Main menu

header

cotnari wide

657 31 1de Andrei Dicu şi Alexandru Brădescu

Trăim în secolul informaţiei, iar avalanşa de minciuni invadează canalele media şi reţelele de socializare. Odată cu această „boală” a apărut, în paralel, criza „informaţiilor alternative”. Felul în care ştim să diferenţiem o ştire adevărată de un „fake” (n.r. - „fals”) este condiţia esenţială pentru a nu cădea pradă dezinformării.

Sănătatea cetăţenilor, infectată de „faptele alternative”

Isteria informaţională a făcut în aşa fel încât majoritatea ştirilor să nu poată fi verificate sau, mai exact, să nu mai avem timp fizic pentru investigarea lor. Conceptele de „fake news” („ştiri false”) şi „alternative facts” („fapte alternative”) există de mai multă vreme, iar ele au apărut din pricina faptului că internetul difuzează informaţii într-un mod nediscriminator, adică fără a le filtra. Atât agenţiile de securitate și serviciile de spionaj, cât şi persoanele sau instituţiile care folosesc dezinformarea pentru a-şi atinge scopurile folosesc aceste „fapte alternative”, iar rapiditatea cu care ele sunt promovate pe internet a devenit un mare pericol. Spre exemplu, pe rețelele web se găsesc zilnic o sumedenie de informații de-a dreptul hilare, care ţin de medicina alternativă. De aici observăm că pericolul nu mai este de mult unul virtual, ci fizic. Foarte mulți oameni cred cu tărie ceea ce citesc pe monitorul calculatorului, refuzând să treacă informațiile printr-un filtru rațional. Unii ajung să renunțe la tratamentele oferite de medici calificați pentru a apela la tot soiul de rețete magice şi, de multe ori, rezultatele sunt dezastruoase.

Algoritmii, o iluzie

Este foarte greu de găsit o soluţie împotriva promovării ştirilor false. Oamenii de ştiinţă au luat în calcul inventarea unor algoritmi care să analizeze automat conținuturile informaţiilor și să stabilească nivelul de adevăr al acestora, dar au concluzionat că este, practic, imposibil. Revelaţia a fost că avem nevoie de intervenția omului pentru analizarea conținuturilor. Spre exemplu, într-o reţea de socializare pe care o folosim majoritatea dintre noi există posibilitatea de a raporta postările considerate că s-ar încadra în categoria „fake”. În articolul său „Depuneţi timp şi efort pentru a corecta dezinformarea”, publicat în revista „Nature”, Phillip Williamson, profesor la Universitatea East Anglia, a făcut un apel pentru implicarea oamenilor de știință: „Contracararea neadevărurilor ar putea să nu producă un efect imediat, dar cândva, undeva, cineva va citi mesajul nostru. Ținta nu este negustorul de nonsensuri, ci acei cititori care au mintea deschisă către problemele științei. O minciună poate călători multă vreme înainte ca adevărul să îi tocească tălpile, dar un fals care nu este combătut nu se va opri niciodată”.

Să râdem cu Charles Darwin şi cu Spice Girls

Totuşi, dacă se acționează din timp şi dacă avalanşa informaţională referitoare la un anumit subiect este prevăzută din vreme se poate crea un „vaccin”. Fundaţia „Global Challenges” a publicat un studiu intitulat „Vaccinarea publicului împotriva dezinformărilor referitoare la schimbările climatice”. Până la momentul respectiv, analizele arătau că există o mare neînțelegere în rândul publicului larg asupra consensului științific în ceea ce privește rolul factorului uman în schimbările climatice. Acest consens este contestat de negaționiști, ceea ce a făcut ca mulți oameni să pună la îndoială atât concluzia cercetătorilor, cât și rolul omului simplu în schimbările climatice. Respectivul studiu a intenţionat să verifice dacă este posibil ca „mesajele de vaccinare preventivă” să contracareze dezinformarea. Iniţial, cercetătorii au expus mai bine de 2.000 de persoane la mesajele promovate de două site-uri, unul care apela la dovezi științifice pentru rolul omului în schimbările climatice și apoi la un site negaționist. Acesta din urmă a avut o influență mai mare, iar subiecții au început să aibă îndoieli serioase asupra consensului științific. În a doua etapă a fost folosit un „vaccin”. Înainte de le fi prezentat site-ul negaționist subiecților li s-a demonstrat că multe dintre afirmațiile pe care le găseau acolo erau minciuni gogonate. De exemplu, pe acel site se făcea referire la așa-numita „Petiție Oregon”, care ar fi fost semnată de o mulţime de oameni de știință care contestau rolul omului în schimbările climatice. Subiecților li s-a arătat că printre semnatarii petiției se află… Charles Darwin, dar mai ales membrele trupei Spice Girls! Ei bine, chiar dacă o mulţime de subiecţi au renunţat să mai creadă în bazaconiile promovate de acel site au mai rămas încă oameni care continuau să se lase minţiţi. Psihologul Sander van der Linden, unul dintre autorii studiului, a declarat, după publicarea concluziilor: „La fel cum o doză mică de vaccin activează răspunsul sistemului imunitar pentru a lupta cu bolile infecțioase, inocularea mesajului potrivit poate ajuta la protejarea minții împotriva efectelor dezinformării”.

Atenţie la formulările vagi!

657 31 2Totuşi, savanţii şi analiştii media sunt de acord că există moduri mai simple de a lupta cu pericolele „fake news” şi „alternative facts”. Ideea este că fiecare „consumator” media poate deveni propriul său scut împotriva dezinformării. Uneori poate fi foarte dificil, mai ales când „şopârliţa” promovată nu este foarte evidentă sau atunci când se suprapune peste părerile consumatorului. Nu există încă un manual destinat identificării ştirilor false sau faptelor alternative postate pe internet sau în mass-media, mai ales că maeştrii dezinformării sunt mereu cu un pas înaintea creatorilor de „vaccinuri”. Situaţia este identică aceleia pe care o întâlnim în mediul virtual şi are ca „motor” creatorii de viruşi. Aici însă intră în vigoare o regulă de bun-simţ, care, întâmplător sau nu, ar trebui să stea şi la baza deontologiei jurnalistice, aceea de a verifica o informaţie din cel puţin trei surse. Dar, cum timpul zboară, este naiv să gândim că o asemenea ipoteză s-ar mai putea materializa. Totuşi, e bine să evităm acele site-uri care nu fac decât trimiteri vagi către sursa de informare. Dacă găsim știri senzaționale, la prima vedere convingătoare, acestea ar trebui verificate atent. De asemenea, e bine să ne atragă atenţia formulările vagi, de tipul „persoane care şi-au păstrat secretă identitatea” sau „sub protecţia anonimatului”. Acestea trebuie să fie primele semnale de alarmă.

„Un fals care nu este combătut nu se va opri niciodată“ (Phillip Williamson)

Donald Trump, sursa „alternative facts“

Culmea, sintagma „alternative facts” are o istorie demnă de un banc bun. Consiliera preşedintelui Donald Trump, Kellyanne Conway, a fost invitată de postul de televiziune NBC să explice de ce secretarul de presă al Casei Albe, Sean Spicer, afirma că la instalarea președintelui american a participat cel mai mare număr de oameni din istoria SUA, de altfel o mare minciună. Conway a răspuns: „Voi spuneţi că este neadevărat, iar Sean Spicer a oferit fapte alternative!”. Imediat, reporterul NBC a reacționat: „Fapte alternative? Patru din cinci afirmații ale lui Spicer erau false. Dovezile alternative nu sunt dovezi, ci falsuri!”. Ei bine, imediat, conceptul „alternative facts” a devenit ținta glumelor pe internet.

2.000 de subiecţi au participat la studiul „Global Challenges”