Main menu

header

cotnari wide

704 29 1de Andrei Dicu şi Sorin Dumitrescu

Celebrul Anton Pann, considerat drept autorul muzicii imnului naţional „Deșteaptă-te române”, este subiectul unei controverse. Există voci care consideră că, de fapt, el ar fi plagiat, la 1848, celebrul cântec patriotic. Poet, publicist, traducător, compozitor și profesor de muzică religioasă, Anton Pann este una dintre cele mai interesante personalități ale culturii române.

O viață demnă de un roman

„Fiul Pepelei, cel isteț ca un poverb”, era descrierea pe care Mihai Eminescu i-a făcut-o lui Anton Pann, în „Epigonii”. Ei bine, povestea lui Antonache Pantoleon Petrov (1794 sau 1797-1854), numele adevărat al lui Anton Pann, este demnă de un roman. S-a născut dintr-o familie de aromâni din Sliven, Bulgaria, pe atunci pașalâc turcesc. Tatăl său a fost Pantoleon Petrov, de meserie căldărar, iar pe mama sa o chema Tomaida. În 1806, în urma izbucnirii războiului ruso-turc, familia s-a mutat la nord de Dunăre și a ajuns la Chișinău. Cei doi frați ai lui Anton Pann s-au înrolat în armata țaristă și au murit la asediul Brăilei, în 1809. Pann s-a însurat, în anul 1820, cu Zamfira Agurezean, o fată săracă. Din legătura lor s-a născut un băiat, Lazăr, pe care Anton Pann îl va dezmoșteni ulterior, pentru că îl defăima constant. După șapte ani de căsnicie, Pann și Zamfira au divorțat, iar artistul s-a îndrăgostit de o altă femeie, Anica, nepoata stareței Mănăstirii Dintr-un Lemn. Aceasta era măritată și a fugit cu Anton Pann la Brașov. Au trăit în concubinaj, au făcut doi copii și după zece ani, relația s-a destrămat. În 1840, „craiul” Pann s-a căsătorit cu Ecaterina, o jună de numai 18 ani. După moartea soțului ei, deși era desemnată ca executor testamentar, ea nu și-a îndeplinit obligațiile, în speță înmormântarea lui Pann la Schitul Roșioara, ridicarea unui monument de marmură în memoria lui și în cele din urmă, călugărirea ei.

Andrei Mureșanu și Gheorghe Urechescu, posibili autori

Se pare că Anton Pann a învățat să vorbească românește abia în perioada 1806-1812, când familia sa a locuit în Basarabia. După ce s-a mutat la București, a fost paracliser la Biserica Olari și cântăreț la Biserica Sfinților. A tradus cântece liturgice, iar în 1821 s-a refugiat la Brașov, din cauza izbucnirii revoluției lui Tudor Vladimirescu. După revenirea în capitală, a fost profesor de muzică pentru copii, la școala de la Podul Mogoșoaiei și în toată această perioadă a purtat numele de Anton Pantoleon. În 1848, conducea corul Bisericii Kretzulescu. Tot în acest an, a fost forțat să părăsească Bucureștiul, din pricina epidemiei de holeră. Majoritatea istoricilor consideră că la data de 11 iunie, când a izbucnit revoluția în Muntenia, Pann ar fi compus melodia „Un răsunet”, pe versurile lui Andrei Mureșanu, care va deveni, după 1990, Imnul Național al României. Cu toate acestea, sursele de informare în privința autorului cântecului Imnului Național al României, „Deșteaptă-te, române!” sunt contradictorii. Unele surse îl indică pe Anton Pann drept autor, dar alte voci susțin că Andrei Mureșanu a compus el însuși cântecul, și nu doar versurile. Mai mult, alte surse îl recomandă pe un anume Gheorghe Urechescu drept părintele acestei melodii, pe care Anton Pann ar fi plagiat-o. În anul 1848, activitatea sa editorial-tipografică a fost redusă, însă, în paralel cu aceasta a fost și cântăreț la Biserica Kretzulescu, unde a reușit să formeze un cor de tineri, plătiți cu 20 de lei, lunar.

G. Dem. Theodorescu: „Anton Pann cânta triumful revoluțiunii printr-un imn”

704 29 2În sprijinul lui Anton Pann, în privința paternității cântecului „Deșteaptă-te, române!”, vine criticul și jurnalistul G.Dem. Theodorescu. „Anton Pann lucra peste Olt (n.r. - scriitorul se afla în acea perioadă la Râmnicu Vâlcea) pentru realizarea ideilor naționale și cânta triumful revoluțiunii printr-un imn, despre care s-a vorbit în organele de publicitate ale epocii”, nota acesta. Este vorba despre un document publicat la 30 iulie 1848 în „Monitorul Român”, în care era menționată participarea lui Pann la sărbătorirea revoluției din Râmnicu Vâlcea și în care se menționa:„ Într-acest pompos constituțiu, aflându-se și domnul Anton Pann, profesor de muzică, împreună cu câțiva cântăreți de aceeași profesie, au alcătuit o musică vocală cu nișce versuri prea frumoase puse pe un ton național plin de armonie și triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor”.

Sursa, o romanță compusă în 1839?

O altă mărturie care vine cumva în apărarea lui Anton Pann a fost oferită de un fost elev al acestuia, un anume Gheorghe Ucenescu, cântăreț și dascăl. Potrivit surselor istorice, Ucenescu a relatat cum în casa poetului Andrei Mureșanu, din Brașov, unde se întâlneau Nicolae Bălcescu, Gheorghe Magheru, Cezar Bolliac și Vasile Alecsandri, toți încercând să găsească o melodie pentru poezia „Un răsunet”, cel care a descoperit cântecul, „vechi și tărăgănat”, a fost Anton Pann, care l-a transformat într-o compoziție vibrantă. Se pare că la originea imnului național se află romanța „Din sânul maicii mele”, compusă în anul 1839, pe versurile lui Grigore Alexandrescu.

Ajutor pentru școlari și pentru cântăreți

704 29 3În activitatea sa, Anton Pann a avut ca scop principal românizarea și modernizarea muzicii bisericești, dovadă fiind manuscrisele redactate, constând în cântări specifice cultului ortodox, precum polieleuri, axioane și doxologii. A tipărit lucrarea „Versuri musicești ce se cântă la nașterea Mântuitorului nostru Is.Hs și în alte sărbători ale anului”. Mai târziu, a publicat culegeri religioase și folclorice și poezii. Pentru Anton Pann, tipărirea acestor lucrări nu era doar negustorie propriu-zisă, ci mai ales un mijloc de a-și tipări lucrările sale de psaltichie (n.r. - muzică vocală religioasă, specifică bisericii ortodoxe), cu ajutorul cărora copiii să învețe să cânte, să poată înainta în cunoaștere, iar cântăreții să nu neglijeze cântarea ei și să se desăvârșească în domeniu. În anul 1854, Pann și-a scris testamentul, cu propria sa mână, refuzând să încredințeze misiunea unui notar public. A murit la 2 noiembrie 1854, de tifos, în casa sa din București, de pe Strada Taurului numărul 12, astăzi intitulată strada Anton Pann, și a fost înmormântat în curtea Bisericii Lucaci, din apropierea locuinței sale.

11.06.1848 este data probabilă în care ar fi fost compus Imnul Național

George Călinescu: „Marseilleza română“

704 29 4Deși Anton Pann s-a născut în Bulgaria, marele critic George Călinescu afirma că, prin tatăl său, artistul era român, de origine. „Cunoașterea miraculoasă a limbii noastre este un semn că era român, valah curat sau cuțovlah (n.r. - nume dat populației aromâne din Macedonia, de populația greacă, localnică), ori că venise aici din fragedă copilărie”, scria George Călinescu. Numele tatălui său a devenit, în românește, Petroveanu, iar fiul și-a păstrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu, cu care și-a semnat manuscrisele până în anul 1837. Același George Călinescu numește poezia lui Andrei Mureșanu „Marseilleza română”, iar pe Anton Pann îl consideră „acest Rouget de Lisle român”, cu referire la Claude Joseph Rouget de Lisle, ofițerul francez care a compus „Marseilleza”, imnul național al Franței, în timpul revoluției de la 1789.