de Alexandru Brădescu şi Adrian Barna
La 17 ianuarie s-au împlinit 145 de ani de la nașterea lui Nicolae Iorga. Greu de definit în câteva cuvinte, imensă personalitate culturală mondială, istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, politician, profesor universitar și academician. Moartea sa ridică și azi semne de întrebare. Asasinarea sa, în noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1940, de o echipă de legionari stârnește şi astăzi controverse. Pe scurt, o serie de articole critice publicate de Iorga îl aruncaseră într-un conflict deschis cu legionarii. Taberele se împărțiseră. Conducătorul țării, generalul Ion Antonescu, urmează calea legală și nu îl incriminează pe istoric. Dar anumiți membri ai Mișcării Legionare iau o altă decizie. Cine erau însă cu adevărat acești legionari?
Cum a pornit războiul cu Mișcarea Legionară
În 1938, când Regele Carol al II-lea şi-a instaurat regimul dictatorial, Nicolae Iorga a făcut parte dintre consilierii regali. S-a numărat printre intelectualii care au acceptat noua ordine politică şi s-a integrat în ea. În același an a publicat o serie de articole foarte critice la adresa Mișcării Legionare condusă de partidul Garda de Fier, pe care o acuza că pregătește o revoluție împotriva ordinii de drept, ordine reprezentată de dictatura regală. Liderul extremei-drepte naționalist creștine, Corneliu Zelea Codreanu, supranumit „Căpitanul”, s-a simțit ofensat și i-a răspuns lui Iorga printr-o scrisoare deschisă: „De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi. (…) Facem comploturi, punem la cale revoluții îngrozitoare și vrem să ucidem oameni. (…) Ei bine, nu mai pot! Din marginile puterilor mele omenești, cu care te-am respectat, îți strig: Ești un incorect (…) ești un necinstit sufletește, căci ți-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate!”.
Acuzat că a provocat moartea „Căpitanului”
Nicolae Iorga s-a simţit jignit şi a făcut o plângere la Parchet că este acuzat de fapte neadevărate. Pornind de la ea, regimul autoritar al lui Carol al II-lea l-a arestat pe Corneliu Zelea Codreanu. Pentru calomnie, șeful Legiunii Arhanghelul Mihail nu putea primi o pedeapsă cu privarea de libertate mai mare de câteva luni. Regimul carlist a transformat însă acest proces de calomnie într-unul de subminare a autorităţii statului, și Codreanu a fost condamnat la zece ani de închisoare.
În noiembrie 1938, din ordinul lui Carol al II-lea, Codreanu şi alţi deţinuţi legionari au fost ucişi în apropiere de Tâncăbeşti, în timp ce erau transportaţi de la Râmnicu Sărat spre Închisoarea Jilava. Nicolae Iorga a fost considerat autorul moral al acestor asasinate.
După ce Statul Național-Legionar condus de Ion Antonescu a înlocuit dictatura carlistă în septembrie 1940, Iorga a ieșit din viața publică și s-a retras în vila sa de la Sinaia, dar a început să primească o mulțime de scrisori anonime în care era amenințat cu moartea. Presa legionară l-a atacat dur, numindu-l „călău” sau „sinistra vedenie cu barbă și umbrelă”.
Batjocorit și ciuruit lângă Ploiești
La 27 noiembrie 1940, după-amiaza, Nicolae Iorga era ridicat de la casa sa din Sinaia de un comandou de şapte legionari pentru un interogatoriu. Soția sa, Ecaterina, l-a sunat pe fiul cel mare, Mircea, care avea relații în mediul legionar. Acesta i-a sunat la rândul său pe toți cunoscuții, de la Parlament la Poliție și Jandarmerie. Ion Antonescu însuşi a aflat de ridicarea lui Iorga și a dat imediat în urmărire maşina agresorilor. Avertizaţi, probabil, se pare că aceştia s-au ascuns, cu Iorga cu tot, în garajul Poliţiei Legionare din Ploieşti. Noaptea, văzând că șoseaua spre Bucureşti e în continuare blocată, au ieșit spre pădurea Strejnic. A doua zi, 28 noiembrie 1940, corpul neînsuflețit al istoricului a fost găsit pe câmpul dintre Ploieşti şi comuna Strejnic. Cu barba arsă, ciuruit de nouă gloanțe, acoperit cu brumă, ceea ce indica faptul că fusese ucis cu mult înaintea zorilor... Ucigașii erau toți din București: Traian Boeru, Ștefan Cojocaru, Tudor Dacu, Ion Tucan şi Ștefan Iacobuţă. Moartea lui Iorga a generat consternare și a cutremurat întreaga comunitatea academică mondială. 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.
A fost asasinat de legionari…
La 29 noiembrie, Ion Antonescu a convocat un Consiliu de Miniştri. De la care s-au păstrat stenogramele. Conducătorul statului a explodat la adresa miniștrilor legionari din Guvern: „Mâna de nemernici care au făcut această crimă va fi pedepsită în mod exemplar. Eu nu voi lăsa ca ţara şi viitorul acestui neam să fie compromise de acţiunea unei bande de terorişti. Statul al cărui conducător sunt nu se va lăsa subminat de dezlănţuirea instinctelor de bestialitate ale unor descreieraţi. (…) Toată mândria mea era să nu am mâinile pătate, mi-aţi nimicit cu fapta alor voştri această mândrie”.
Replica a fost total neașteptată: „Nu am ştiut nimic. S-a făcut fără ştirea noastră. A fost un lucru pe care Legiunea nu l-a vrut”. Antonescu a cerut predarea asasinilor, evident că fruntaşii legionari au refuzat. După ce au fost înlăturați de la putere, unii dintre ei au fost arestaţi, mulți au fugit în Germania - între care şi cei care-l asasinaseră pe Iorga. Cei prinși au fost judecaţi, unii dintre ei au fost chiar executaţi pentru asasinatele din noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1940 (în același timp cu Iorga fusese ucis și Virgil Madgearu, politician marcant, teoreticianul Partidului Țărănesc), ceea ce a contribuit la ruptura definitivă dintre generalul Antonescu şi Legiune.
Rămân multe semne de întrebare. Modul în care au fost uciși Iorga şi Madgearu nu seamănă deloc cu maniera legionară de a „rezolva” asemenea acte de „justiţie”. I.G. Duca, Mihai Stelescu şi Armand Călinescu, considerați vinovaţi de acte de trădare a unor mari interese naţionale, fuseseră și ei omorâți, dar autorii execuţiei, pentru a-i sublinia caracterul justiţiar, nu au părăsit locul faptei ca să se ascundă, ci s-au prezentat imediat în faţa autorităţilor pentru a face cunoscute motivele şi raţiunea faptei lor. O manieră specific legionară, unică în istoria asasinatelor politice.
…sau la ordinul lui Stalin?
Unii cred că asasinatul a fost înfăptuit din ordinul lui Stalin. Fapt recunoscut de un general rus, care susținea că persoanele care l-au ucis pe Iorga erau agenți ai URSS infiltrați în mișcarea legionară - profund anticomunistă -, în scopul discreditării acesteia. De asemenea, se știe că după ce Traian Boeru, șeful, se pare, comandoului ucigaș al lui Iorga, a fugit în Germania în 1941, familia acestuia, rămasă în Constanța, nu a avut de suferit, spre deosebire de alte familii ale legionarilor, din partea autorităților instalate de Armata Roșie. În plus, la sfârșitul anilor ’50 i s-a permis plecarea în Occident, într-o perioadă în care legionarii înfundau închisorile, inclusiv pentru vina de a-l fi asasinat pe Nicolae Iorga.