Main menu

header

cotnari wide

671 27 1de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna

Emoție experimentată în mod natural, mânia poate avea efecte devastatoare atât pentru persoana care o resimte, cât și pentru cei din jurul acesteia dacă nu este controlată. Cum îndepărtați acest obicei întunecat al creierului aflați din interviul cu Adina Moraru, psiholog clinician - psihoterapeut la Centrul de Radioterapie Amethyst, București.

„Dacă ne propunem să nu fim deranjați de absolut nimic ne reprimăm emoțiile”

671 27 2- Sfinții Părinți ne învață atât de frumos să nu ne mâniem pe nimeni, chiar dacă cineva ne-a jignit foarte tare, „căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu”. Și totuși, într-un moment al vieții noastre uităm de aceste sfaturi și devenim plini de mânie. Ce este, de fapt, mânia?

- O stare acută de nemulțumire care presupune consumul negativ al celui care o trăiește și poate apărea în situații în care ni se pare că se întâmplă ceva în dezacord cu credințele noastre, implicând o stare agresivă de conflict atât în interior, cât și în exterior cu alte persoane. Această stare poate apărea și în urma stresului care poate fi acut - intens, dar de scurtă durată sau cronic, cu apariție frecventă sau de lungă durată, având ca simptome nerăbdarea, irascibilitatea, agresivitatea, depresia etc. Este normal să fim nervoși și poate fi un lucru pozitiv dacă ne exprimăm sentimentele în loc să le reprimăm. Oricât ne-am propune să nu fim deranjați niciodată de nimic, este puțin probabil să reușim acest lucru fără să ne îngropăm adevăratele emoții, astfel că ar fi doar o chestiune de timp până să explodăm din te miri ce motiv. Însă este benefic să identificăm mânia necesară și să comunicăm furia necesară în maniere cât mai neinvazive atât pentru noi, cât și pentru ceilalți.

- Ce se întâmplă cu organismul nostru atunci când ne mâniem? E adevărat ce se spune, că adrenalina secretată în exces de glandele suprarenale atunci când ne supărăm ne triplează energia?

- Ceea ce noi percepem ca fiind amenințător sau supărător permitem să devină o situație dușmănoasă către care organismul nostru va considera să reacționeze precum la pericol. În corpul fiecărui individ care suferă această stare de mânie se activează intens sistemul nervos vegetativ sau simpatic, care, la rândul său, solicită la nivelul glandelor suprarenale secreția hormonilor ACTH și cortizon. Atunci se intensifică activitatea inimii, a mușchilor și crește presiunea sangvină. Reacția rapidă este posibilă datorită hormonilor epinefrină și norepinefrină, contribuind la generarea de energie, respectiv creșterea cantității de glucoză și de oxigen la nivelul sistemului nervos și muscular. Dacă sunt secretați în exces, acești hormoni vor determina stări de anxietate, hipertensiune și hiperactivitate. Având în vedere dezechilibrul pe care ne permitem la mânie să îl lăsăm să se manifeste, dacă nu încercăm să normalizăm acea stare, bineînțeles că la nivel organic vom achita mai apoi nota de plată. Pentru a face față anumitor situații, dacă mecanismele de adaptare nu reușesc să mențină o stare de echilibru, au loc modificări la nivel neurofiziologic care se răsfrâng și asupra funcționalității psihice. Se instalează diverse reacții la nivel funcțional, metabolic sau psihic: perturbarea metabolismului și apariția unor tulburări gastrointestinale - reacții de somatizare -, iar la nivel psihic, perturbări de natură emoțională, nevroze, stări anxiogene, depresive sau de natură cognitivă, precum gânduri distorsionate sau cogniții iraționale, care pot sabota.

„Învățați să spuneți «nu» atunci când este cazul”

671 27 3- Care sunt principalele căi de intervenție?

- Tehnici simple de relaxare ne pot ajuta să ne liniștim. Închidem ochii și respirăm calm, profund, ne detașăm de orice gând referitor la viața noastră zilnică și de orice dorință. Ne îndreptăm atenția asupra respirației și conștientizăm faptul că la fiecare inspirație absorbim, odată cu aerul, și energie universală echilibrantă și dătătoare de confort și de siguranță. Repetarea în mod calm și cu convingere a unor cuvinte sau fraze pe măsură ce relaxarea se produce: „Relaxare, calm, liniște” sau „Sunt în control peste corpul și mintea mea”. Foarte importantă este și folosirea imaginației: vizualizarea unei experiențe pozitive, relaxante fie din amintiri, fie creată cu ajutorul imaginației. O altă cale este restructurarea cognitivă. De exemplu, în loc să spunem: „Ce îngrozitor, totul este pierdut!”, înlocuim cu varianta: „Este frustrant pentru mine și este firesc să fiu supărată din acest motiv, dar nu este sfârșitul lumii. Evit să mă înfurii, pentru că nu voi rezolva nimic, rămân calmă și voi căuta soluții de rezolvare”. Uneori, mediul înconjurător, contextul este cel care ne irită sau ne înfurie, cum ar fi suprasarcinile și responsabilizarea excesivă. De aceea, se impune împărțirea sarcinilor, a lua o pauză și a învăța să spunem „nu” atunci când este cazul.

- Ce efecte poate avea atât în plan fizic, cât și emoțional?

- Emoțiile stresante cu o intensitate scăzută sau moderată nu au efecte negative, conform H. Selye (1993), stresul moderat antrenând componente fiziologice cum ar fi creșterea pulsului specific răspunsului „luptă sau fugi”, deoarece strategiile de adaptare se creează în contextul confruntării cu adversitatea. În schimb, dacă solicitarea psihică și factorii stresori au loc pe un termen lung se depășesc resursele fizice sau psihice și pot să apară efecte la nivel somatic. În plan fizic, întregul organism se contractă și intră într-o stare de alertă. Mintea transmite atunci corpului informații decodificate în „stare de pericol” și, dacă nu avem grijă în acele momente, putem deveni impulsivi și chiar violenți, lăsând în urma noastră gesturi necugetate, din cauza cărora mai apoi putem suferi pe termen lung. Această suferință îndelungată poate să însemne în plan emoțional că am creat teren „fertil” pentru instalarea unei atmosfere de conflict și în sinea noastră și, posibil, și în sinea celor din jur.

„Copiii se pot simți în pericol față de propriii părinți”

- În ce condiții poate duce la agresivitate?

- Mânia este rudă apropiată cu agresivitatea, deoarece poate exista tendința de apărare în care este pus un individ. Un om la mânie este departe de a fi rațional. De aceea, este de recomandat să devenim conștienți în acele momente cum ne poate afecta mânia atât pe noi, cât și pe cei din jur. Dacă stăm să ne gândim puțin cum ar fi ca toată lumea să-și permită să fie într-o stare de nervozitate accelerată și să-și externalizeze efectele mâniei e puțin probabil să fie o rețetă de armonie și de succes.

- Care e impactul mâniei asupra familiei?

- În acest câmp fertil conflictual, copiii, spre exemplu, sunt expuși unor factori de stres care se pot repercuta inclusiv în plan emoțional, simțindu-se în pericol față de propriii părinți sau de aparținători. Dacă mânia este prezentă pe termen lung, poate afecta însăși perfomanța școlară, mediul tensionat conducând la un sentiment de nesiguranță și lipsă de protecție. Când nici măcar în familie nu există o situație securizantă, unde copiii să simtă apartenență, confort, acceptare și iubire necondiționată, cei mici pot avea stres anticipativ cu privire la orice eveniment din viața lor.

- Există metode prin care această stare se poate controla?

- Este vorba despre tehnici de consiliere, dezvoltare personală și psihoterapie care pot fi învățate și practicate de cei motivați, spre a-și putea gestiona și controla mânia.

„Mânia afectează performanţa şcolară a copiilor“

„Când unii bolnavi şi-au dezvoltat spiritualitatea s-au vindecat“

- Este mânia una dintre cauzele spirituale ale apariției bolilor?

- Răspunsul este da, studiile de caz pe cancer şi pe bolile dermatologice și cardiace, ex post facto, au pus în evidență și cauze spirituale precum ura, invidia, gelozia, adulterul, posesivitatea, absența credinței, răzbunarea, neiertarea. Atunci când unii bolnavi și-au dezvoltat spiritualitatea s-au vindecat. Noi suntem aici, pe acest Pământ, pentru a ne ajuta unii pe alții în procesul de evoluție psihologică și spirituală, procesul acesta nu este simplu, dar, odată cu dezvoltarea spiritualității și a inteligenței relaționale, totul capătă mai mult sens.