Main menu

header

735 27 1de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

Când moare un geniu ca Franco Zeffirelli, parcă tot sistemul de valori al celor care rămân pe pământ, construit cu migală, se prăbușește. Dar este o altă lecție de viață, o altă cruce de dus... Zeffirelli și-a cumpărat însă biletul de intrare în casa lui Dumnezeu, prin faptul că a fost om pe tot parcursul vieții. Dar menirea sa sublimă a fost că a reușit, prin capodopera „Iisus din Nazareth”, să dăruiască unei lumi atât de zbuciumate, stropul de credință de care are atât de multă nevoie, cum însuși a spus regizorul: „Trebuie să existe undeva, în adâncul mesajului lui Iisus, o taină mistuitoare, care ne depășește, ne stârnește și ne cheamă. E poate taina măreției Lui necuprinse, iar Lumina Lui, veșnic renăscândă, împrăștie din nou speranța, împăcarea și iubirea”. Franco Zeffirelli s-a stins din viață la 15 iunie, după „o lungă maladie care s-a agravat în ultimele luni”, înconjurat de fiii săi adoptivi, Pippo și Luciano, un medic și preotul Bisericii San Tarcisio, care i-a oferit binecuvântarea. Artistul își doarme somnul de veci în oraşul natal, Florenţa, în cimitirul Porte Sante.

Rezultatul unei aventuri

Franco Zeffirelli, pe numele său adevărat Gianfranco Corsi Zeffirelli, a văzut lumina zilei pe 12 februarie 1923, la Florenţa, Italia, și a fost rezultatul unei aventuri între mama sa, designerul de modă Alaida Garosi, și Ottorino Corsi, un comerciant de lână și de mătase. Pentru că ulterior ambii părinți au decis să se căsătorească cu altcineva, Alaida nu a reușit să-și numească copilul cu numele ei. Mama l-a numit „Zeffiretti”, ce înseamnă „brizele mici”, menționate în opera lui Mozart „Idomeneo”. Cu toate acestea, a fost greșit înscris în registru și a devenit Zeffirelli. Din nefericire, Franco a rămas orfan de mamă la doar 6 ani, iar din acel moment a crescut sub auspiciile comunității expatriate englezești, ba chiar a fost implicat în așa-numitul grup „Scorpioni”.

A făcut parte din cele 35 de „rude în viață” ale lui Leonardo da Vinci

735 27 2La început doar au existat zvonuri cum că familia din partea tatălui, Corsi, ar fi descendenți ai lui Leonardo da Vinci. De altfel, tatăl, Ottorino Corsi, s-a născut în localitatea toscană Vinci (din zona metropolitană a Florenței), de unde erau originari și părinții marelui Leonardo. În anul 1973 însă, în urma unor cercetări laborioase efectuate de oamenii de știință italieni, s-a dovedit că acest lucru este real. Cu alte cuvinte, Zeffirelli a făcut parte din cele 35 de rude în viață ale geniului Renașterii. Însă, potrivit cotidianului italian „La Stampa”, legătura de rudenie cu Leonardo da Vinci nu a reprezentat o mare surpriză pentru Franco Zeffirelli, pentru că celebrul regizor italian a vorbit deja despre o legătură de familie cu geniul Renașterii, atunci când a fost recompensat cu Leonardo Prize de președintele Italiei, în 2007.

A lucrat ca translator în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

735 27 3Dotat cu o inteligență ieșită din comun, dar și cu o intuiție fantastică, Franco Zeffirelli a intrat la Universitatea din Florenţa pentru a studia arhitectura, iar în anii studenţiei s-a implicat foarte mult în spectacolele companiei de teatru ale universităţii. În timpul ocupării Italiei de trupele germane în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Zeffirelli a întrerupt studiile şi a lucrat ca translator. Îndrăgostit iremediabil de teatru, după ce războiul s-a încheiat, Franco Zeffirelli a plecat la Roma pentru a urma o carieră în teatru. Marele său noroc a fost că a reușit să se alăture companiei Morelli-Stoppa a lui Luchino Visconti, unde a fost atât actor, cât şi regizor de scenă. De altfel, Zeffirelli se poate spune că și-a început cariera fulminantă ca asistent al lui Luchino Visconti, cu care a lucrat la „La terra trema”, în anul 1947, apoi la celebrele producții „Bellissima”, în anul 1951, și „Senso”, în anul 1952. Dar marea sa reușită ca regizor de scenă pentru operă a fost producţia din anii 1952-1953 a spectacolului „L’Italiana in Algeri” lui Gioachino Rossini pentru La Scala Milano.

Încasări-record pentru filmul „Romeo și Julieta”

Potrivit criticilor, filmele care i-au adus celebritatea lui Franco Zeffirelli sunt „Romeo și Julieta”, „Frate Soare, soră Lună”, „Campionul”, „Traviata”, „Otello”, „Hamlet”, „Jane Eyre” și „Trei frați”. Momentul în care numele Zeffirelli a fost pus pe harta lumii a fost adaptarea piesei lui Shakespeare, „Romeo și Julieta”, lansată în 1968, cu Leonard Whiting și Olivia Hussey. Acest film l-a și îmbogățit pe marele regizor, întrucât a atins un record la box-office în Statele Unite, la un buget de 1,5 milioane de dolari, pelicula a avut încasări de 52 de milioane de dolari, devenind una dintre cele mai de succes adaptări ale unei piese de Shakespeare realizate vreodată.

„Callas Forever” s-a filmat şi la București

Maestrul Franco Zeffirelli a ales să lucreze cu voci celebre, precum Luciano Pavarotti, Placido Domingo și Maria Callas, dar și cu staruri de primă mână de la Hollywood, precum Elizabeth Taylor, Richard Burton, Mel Gibson, Cher și Judi Dench. Va rămâne pentru posteritate anul 1967, când Zeffirelli a lansat cu Burton și Taylor „The Taming of the Shrew”, considerată una dintre cele mai reușite producții în care cei doi mari actori au jucat împreună. În marea istorie a filmului lumii rămâne și producția semibiografică din 1999, „La ceai cu Mussolini”, în care Zeffirelli a expus experiențele sale de viață, în special cele legate de Al Doilea Război Mondial. În plus, în 2002 a lansat o altă peliculă biografică, de data aceasta având-o în centru pe celebra cântăreaţă de operă Maria Callas. Interesant este faptul că o parte a filmărilor producţiei „Callas Forever” a avut loc în București.

Celebrul regizor a făcut parte din Partidul Forza Italia și a fost membru al Senatului italian în perioada 1994-2001, reprezentând Catania

Actorii care au jucat în „Iisus din Nazareth“ au fost plătiţi „cu mult sub nivelul normei realizate“

735 27 4Cea mai apreciată dintre adaptările biblice, „Iisus din Nazareth”, drama lui Franco Zeffirelli, spun criticii de artă că a schimbat și a marcat destine. Aceasta a reprezentat ce și-a dorit încă de la început cineastul italian care, în cartea „Il mio Gesu”, („Iisus. Povestea unei capodopere”) apărută în același an cu prima difuzare a filmului, 1977, a descris odiseea realizării unei producții impresionante. Potrivit declarațiilor lui Zeffirelli, toți actorii care au acceptat să joace în „Iisus din Nazareth”, nume mari ale cinematografiei internaționale, de la Laurence Olivier, Anthony Quinn, Claudia Cardinale, Ian Holm, Anne Bancroft, Peter Ustinov, au fost plătiți „cu mult sub nivelul normei realizate”. Și asta pentru că toți au fost de acord că „singura stea a filmului avea să fie cea a Bethleemului”. În ceea ce îl privește pe britanicul Robert Powell, cel care a jucat rolul Mântuitorului, Zeffirelli a mărturisit că acesta i-a fost trimis de Sus: „Din întuneric, răsărea chipul lui Powell, Iisus, cu aceiași ochi care ne privesc din copilărie pentru a ne liniști sau a ne face să simțim că ne urmăresc în fiecare clipă a vieții, orice am face și oriunde ne-am ascunde”. Singurele sale regrete sunt, după cum a mărturisit maestrul cinematografiei italiene: „Două proiecte rămase în sertar: un film despre Infernul lui Dante (…) și o frescă mare despre viața și lucrările Familiei Medici”.