Main menu

header

cotnari wide

675 32 1de Andrei Dicu şi Adrian Barna

Vă amintiţi celebrul show tv „Big Brother”, în care concurenţii, închişi într-un spaţiu, sunt filmaţi nonstop? Întrebarea este dacă nu suntem, cu toţii, protagoniştii unui reality-show în care un „ochi” ne „filmează” perpetuu, fără ca noi să fim de acord şi chiar fără să ştim. Se pare că, mai ales după scandalul Facebook, în care confidențialitatea corespondenței a fost dată peste cap, această teorie prinde contur, iar în spatele său se ţes o mulţime de teorii conspiraţioniste.

Camere video, sonerii-spion şi dispozitive de recunoaștere facială

Să privim în jur… Statisticile spun că, într-un singur an, la nivel mondial se vând aproximativ 106 milioane de camere de supraveghere noi, pe lângă cele comercializate second-hand. De asemenea, peste 3 milioane de bancomate ne „privesc” când ne ridicăm salariile. Zeci de mii de camere cunoscute drept dispozitive de recunoaştere automată a numerelor de înmatriculare planează deasupra şoselelor, pentru a-i prinde pe vitezomani sau pe cei care încalcă regulile de parcare, dar şi pentru a monitoriza mişcările presupuşilor infractori. Numărul imposibil de calculat, dar aflat în creştere, al celor care poartă camere corporale îi include nu doar pe poliţişti, ci şi pe lucrătorii din spitale, aeroporturi etc. De asemenea, s-au răspândit şi dispozitivele de monitorizare personală, camerele de bord, camerele montate pe căştile cicliştilor şi motocicliştilor, care înregistrează accidentele, soneriile dotate cu obiective menite să-i prindă pe hoţi. Toate acestea au devenit o parte a arsenalului zilnic al multor locuitori urbani. În schimb, mai puţin cuantificabile, dar incomparabil mai supărătoare, sunt milioanele de imagini cu cetăţeni care nu bănuiesc nimic, înregistrate prin tehnologii de recunoaştere facială şi stocate în bazele de date ale Poliţiei şi din sectorul privat, asupra cărora controlul nostru este, practic, inexistent şi referitor la care planează o întrebare al cărei răspuns - dacă ar exista - ar necesita zeci de ore de dezbateri: sunt sau nu legale?

2,5 milioane de drone vândute în 2017

675 32 2Ei bine, aparatele despre care discutam anterior sunt doar dispozitivele de urmărire pe care le putem vedea. În prezent, cerul este ticsit de drone, dintre care 2,5 milioane au fost cumpărate, anul trecut, de firme şi de amatori din SUA. Fireşte, această sumă nu include şi flota de vehicule aeriene fără pilot folosite de Guvernul american pentru a-i bombarda pe terorişti şi pentru a-i opri pe imigranţii ilegali să intre din Mexic, pentru monitorizarea inundaţiilor provocate de uragane în Texas şi pentru a-i prinde pe hoţii de vite în Dakota de Nord. De asemenea, numărul nu include nici miile de instalaţii de spionaj aeropurtate folosite şi de alte ţări precum Rusia, Israel, China, Iran şi Coreea de Nord. Să nu uităm că suntem urmăriţi şi din Cosmos. Potrivit documentarelor difuzate de Discovery şi de National Geographic, Terra este monitorizată de peste 1.700 de sateliţi. De la aproximativ 1.500 de kilometri distanţă, ei pot filma un ciclon, o turmă de vite sau un incendiu forestier. Mecanismul este simplu. Din spaţiul cosmic se declanşează o cameră, şi o imagine detaliată a cartierului în care locuim poate fi obţinută de cineva complet străin. Un studiu realizat pe o selecţie de imagini făcute de sateliţii Dove ai planetei, care operau în ziua de 20 septembrie 2017, relevă următoarele cifre: 133 - numărul de sateliţi care au transmis imagini în acea zi; 10.000 - numărul de fotografii făcute de fiecare satelit într-o zi; 1,3 milioane - numărul de imagini colectate, în total, într-o zi. Cunoaşteţi, cu toţii, site-ul earth.google.com, de pe care, cu o singură căutare, puteţi vedea o stradă din Bucureşti, din New York sau din Paris, chiar dacă locuiţi la Moscova, la Londra sau la Sydney. Simultan, în acelaşi cartier, e posibil să fim fotografiaţi, de la distanţe extrem de mici, de o mulţime de ori pe zi, cu obiective pe care nu le vedem, imaginea noastră fiind stocată în baze de date, în scopuri pe care nu le vom afla niciodată. Telefoanele de ultimă generaţie, căutările noastre pe internet şi conturile de pe reţelele de socializare ne dau în vileag secretele. În acest sens, Gus Hosein, directorul executiv al Privacy International, o organizaţie care apără dreptul la viaţă privată, a declarat: „În secolul al XIX-lea, dacă Poliţia voia să ştie ce e în mintea noastră, ar fi trebuit să ne tortureze. Acum poate afla aceste lucruri din dispozitivele noastre”.

Englezii, lideri în topul „supravegheaţilor”?

Un alt fenomen devenit global este „CCTV”. Autorităţile engleze au adoptat supravegherea extinsă prin televiziunea cu circuit închis numită CCTV, după ce, la începutul anilor ’90, oraşul a fost vizat de terorişti care au folosit camioane-bombă. În perioada 2012-2015, numărul de camere din oraş a crescut cu 72%, o treime din totalul de camere de filmat din Marea Britanie. Din acest motiv, se spune că, în zilele noastre, londonezii sunt, probabil, cei mai supravegheaţi cetăţeni din lume, iar o dovadă este faptul că numai burgul Islington, din nordul Londrei, este monitorizat de 180 de camere. Explicaţia este simplă - Marea Britanie este una dintre primele ţări care s-au confruntat cu teama de atacurile teroriste încă de pe vremea războiului de gherilă declanşat de Armata Republicană Irlandeză în anii ’70-’80. În privinţa camerelor corporale, acestea au fost adoptate de medici sau de asistente pentru a descuraja comportamentul recalcitrant al pacienţilor şi al vizitatorilor, precum și de profesori şi de poliţişti. Nu mai puţin de 150.000 de ofiţeri de Poliţie britanici sunt echipaţi cu astfel de dispozitive şi mulţi se întreabă cine urmează să le calce pe urme: psihologii, însoţitorii de zbor, lucrătorii poştali, directorii de resurse umane?... Chiar şi după dezvăluirile fostului angajat al Agenţiei de Securitate Naţională a SUA, Edward Snowden, potrivit căruia agenţiile de informaţii americană şi engleză colectau în masă date de la propriii cetăţeni, Parlamentul britanic a aprobat Legea puterilor de investigare la sfârşitul lui 2016.

20.000 de camere de filmat sunt amplasate în Manhattan după atentatele de la World Trade Center

675 32 3În SUA, majoritatea departamentelor de Poliţie folosesc sau se gândesc să utilizeze camere corporale, o schimbare care a fost aplaudată de grupurile pentru libertăţi civile şi considerată un mijloc de limitare a abuzurilor forțelor de ordine. Pentru controlul parcărilor şi al traficului, în multe oraşe americane importante au fost instalate dispozitive de filmat. Ca urmare a atacurilor de la 11 septembrie, New York-ul şi-a consolidat reţeaua CCTV, iar astăzi dispune de 20.000 de camere numai în Manhattan. Între timp, administraţia oraşului Chicago a investit mult în reţeaua sa de 32.000 de dispozitive CCTV, contra avalanşei de crime din zonele sărace ale metropolei. Tehnologia de supraveghere a fost adaptată şi în alte oraşe, cu rate ale infracţionalităţii relativ reduse. Spre exemplu, în anul 2005, în Houston nu exista nicio cameră. Apoi însă, directorul Oficiului Primăriei pentru Siguranţă Publică şi Securitate Internă a început să viziteze alte oraşe şi ţări şi a afirmat, pentru CNN: „Ce am văzut la Londra mi-a stârnit interesul pentru această tehnologie”. Aşa că, astăzi, Houston dispune de 900 de camere CCTV, cu acces la alte 400 din apropiere.

Viaţa privată, un joc de-a şoarecele şi pisica

Specialiştii susţin că încercarea de a ne proteja viaţa privată poate fi chiar demoralizantă. Randolph Lewis, profesor la Universitatea din Texas, notează în lucrarea sa „Under Surveillance: Being Watched in Modern America” (n.r. - „Sub supraveghere. A fi urmărit în America modernă”): „Deseori, supravegherea este epuizantă pentru cei care îi simt cu adevărat tendinţa vicleană: copleşeşte cu agasarea permanentă, misterele omniprezente, nesfârşitele tabulări ale mişcărilor, achiziţiilor, posibilităţilor”. Alessandro Acquisti, profesor de tehnologia informaţiei la Universitatea Carnegie Mellon, este de părere că: „În jocul de-a şoarecele şi pisica al protecţiei vieţii private, gestionarea datelor personale reprezintă latura cea mai slabă a problemei. Dorinţa de viaţă privată este o trăsătură universală în rândul oamenilor, în toate culturile şi de-a lungul timpului. Se găsesc dovezi în Roma şi în Grecia Antică, în Biblie, în Coran. Îngrijorător e că, dacă toţi, la nivel individual, suferim în urma pierderii vieţii private, societatea, în ansamblu, s-ar putea să-şi dea seama de valoarea sa numai după ce am pierdut-o pentru totdeauna”.

Terorişti, criminali şi refugiaţi depistaţi cu ajutorul tehnologiei

Sigur, trebuie ţinut cont şi de faptul că guvernele pot folosi aceste instrumente nu doar pentru a ne „spiona”, ci şi pentru a ne face viaţa mai sigură. Înregistrările care au rezolvat cazurile atacurilor cu bombă de la metroul londonez din 2005 şi de la Maratonul din Boston, din 2013, sunt de notorietate. Există însă episoade mai puţin cunoscute, cum ar fi cel al unui criminal pe nume Euric Cain, înregistrat extrem de clar, în 2015, când îl împuşca pe studentul Peter Gold, care îl împiedicase să răpească o femeie în New Orleans. Gold a supravieţuit, dar Cain a fost condamnat la 54 de ani de închisoare. De asemenea, Departamentul de Securitate Naţională al SUA a testat, în Portul din Boston, o metodă de vizualizare a mărfurilor inventată de doi fizicieni, Robert Ledoux şi William Bertozzi. Folosind o tehnică numită „fluorescenţă de rezonanţă nucleară”, în care elementele devin identificabile prin agitarea nucleelor lor, dispozitivul de depistare poate, fără a deschide containerul cu marfă, să „vadă” conţinutul său. Spre deosebire de o radiografie normală, care arată numai forma şi densitatea, aceasta poate face diferenţa între băuturile carbogazoase obişnuite şi cele dietetice, diamantele naturale şi cele artificiale, materialele plastice şi explozibilii cu energie ridicată şi între materialele nucleare şi cele nenucleare. Datorită imaginilor preluate prin satelit, organizaţiile umanitare au localizat refugiaţi în apropierea oraşului irakian Mosul, iar graţie sondelor spaţiale, cercetătorii au dovezi potrivit cărora clima globală se schimbă dramatic.

„Planet” sau cum putem vedea Terra în schimbare

Ultima „fiţă” este o tehnologie care poate monitoriza zilnic toată suprafaţa de uscat a Terrei, invenţia companiei „Planet”, din San Francisco, fondată de foştii cercetători NASA Will Marshall şi Robbie Schingler. Fotografierea din spaţiu a fost posibilă după ce, la NASA, au experimentat lansând smartphone-uri pe orbită, confirmând că o cameră relativ necostisitoare poate funcţiona în spaţiul cosmic. Apoi, în 2013, au lansat primii sateliţi proprii şi au primit primele fotografii, care au oferit o privire mult mai dinamică asupra vieţii decât imaginile de cartografiere globală anterioare. „Cel mai mult ne-a surprins că fiecare imagine transmisă ne-a arătat cum se schimbă Pământul”, au afirmat ei.

Între imagini cu pisoi şi cu decapitări ISIS

Dincolo de teoriile conspiraţioniste se întrupează un adevăr despre care sociologul William Staples, de la Universitatea din Kansas, spunea că este „stare de vizibilitate permanentă”, numai că se referea la acceptarea stării de fapt prin propriul nostru acord, şi nu la impunerea forţei de către guverne. „Constelaţia noastră vizuală este plină de bebeluşi, de pisoi şi de elefanţi adorabili, dar şi de decapitări ISIS, celebrităţi aflate în ipostaze sexuale şi civili neînarmaţi împuşcaţi de Poliţie. Între timp, suntem văzuţi prea îndeaproape de filtrele de securitate de la aeroport, de panourile publicitare «inteligente», care adaptează reclamele pe baza înfăţişării noastre, şi de toţi cei care îi cunosc pe toţi cei care ne-au înregistrat într-o zi în care puteam jura că suntem singuri”, a concluzionat profesorul.

106.000.000 de camere de supraveghere noi se vând, anual, în lume

Scandalul „Facebook“, spionaj sau eroare... din greşeală?

Problema „Big Brother” a reapărut odată cu celebrul „scandal Facebook”. De curând, cotidianul „The Guardian” a scris: „Cercetătorul Alexandr Kogan a colectat mesajele personale trimise și primite de utilizatorii Facebook care au folosit aplicația «This Is Your Digital Life», ce a transmis informațiile personale a peste 87 de milioane de oameni către firma de consultanță Cambridge Analytica. Informația a apărut după ce Facebook a admis că este posibil să fi transmis mesajele personale ale unor utilizatori fără acceptul lor”. Compania le-a transmis utilizatorilor că „un număr mic de persoane dintre cele care au instalat aplicația «This Is Your Digital Life» au permis accesul la profilul personal, postări și mesaje”. Comunicatul pare să confirme informațiile denunțătorului Cambridge Analytica, Christopher Wylie, care a declarat că a văzut un tabel redactat de Kogan, ce includea mesaje private. Deocamdată nu se știe dacă mesajele au fost folosite pentru a se construi reclame orientate sau în alte scopuri...

„În secolul al XIX-lea, dacă Poliţia voia să ştie ce e în mintea noastră, trebuia să ne tortureze. Acum poate afla aceste lucruri din dispozitivele noastre“ Gus Hosein, Privacy International

Chloe Combi: „Viaţa privată, un bun doar pentru cei care au bani s-o cumpere!“

Dată fiind amploarea căpătată de fenomenul „Big Brother”, au apărut şi fini observatori ai obsesiei crescânde a societăţii faţă de dovezile fotografice şi filmate. Prima este Chloe Combi, o fostă învăţătoare, a cărei primă carte, „Generation Z: Their Voices, Their Lives” (n.r. - „Generaţia Z: Vocile lor, Vieţile lor”), este produsul a sute de interviuri cu adolescenţi britanici. Aceştia au demonstrat o dezarmantă nonşalanţă în a se lăsa filmaţi şi fotografiaţi în cele mai intime ipostaze. „Putem urmări un întreg documentar despre viaţa cuiva pe telefonul său mobil. Trăim într-o lume în care, din ce în ce mai mult, nimic nu mai rămâne secret. E posibil ca unul dintre semnele adevăratei bogăţii şi puteri să ajungă acela ca viaţa privată să devină un bun doar pentru cei care au bani mulţi pentru a o cumpăra. Pentru toţi ceilalţi, întreaga lume va fi o scenă, iar oamenii îşi vor juca rolurile cu jenă”, a afirmat ea.

2,5 miliarde de imagini sunt stocate şi distribuite pe internet

George Orwell: „Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine!“

675 32 4Teoria „supravegherii continue” nu a apărut în ultimele decenii, ci încă din 1949, atunci când, pe fondul autoritarismului european, scriitorul britanic George Orwell a publicat capodopera „1984”, care conţinea aver- tismentul „Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine”. Oricât de şocantă a fost, la acea vreme, respectiva idee, pe atunci sistemele de urmărire funcţionau „la sânge”, aşa cum aveam să aflăm, la ani distanţă, din desecretizarea unor dosare ale FBI. Imediat, o companie americană a lansat primul sistem CCTV disponibil în comerţ. Apoi, în 1951, firma Kodak prezenta „Brownie”, camera sa de filmat portabilă, într-o expoziţie extrem de apreciată. Potrivit specialiştilor, în zilele noastre, peste 2,5 miliarde de imagini sunt distribuite şi stocate pe internet, fără a mai pune la socoteală miliardele de fotografii şi clipurile pe care cu toţii le colecţionăm pentru uz personal. Companiile de telecomunicaţii estimează că, până în 2020, 6,1 miliarde de oameni vor avea telefoane cu capacităţi de fotografiere şi de filmare.