Main menu

header

cotnari wide

657 32 1de Daniela Arnăutu

Toată România îl cunoaşte, multă lume îl respectă şi îi urmează sfaturile sau i-a citit cărţile şi, incontestabil, profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi (medalion; 68 de ani) este o adevărată somitate, fiind doctor în biologie-biochimie, specialist în nutriţie umană, biologie moleculară, inginerie genetică şi, nu în ultimul rând, în alimentaţie şi industrie alimentară. Ştirea că în august 2014 cercetătorul, pe care toţi îl ştim ca „doctor Menci”, a ajuns în spatele gratiilor în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) i-a surprins pe toţi cei care l-au cunoscut direct, i-au fost prieteni sau colaboratori. Mulţi se aşteptau ca deznodământul să fie altul. Însă vestea că în septembrie 2016 renumitul profesor a fost eliberat condiționat în urma deciziei definitive a Tribunalului Ilfov a bucurat opinia publică. Din păcate, în vocea sa se simte o tristeţe, o oboseală, iar în povestirile sale, aproape invariabil, precizează „înainte de…” , „acolo” sau „după”.

„Cărţile mi-au dat puterea de a-i ierta pe toţi”

- Cum a fost acea perioadă şi cum aţi reuşit să vă mobilizaţi să scrieţi?

- Cărţile sunt viaţa mea! Niciodată nu a trecut vreo zi fără să citesc, să mă documentez şi să scriu. Muncesc cu pasiune, pentru că îmi place ceea ce fac. Acolo, având destul de mult timp liber şi cum nu sunt un pasionat al privitului la televizor, mi-am găsit refugiul în cărţi. Asta şi ceream mereu familiei să-mi aducă. Pe cele scrise de mine le dăruiam celorlalţi deţinuţi sau personalului închisorii, iar pe celelalte le devoram eu. Mulţi vorbeau cu mine despre problemele lor de sănătate şi îmi cereau părerea cu privire la anumite diete, la anumite afecţiuni sau alimente. Am căutat să fiu o persoană decentă acolo cu toată lumea, aşa cum sunt, de fapt, şi în viaţa de zi cu zi, iar toţi m-au tratat normal. Am ţinut acolo, în penitenciar, şi o prelegere despre bolile cardiovasculare şi despre alimentaţie. În rest, scriam. Chiar şi seara, după ora stingerii, uneori în baie. Cărţile m-au ajutat să-mi păstrez echilibrul interior şi mi-au dat puterea de a-i ierta pe toţi. Impresionant este că, acasă, familia mi-a păstrat camera de lucru, biblioteca, exact aşa cum le lăsasem. Nu mi-a mutat nicio foaie din loc.

„Acolo m-a sugrumat neputinţa de a-mi ocroti familia”

657 32 2- Cât de dificilă a fost perioada în care problemele de sănătate se agravaseră?

- Când viaţa te supune la asemenea stres, este firesc ca sănătatea să aibă de suferit. Nu eram atât de îngrijorat pentru mine, cât pentru soţia şi pentru fiica mea. Nicio clipă nu mi-am dorit ca ele să sufere. Mă sugruma neputinţa de a le putea ocroti. Eram cardiac dinainte, aveam montate cinci stenturi, iar tensiunea celor şapte ani de proces a adâncit problemele de sănătate. Când am plecat acolo am luat cu mine, în bagaj, medicamentele, iar infirmierii îmi administrau zilnic tratamentul. Totuşi, în ciuda acestor lucruri, la un moment dat am făcut un infarct şi au fost nevoiţi să mă ducă la spital.

- S-a clarificat situaţia locuinţei familiei dumneavoastră?

- Cât am stat acolo, familia mea - soţia şi fiica - a trăit cu teama că va ajunge pe drumuri. Casa noastră a fost evaluată la 450.000 de euro şi pusă sub sechestru, deşi este o locuinţă cu parter şi mansardă, fără nimic somptuos. Altă locuinţă nu avem. Nu sunt un om bogat. Ele şi luaseră în calcul varianta de a se muta la o rudă dacă erau evacuate. Însă jumătate din casă îi aparţine soţiei, amândoi fiind proprietarii locuinţei, iar ea nefiind parte în dosar. Recent s-a încheiat şi partajul cu soţia şi sperăm să rămână soţiei şi fiicei măcar jumătate din casă.

„O duc greu! Nu sunt un om bogat”

- Situaţia dumneavoastră financiară cum este?

- Grea! Am o poprire pe pensie de peste o treime. Recent am primit şi o înştiinţare de la ANAF că am de plătit o regularizare de impozit din 2012. Am fost şi am plătit-o. Tratamentul meu este costisitor. Lunar se duc cam 500 de lei pe medicamente. Nu pot decât să sper că, până la urmă, totul va fi bine.

- Continuaţi să scrieţi?

- Din păcate, n-am mai scris atât de mult cum scriam înainte de această perioadă dificilă din viaţa mea. Încă nu am starea necesară să mă reapuc serios de scris, deşi scrisul m-a ajutat să nu-mi pierd minţile în penitenciar. Deocamdată încerc să mă liniştesc şi, treptat, să revin la normal. De exemplu, nici nu conduc maşina încă. Ies la cumpărături cu soţia şi este ea la volan. Mă mai recunosc oamenii pe stradă, în magazine, şi îmi mai cer diverse sfaturi. Din nefericire, constat cu regret că majoritatea manifestă un soi de resemnare în ceea ce priveşte alegerile alimentare, ceva de genul: „Ăsta e destinul, asta ne dau, asta mâncăm”. Nu mulţi vor să conştientizeze că totul este o problemă de alegere şi că există şi opţiuni alimentare sănătoase, totul e să vrei. Şi nu este doar resemnarea. Mai sunt comoditatea şi adicţia. Oamenii percep alimentele prin gust, iar acum aproape totul este organoleptizat.

„Mulţi vorbeau cu mine despre problemele lor de sănătate şi îmi cereau părerea cu privire la anumite diete, la anumite afecţiuni sau alimente. Am căutat să fiu o persoană decentă acolo cu toată lumea, aşa cum sunt, de fapt, şi în viaţa de zi cu zi, iar toţi m-au tratat normal“

Şansa de reintegrare în societate

Fostul director al ICA Gheorghe Mencinicopschi a ieșit pe poarta Penitenciarului Jilava după ce a ispășit doi ani și o lună din pedeapsa de opt ani primită în dosarul privatizării frauduloase a institutului. Instanța a apreciat că inculpatul a avut o comportare bună în detenție și că merită o șansă de a se reintegra în societate. „Doctor Menci” a fost încarcerat în august 2014, odată cu Dan Voiculescu, fiind condamnat pentru complicitate la infracţiunea de spălare de bani, cu circumstanţe agravante în cazul privatizării ICA. Procurorii au reținut că se face vinovat de subevaluarea bunurilor institutului, ceea ce i-a permis lui Dan Voiculescu să cumpere pachetul majoritar de acțiuni la un preț extrem de mic, preferenţial.