credința în Dumnezeu și posibilitatea ca alte civilizații extraterestre să fie mai evoluate decât oamenii. „În opinia mea, această posibilitate există. Nu putem exclude că viața s-ar fi putut dezvolta și în altă parte. Numărul mare de galaxii, cu propriile lor planete, face posibil acest lucru”, a spus reverendul Funes, directorul Observatorului Vaticanului, într-un interviu acordat ziarului Vaticanului, „L’Osservatore Romano”. Întrebat dacă a făcut referire la ființe similare oamenilor sau chiar mai evoluate, el a declarat: „Desigur, într-un Univers atât de mare nu poți exclude această ipoteză. Așa cum există o multitudine de creaturi pe Pământ, pot exista alte ființe, chiar inteligente, create de Dumnezeu. Acest lucru nu e în contrast cu lumea noastră, deoarece nu putem pune limite libertății de creație a lui Dumnezeu. De ce nu putem vorbi despre un «frate extraterestru»? Ar fi o parte a Creației!”.

La început a fost... Dan Brown

Arhivele Vaticanului au devenit un loc extrem de bine păzit. De câteva decenii, doar patru oameni au avut acces la aceste documente: Cardinalul Raffaele Farina (bibliotecar), Jorge Maria Mejia și Luigi Poggi (arhiviști emeriți) și Sergio Pagano (șeful arhivelor secrete). Toți ceilalți inițiați, inclusiv reprezentanți ai Vaticanului, care doresc să citească un document din arhivele secrete, trebuie mai întâi să-l solicite oficial. Un caz ciudat s-a petrecut în 2006, când Papa Benedict al XVI-lea a pus la dispoziția publicului larg documente din arhiva secretă referitoare la pontificatul Papei Pius al XI-lea. Această măsură a fost luată pentru a combate cartea lui Dan Brown „Îngeri și demoni”, care susținea că prezintă numeroase secrete din arhivele Vaticanului. Un eveniment epocal s-a petrecut la 4 martie 2019, când, primind în audiență conducerea și personalul Arhivei Secrete a Vaticanului, Papa Francisc a anunțat desecretizarea documentelor privitoare la unul dintre iluștrii săi predecesori, Pius al XII-lea.

Papa Francisc a continuat politica Papei Ioan Paul al II-lea

839 28 4Arhivele au fost deschise peste un an, la 20 martie 2020 și acoperă perioada 2 martie 1939 - 9 oc- tombrie 1958. Acest interval este unul sensibil, fiind legat de Al Doilea Război Mondial și de perioada următoare, când mulți dintre liderii naziști au fugit în Lumea Nouă. „Biserica nu se teme de istorie, dimpotrivă, o iubește și ar dori să o iubească mai mult și mai bine, cum o iubește Dumnezeu! Cu aceeași încredere ca a predecesorilor mei, deschid și încredințez cercetătorilor acest patrimoniu documentar”, a spus Papa Francisc. Decizia lui s-a adăugat dispozițiilor Sfântului Ioan Paul al II-lea de a deschide, în 2004, fondul de arhivă al Oficiului Vatican de Informare privind prizonierii de război, militari sau civili, acoperind perioada 1939-1947. Într-un amplu articol publicat în L’Osservatore Romano, prefectul Arhivei Secrete Vaticane, episcopul titular Sergio Pagano, a ilustrat pașii care au făcut posibilă decizia istorică a Papei Francisc, în special „munca răbdătoare de punere în ordine, clasificare și inventariere a numeroaselor fonduri și documente”.

„Evenimente hotărâte să anihileze civilizația umană”

Concret, au fost deschise Arhiva Secretă Vaticană, Arhiva istorică a Secției pentru Raporturile cu Statele Est-Europene, Arhiva Congregației pentru Doctrina Credinței, Arhiva Fabricii Sfântul Petru și o parte din arhivele Tribunalelor Sfintei Biserici Romane. Există, de asemenea, trei fonduri „speciale” de arhivă: Comisia de Ajutoare, Binefacere Pontificală și Oficiul Migrații. Monseniorul Pagano scrie: „La bază stă conștiința de a lucra pentru viitoarele cercetări istorice în raport cu o perioadă crucială. Documentele au vorbit, vorbesc și sper că vor continua să vorbească pentru cercetători și istorici despre o operă aproape supraomenească de «umanism» creștin (s-a vorbit despre «diplomația carității»), activă în angrenajul furtunos al evenimentelor care, la jumătatea secolului XX, păreau hotărâte să anihileze noțiunea de civilizație umană. În tristul și înfricoșătorul scenariu din acel timp, a ieșit în relief marea figură a lui Pius al XII-lea, judecată și criticată de o manieră prea superficială pentru unele aspecte ale pontificatului său”. În caietul de instrucțiuni se prevede că „accesul este gratuit și deschis cercetătorilor calificați, care sunt interesați să facă aprofundări cu caracter științific. Vizitatorii trebuie să fie posesori ai unei diplome de specialitate (de cinci ani) sau a altor diplome universitare echivalente (pentru ecleziastici, licența sau doctoratul)”.

Planul pentru răpirea Papei și concordatul cu Al Treilea Reich

Cercetătorii au descoperit în respectivele documente faptul că Vaticanului i s-a reproșat că nu a denunțat public Holocaustul evreilor. Cu toate acestea, există mărturii potrivit cărora, deși Papalitatea avea mustrări de conștiință din acest motiv, dacă ar fi condamnat regimul nazist, Hitler ar fi întețit prigoana și asupra celorlalți evrei (în Roma, din 8.000 de evrei au fost deportați doar 1.000). A existat și un plan de a-l răpi pe Papă și de a-l pune „sub protecția” Reichului, în cazul în care ar fi condamnat Holocaustul. Cu această misiune a fost însărcinat generalul Karl Wolff, șeful SS din Italia. În documente se arată că dincolo de ateismul promovat de doctrina nazistă, Adolf Hitler nutrea un sentiment de ură împletit cu frustrare: „În sânul familiei, Hitler a trăit sfârtecat între catolicismul mamei și anticlericismul tatălui. Intrat în politică, după repetate eșecuri în viața profesională, el se distinge prin arta retorică, iar figura lui devine emblema partidului NSDAP”. Tot în Arhivele Vaticanului se găsește și Concordatul cu Al Treilea Reich, acceptat pentru asigurarea securității Bisericii Catolice din Germania. Documentul i-a ajutat pe emisarii Vaticanului să-i viziteze pe deținuții din Halle, Minden, München, Ratismoba și Hamburg, unde erau întemnițați italieni, francezi, englezi, dar și ruși.

Criminali naziști, ajutați să fugă cu ajutorul Bisericii Catolice

Numele dictatorului argentinian Carlos Peron este des menționat în Arhive. În 1946, guvernul Peron a transmis, prin intermediul unui cardinal catolic argentinian care a luat legătura cu un omolog francez, că ar fi dispus să primească foști demnitari naziști din Franța. Chiar în acea primăvară, acei criminali de război au traversat Oceanul Atlantic cu pașapoarte emise de Crucea Roșie Internațională și au intrat în Argentina cu vize turistice. În încercările lor de a-i ajuta pe refugiații catolici în vremea consolidării regimurilor comuniste în Europa, numeroși oficiali ai Vaticanului au ajutat, mai mult sau mai puțin conștient, mulți naziști și criminali de război să scape din Europa, unde ar fi ajuns în fața tribunalelor. Alții, însă, precum Episcopul Alois Hudal, au făcut acest lucru intenționat. Austriac la origine, Hudal era un admirator al lui Hitler. El a ajutat mai mulți naziști să fugă din Europa, făcându-le rost de documente false, emise de Vatican. Printre aceștia s-au aflat Eduard Roschmann, poreclit „Măcelarul din Riga”, care a murit în Paraguay, în 1977, și Gustav Wagner, ofițer SS cunoscut drept „Bestia”, care a decedat în Brazilia, în 1980, după ce Curtea Supremă Braziliană a refuzat să-l extrădeze. Dar, cel mai cunoscut caz este cel al lui Josef Mengele, „Îngerul Morții” de la Auschwitz, care a fugit în Argentina, în 1949. S-a mutat în Paraguay și, ulterior, în Brazilia. A murit înecat, în 1979, fără a fi judecat vreodată pentru crimele sale.

20 martie 2020 este ziua în care a fost desecretizată o parte a Arhivelor Vaticanului

„Nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă latina este o limbă românească“ (Miceal Ledwith)

Răpirea criminalului de război Eichman, rodul complotului Vatican-MOSSAD

839 28 5Poliția Secretă a Vaticanului este, după unele voci, cea mai puternică din lume. Documentele desecretizate arată că, dincolo de diferențele de natură religioasă, catolicii au colaborat cu evreii în privința capturării criminalilor de război germani fugiți din Europa după moartea lui Hitler. Vaticanul a colaborat cu MOSSAD-ul, iar cel mai cunoscut caz este cel al răpirii celebrului Adolf Eichmann, dispărut din 1945. Răpitorii erau agenți israelieni, dar informațiile veneau de la Sfântul Scaun. În document se arată: „Pe 11 mai 1960, la Buenos Aires, un anume Ricardo Klement cobora din autobuz. Se îndrepta spre casă la finalul zilei de muncă. Lucra la o uzină Mercedes-Benz. Mergând spre casa din suburbiile capitalei argentiniene, a trecut pe lângă o limuzină Buick, cu capota deschisă. Lângă ea se aflau un șofer și doi bărbați. În câteva secunde, ei l-au apucat pe Klement, l-au băgat cu forța în mașină și au demarat rapid”. Așa s-a desfășurat unul dintre cele mai cunoscute acțiuni de comando, conform documentelor din Arhiva Vaticanului.

2.03.1939 - 9.10.1958 este perioada care a născut majoritatea semnelor de întrebare

Pius al XII-lea şi replica lui Stalin: „Câte divizii de tancuri are Papa?“

839 28 6Papa Pius al XII-lea (foto), născut Maria Giuseppe Giovanni Eugenio Pacelli (1876-1958), a condus Biserica Catolică în perioada 1939-1958. Încă din copilărie a afirmat că își dorește să devină un „martir fără cuie”. După ce a fost consacrat episcop și ulterior arhiepiscop de Papa Benedict al XV-lea, Pacelli a început să guste viața amară sub semnul secerii și al ciocanului, pentru că, în 1919, revoluția comunistă a devastat orașul München (unde Pacelli fusese trimis să negocieze eliberarea prizonierilor din Primul Război Mondial și să întreprindă o serie de acte caritabile). Comuniștii l-au amenințat, dar el i-a domolit. O dată a ieșit în fața unei mulțimi de comuniști furioși și le-a interzis accesul în abație, afirmând că teritoriul Ambasadei Vaticanului este intangibil. Istoricul Franco Molinari scrie că, tot în 1919, „o bandă delirantă de soldați roșii i-au pus revolverul la tâmplă. Deși a fost îmbrâncit, arhiepiscopul nu a cedat”. La 2 martie 1939, a doua zi după aniversarea sa, Cardinalul Pacelli a fost ales Papă. La 24 decembrie 1939 a oferit un plan de pace, elaborat în cinci puncte. Dacă nu putea opri războiul, totuși a scos în evidență suferințele a milioane de victime și de sărmani refugiați. În timpul Războiului Rece, liderul sovietic I.V. Stalin a răspuns solicitării Papei Pius al XII-lea ca Sfântul Scaun să participe la tratativele de pace, cu celebra întrebare retorică: „Dar câte divizii de tancuri are Papa?”. În 1953, la moartea lui Stalin, Papa Pius al XII-lea a spus: „Acum va vedea câte divizii avem!”.