de Andrei Dicu şi Adrian Barna
François Mauriac a numit secolul al XX-lea „acest straniu secol al sportului”. Scriitorul francez depăşea limitele ironiei, renunţând la sarcasmul său obişnuit pentru a constata o realitate pregnantă. Temele clasice ale cinematografiei au fost, mult timp, natura, dragostea, munca, moartea. După Al Doilea Război Mondial li s-a mai adăugat una: sportul.
Patinatoarea cu picioare de 375.000 de dolari
Un cercetător vest-german a identificat, doar până în anul 1970, nu mai puţin de 273 de filme de circulaţie universală cu temă sportivă. Astăzi, numărul lor a crescut la peste 10.000, iar vedetelor sportului li s-au deschis porţile filmului. Când blonda norvegiană Sonja Henie a apărut pe ecran în filmul „Prinţesa X”, turnat în 1937, a fost supranumită „Crăiasa vikingilor”, ecranul supradimensionând gloria fostei campioane mondiale la patinaj, care îşi asigurase picioarele pentru suma-record de 375.000 de dolari. Ajungând steaua incontestabilă a celor mai rafinate reviste pe gheaţă din lume, a devenit afaceristă şi o excelentă actriţă. Imediat, din primele cinci filme regizate de Darryl Zanuck, a câştigat 25 de milioane de dolari, lucru fabulos la vremea respectivă. În acel moment a fost deschisă „Cutia Pandorei”, şi o mulţime de sportivi au fost invitaţi pe platourile de filmare. Cassius Clay (boxerul cunoscut sub numele de Muhammad Ali) şi Brigitte Bardot (scrimeră fără performanţe deosebite) au fost primii. Au urmat specialiştii în arte marţiale Bruce Lee, Chuck Norris, Jean Claude Van Damme şi, în cele din urmă (deşi este vorba despre un documentar), Diego Armando Maradona. Iar exemplele continuă...
Ilarion Ciobanu: „Un meci de rugby, precum un spectacol Ionescu, Tennessee Williams sau Cehov”
În jurul balonului oval se pot scrie poeme şi studii. Rugbyul are un avans faţă de alte sporturi, deoarece aici este vorba despre duelul direct, despre contactul fizic care conferă acestui sport strălucire şi consistenţă. George Vraca, unul dintre cei mai mari actori ai scenei româneşti, a fost, în tinereţe, un remarcabil jucător de rugby în echipa Sporting şi selecţionat în 1919 în echipa naţională. „Un adevărat sportiv are afinităţi similare cu ale unui artist. Amândoi apar în faţa publicului, dar trebuie să uite acest lucru, să-şi trăiască rolul cu sinceritate. Numai cu concentrare şi cu voinţă ei se vor dărui creaţiei. Aşa se învinge în artă şi în sport”, spunea Vraca. De asemenea, Ilarion Ciobanu este un alt rugbist reputat, devenit mare actor. A jucat la divizionarele „A” Ştiinţa Bucureşti, Dinamo şi Progresul. Iată câteva dintre gândurile despre sport ale celui care a interpretat rolul principal în serialul „Lumini şi umbre”, definitoriu pentru spaţiul tv românesc în anii ’80: „Nicicând un actor sau un regizor nu va porni să realizeze un film fără a-şi imagina, proiectat pe ecran, chipul propriei sale creaţii, fascinând în întunericul sălii privirile sutelor de spectatori şi fără a auzi gâfâind în urechi respiraţia lor sufocată de emoţie. Fără acest proces de anticipaţie, arta sa va curge seacă, sortită de la început eşecului. Am jucat rugby înainte de a face film, chemat de aceeaşi nevoie şi de aceeaşi sete de spectatori. Am câştigat, am pierdut, am suferit şi m-am bucurat până la lacrimi, lacrimi adevărate, vii, fierbinţi, care mi-au ars obrajii ca niciodată. Un meci de rugby este pentru mine ceea ce reprezintă un spectacol Ionescu, Tennessee Williams sau Cehov. Este o lume subtilă, puţin ascunsă, dar infinit bogată în sensuri profunde, care te obligă să gândeşti şi să simţi neobişnuit”.
Vasile Boghiţă şi Marian Culineac, pe urmele lui Muhammad Ali
Şi boxul a oferit vedete pentru marele ecran. Pugilistul Mihai Vasile Boghiţă a devenit celebru pentru rolul interpretat în „Ringul”, iar campionul naţional Marian Culineac a interpretat roluri de succes atât în „Ringul”, cât şi în „Învingătorul” (unde a jucat alături de Tora Vasilescu), în regia lui Tudor Mărăscu. Boghiţă, legitimat la Steaua, a excelat în ring la categoria grea, acolo unde România nu s-a putut lăuda cu prea multe performanţe de-a lungul istoriei. El poate fi asemănat chiar cu celebrul Muhammad Ali, care a interpretat pe ecran câteva episoade semnificative din cariera sa unică, în filmul intitulat „The Greatest” („Cel mai mare”). Şi alţi campioni ai boxului, printre care Max Baer, Ray „Sugar” Robinson, Laszlo Papp, Archie Moore sau Nino Benvenuti, au interpretat pe ecran roluri mai mult sau mai puţin semnificative.
Mircea Albulescu şi Cezara Dafinescu, atleţii scenei
Actori şi regizori importanţi au făcut carieră inclusiv în atletism. Este de notorietate cazul lui Sergiu Nicolaescu, dar dincolo de cineastul polisportiv (atletism, călărie, scrimă, box), lista este lungă. Mircea Albulescu a fost alergător la cursa cu obstacole, legitimat la Constructorul, iar Cezara Dafinescu a fost campioană de juniori la săritura în înălţime. Regretatul Silviu Stănculescu a cunoscut gloria de campion naţional la triplu salt, iar Constantin Diplan, un actor mai puţin ştiut astăzi, dar celebru în anii ’70-’80, a fost un excelent alergător la suta de metri. De asemenea, Constantin Codrescu a fost aruncător de suliţă la Stadiul Român.
Rică Răducanu: „Un ursuleţ măcar...”
Rică Răducanu, care a jucat în „Legiunea străină”, în regia lui Mircea Daneliuc şi, mai ales, Ghiţă Mureşan, care a filmat alături de Billy Crystal în „My Giant”, întregesc o listă de celebrităţi ale sportului care au avut succes în cinematografie. Rică Răducanu mărturiseşte după mai mulţi ani: „N-a fost deloc uşor. Daneliuc este un regizor sever. Dar, atunci când am filmat, mă gândeam ca măcar un ursuleţ şi ceva parai să primesc şi eu la vreun festival internaţional. Dacă nu se lasă cu lovele, măcar ursuleţul să rămână. Dar nu s-a întâmplat aşa...” Predecesorii lui Rică şi ai lui „Big Gitza” au însă cu adevărat nume de referinţă în lumea artei. Lia Şahighian şi Carmen Stănescu au cucerit titluri de campioane naţionale la tir. Dorin Dron, petrolistul din filmul „Erupţia”, a fost portarul echipei naţionale de hochei a României din anii ’60. Constantin Brezeanu a fost, şi el, hocheist la Sportul Studenţesc, iar Ştefan Tăpălagă - scrimer în echipa de floretă a Stelei şi participant la JO de la Helsinky, din 1952.
Johnny Weissmüller, timişoreanul devenit celebru cu rolul din „Tarzan“
Înotătorul Johnny Weissmüller, poreclit „Invincibilul”, s-a născut la Timişoara, la 2 iunie 1904, şi a fost cvintuplu campion olimpic. A devenit celebru la Hollywood cu rolurile din seria „Tarzan”, dar este poate cel mai interesant exemplu al succesului pe ambele „fronturi”. Deşi, în copilărie, era bolnăvicios, a cucerit 67 de titluri mondiale, purtând un maiou greu, de 4 kg, care îi frâna înaintarea. Sportul l-a ajutat la filmările pentru „Tarzan”, iar marele jurnalist sportiv Romeo Villara aprecia: „Salturile sale cu lianele de pe un arbore pe altul, lupta pe viaţă şi pe moarte cu fiarele junglei şi rapiditatea cu care spinteca apa, întrecând crocodilii cu gurile larg deschise, sunt tot atâtea motive de admiraţie pentru cinefilii de ieri şi de azi”. Celebritatea lui Weissmüller întrecuse orice limită în epoca sa şi se spune că, pe când juca golf alături de prieteni în Cuba, a fost înconjurat de revoluţionari cu armele în mâini. Imediat, a lansat celebrul său urlet marca „Tarzan”, iar soldaţii l-au recunoscut şi l-au condus către o zonă sigură.