Main menu

header

833 20 1de Simona Soare Ghișea şi Adrian Barna

V-ați simțit vreodată în pielea unui impostor? Ca și cum nu meritați profesia și jobul pe care le aveți? Ați considerat vreodată că performanțele dumneavoastră sunt o consecință a norocului sau a întâmplării, nicidecum a pregătirii asidue? Vă sperie adesea gândul că într-o bună zi veți fi demascați în fața celorlalți drept incompetenți? Dacă ați răspuns afirmativ la cel puțin două dintre aceste întrebări, este posibil să vă confruntați cu sindromul impostorului, caracterizat de incapacitatea adulților de a-și accepta realizările profesionale. Aceste persoane se confruntă cu teama de a fi deconspirate de cei din jur și de a-și pierde, în acest mod, statutul social.

A fost descoperit într-o gamă variată de profesii

Psihologul Pauline Rose Clance a studiat pentru prima dată acest sentiment de nesiguranță. Ea a constatat că mulți dintre studenți aveau în comun o preocupare: deși obțineau note mari, nu credeau că își merită locul în universitatea respectivă. Unii chiar considerau că admiterea lor s-a produs pe fondul unei erori. Deși Clance știa că aceste gânduri erau nerealiste, ea și-a amintit că experimenta aceleași sentimente în facultate. Împreună cu psihologul Suzanne Imes, Clance a realizat studii pentru prima oară asupra studentelor și profesoarelor. Rezultatele au demonstrat existența unui sentiment generalizat de impostură în aceste grupuri. De la primul lor studiu, din 1978, același lucru a fost descoperit într-o gamă variată de profesii, fenomenul având o răspândire generală.

Femeile sunt mai predispuse la această problemă

În ciuda abilităților profesionale incontestabile, cei care suferă de acest sindrom se simt impostori și au certitudinea că nu sunt demni de succesul care li se atribuie. Ei își explică realizările lor ca fiind o chestiune care ține mai mult de noroc, de sincronizare, de anumite coincidențe și nu de competențe. Cele mai predispuse să dezvolte acest sindrom sunt femeile realizate din punct de vedere profesional, ambițioase, perfecționiste, cu o carieră înfloritoare. În ciuda faptului că sindromul impostorului nu este un diagnostic oficial de la medic și nu este încadrat în categoria tulburărilor psihice, specialiștii consideră că problema trebuie tratată cu seriozitate, deoarece afectează calitatea vieții. O predispoziție pentru a dezvolta sindromul impostorului o au și persoanele publice, cărora atenția fanilor le declanșează o emoție puternică. La un moment dat, în cazul unor vedete, această emoție se va transforma în nesiguranță. Lor le este teamă de a greși, de a părea ridicole și de a fi demascate. Tom Hanks, Emma Watson, Kate Winslet, Michelle Pfeiffer și Seth Godin sunt doar câteva nume celebre despre care nimeni nu poate susține că nu își merită realizările profesionale. Totuși, aceste vedete internaționale consideră că beneficiază de admirația publicului fără să o merite.

Poate declanșa depresie

În formă gravă și fără ajutorul unui psihoterapeut, sindromul impostorului poate degenera și declanșa probleme de sănătate precum anxietatea și depresia. Cei care se confruntă cu acest sindrom trăiesc în teroare, cu sentimentul de vină că nu sunt performanți, dar și cu spaima că totul se va duce de râpă în orice moment. Ei nu se simt în stare să accepte provocări, să își schimbe profesia sau jobul, chiar dacă și-ar dori acest lucru. De asemenea, nu cred că sunt capabili să aplice pentru o funcție de conducere, întrucât sunt realmente convinși că nu pot să se descurce la cel mai înalt nivel. Semnele care indică acest sindrom se referă la statul peste program la locul de muncă, din proprie inițiativă, subestimarea propriilor realizări, teama de eșec, minimalizarea laudelor primite de la șefi. În plus, persoanele în cauză sunt foarte sensibile la critici, chiar dacă acestea sunt constructive și provin de la oameni care nu sunt rău intenționați.

Este uman să nu le știți pe toate

Dacă vă regăsiți în descrierea de mai sus, trebuie să știți că primul pas spre vindecare este acceptarea. Doar acceptând situația în care vă aflați, puteți lua măsuri. Este uman să nu le știți pe toate și nu trebuie să vă simțiți inconfortabil dacă nu sunteți la curent cu ceva anume. Întotdeauna vor exista oameni care știu mai multe decât noi, dar acest lucru nu ne face mai puțin valoroși. În loc să vă gândiți că persoanele din jur vor afla că nu sunteți capabili din punct de vedere profesional, reflectați îndelung la faptul că nu sunteți singurii în această situație. De multe ori, când întâlniți pe cineva care suferă de acest sindrom, puteți gândi rațional. Veți realiza că și dumneavoastră vă faceți griji inutile de cele mai multe ori și că ar trebui să aveți încredere în forțele proprii. Pentru a stimula încrederea, evitați gândirea negativă. În loc să vă spuneți în gând „Nu pot”, schimbați abordarea și întrebați-vă „Ce aș putea să fac ca să...?”. Nu vă plângeți că aveți o problemă. Mai întâi, căutați soluții pentru rezolvarea acesteia. În loc să considerați că nu sunteți performanți la locul dumneavoastră de muncă, mai bine propuneți-vă să deveniți mai buni. Nu uitați că nimeni nu s-a născut învățat. Toate persoanele cu adevărat profesioniste dedică procesului de învățare un rol important și își actualizează cunoștințele în mod constant.

Concentrați-vă pe punctele dumneavoastră forte

Dacă sunteți la început de carieră, este firesc să existe multe lucruri pe care nu le stăpâniți. Cu timpul, însă, cu cât veți fi mai receptivi și dispuși să vă dezvoltați profesional, cu atât veți ajunge mai competenți decât erați în primele luni la job. Experiența se acumulează pe parcurs și cu multă perseverență. În loc să realizați o listă mentală cu câte puncte slabe aveți, mai bine le scoateți în evidență pe cele puternice și le valorificați. În plus, există întotdeauna loc de îmbunătățire, așa că, doar pentru că în acest moment nu vă organizați prea bine, de exemplu, nu înseamnă că nu veți învăța să faceți acest lucru în timp. Adresați întrebări atunci când nu știți ceva. Decât să efectuați greșit o sarcină, mai bine clarificați totul de la început. Dacă este cazul, adresați întrebări și pe parcurs.

Renumitul fizician Albert Einstein se caracteriza drept un „escroc involuntar“ a cărui muncă era nedemnă de a primi atâta considerație

Fiţi flexibili în abordarea ideilor

La orice job există zile mai bune și mai puțin bune. Toate persoanele se confruntă la un moment dat cu insuccese. Este important să scoateți în evidență lucrurile bune pe care reușiți să le realizați și să învățați din cele neplăcute, fără să rămâneți afectați de ele. Puțină flexibilitate în idei nu face rău nimănui. Acceptați că, uneori, opinia dumneavoastră poate fi eronată și că ceilalți pot avea un punct de vedere obiectiv despre anumite situații. În cazul în care lucrați la un proiect care vă pune în dificultate, solicitați părerea unui coleg de încredere sau sfatul coordonatorului. Dacă propunerile lor vă ajută, nu înseamnă că sunteți mai puțin competenți să soluționați singuri acea sarcină, ci pur și simplu că nu v-ați gândit și la acel unghi de abordare a problemei. Nu uitați că la baza sindromului impostorului se află o imagine deformată asupra celorlalți colegi de la locul de muncă. Astfel, vă simțiți ca un impostor nu pentru că ați avea mai multe defecte, ci pentru că nu puteți să vă imaginați că și ceilalți au aceleași defecte. Această idee vine și dintr-o caracteristică fundamentală a condiției umane: pe dumneavoastră vă puteți observa din interior, în timp ce pe ceilalți îi analizați numai din exterior. Cu alte cuvinte, sunteți tot timpul conștienți de ideile mai puțin bune pe care le-ați avut până ați găsit soluția potrivită, de îndoielile și temerile simțite. Tot ce știți despre ceilalți este doar ceea ce vă spun ei sau ceea ce fac. Acest lucru poate reprezenta o sursă mult mai restrânsă de informații.