Main menu

header

cotnari wide

685 2 2de Silviu Ghering

Jean-Jacques Rousseau s-a născut la 28 iunie 1712, la Geneva. Mama sa a murit la câteva zile mai târziu din cauza complicațiilor apărute după naștere. Până la 10 ani a fost crescut de tată, un modest ceasornicar, care, în 1722, falit, fuge din Geneva pentru a scăpa de datorii și își abandonează familia. În 1728 o întâlnește pe Françoise-Louise de Warens, o nobilă emancipată și libertină mai mare decât el cu 13 ani, suspectată și de spionaj, care îi devine mamă protectoare, dar și iubită pasională și care îi desăvârsește educația în toate domeniile, convertindu-l la romano-catolicism. În 1742, ajunge la Paris, unde prezintă Academiei franceze un sistem numeric de notație muzicală, care nu interesează pe nimeni. În 1743 devine secretarul ambasadorului Franței în Republica Veneția. Doi ani mai târziu o întâlnește, la un hotel din Paris, unde aceasta lucra ca menajeră, pe Thérèse Levasseur, cu care va trăi până la moarte și va avea cinci copii, toți dați la orfelinat!

În 1750 câștigă un premiu al Academiei din Dijon cu un eseu despre consecințele nefaste ale progresului artelor și ale științelor asupra moravurilor publice și ajunge faimos. În 1754 se întoarce la Geneva, unde redobândește cetă- țenia geneveză și reintră în comunitatea calvinistă. În 1761 publică „Iulia sau noua Eloiză”, un roman epistolar, care va avea un succes extraordinar, urmat peste un an de două dintre cele mai importante cărți ale sale, „Despre contractul social” și „Emile”, criticate vehement de autorități, care le-au interzis la Geneva și în Franța. La Môtiers este bătut cu pietre de mulţimea isterizată. Se refugiază în Anglia în 1766, unde începe să dea semne de instabilitate mentală, având senzația că toată lumea este parte a unei conspirații care vizează uciderea sa. În 1767 se întoarce în Franța, sub un nume fals. Oficial, nu i se permite intrarea în regat decât în anul 1770, după intervenția unor prieteni pe lângă rege. Organizează seri de lectură ale scrierilor sale, care sunt în scurt timp interzise. Din 1776 sănătatea sa se înrăutățește continuu, devine obsedat de teoria conspirației și se izolează și de ultimii prieteni. Moare la 2 iulie 1778, la Ermenonville, iar în 1794 osemintele sale au fost duse la Paris, unde se odihnesc și astăzi la Panthéon. Este considerat unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și de Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii. Ideile sale se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.