Main menu

header

623 28 1de Silviu Ghering şi Sorin Dumitrescu

Despre Benjamin Franklin nu știi ce să spui că a fost înainte de toate. Pentru că înainte de toate a fost... de toate! La nivel de excelență! Strălucitor în toate domeniile abordate, a fost și om politic, și om de știință, și inventator, și scriitor, și diplomat, și filosof, și profesor, și ce n-a fost?! Una dintre cele mai strălucite minţi ale omenirii, a fundamentat teoria electricității moderne, a inventat paratrăsnetul, ochelarii bifocali, cateterul urinar și... muzicuța, a organizat prima bibliotecă din Statele Unite, a participat la conceperea Declaraţiei de Independenţă și a Constituției Statelor Unite, a fost unul dintre cei care au semnat Tratatul de Pace încheiat odată cu recunoașterea Statelor Unite de Marea Britanie, la Paris, în 1783... Şi culmea este că nu a debutat în viaţă cu cele mai bune şanse. Vă vine să credeţi că acest om a realizat atâtea lucruri după ce s-a născut într-o familie săracă, cu 17 copii, şi a făcut doar doi (!!!) ani de şcoală?!

Autodidact cu doar... doi ani de școală

Benjamin Franklin s-a născut la Boston, la 17 ianuarie 1706, tatăl său, Josiah, fiind un mic fabricant de săpun și lumânări, iar mama sa, Abiah, a doua soție a lui Josiah, o casnică simplă. Cum altfel ar fi reușit să crească nu mai puțin de 17 copii, Benjamin fiind al 15-lea?... La doar 10 ani, Benjamin a început să-și ajute tatăl în prăvălie, tăind lumânări. Deși a studiat la școală doar doi ani, citea mult în timpul său liber. La 12 ani a intrat ca ucenic la tipografia fratelui său James. În fiecare noapte studia scriitorii clasici și pe cei ai timpului său, dar și aritmetica, navigația și gramatica. La 15 ani a început să scrie în săptămânalul „The New England Courant”, lansat de James. A plecat la Philadelphia, a lucrat într-un atelier tipografic, guvernatorul Pennsylvaniei l-a trimis, în 1924, la Londra să cumpere o presă pentru tipar și l-a „uitat” acolo; s-a angajat ca tipograf și, în 1726, când a strâns destui bani, s-a întors în Philadelphia, unde, în 1728, la 22 de ani, a întemeiat primul său atelier tipografic, iar în 1730 s-a căsătorit cu Deborah Read, cu care a avut trei copii. În 1731 a fost inițiat francmason în loja „Sf. Ioan” din Philadelphia, ceea ce i-a deschis multe uși în „lumea bună”... În 1734 a devenit Mare Maestru Provincial de Pennsylvania și până în 1748 a ajuns „tipograf oficial” al statelor Pennsylvania, New Jersey și Delaware. Ajuns la o stare materială prosperă, a cumpărat o fermă de 300 de acri lângă Burlington, New Jersey, și și-a dedicat tot timpul științei și serviciilor publice.

Primit cu onoruri universitare la Londra, dar ignorat de Parlament

Certurile între Anglia și Franța au adus războiul în America în anii 1750. În 1757, Franklin a fost trimis la Londra pentru a susține cauza coloniilor americane. A fost primit cu onoruri de Universitățile din Edinburgh și Oxford și, în cei cinci ani cât a stat în Anglia, a întâlnit mulți politicieni și savanți celebri. S-a întors în Pennsylvania în 1762, dar a plecat din nou în Anglia în 1764, pentru a-i prezenta o petiție Regelui George al III-lea. În următorii zece ani a fost cel mai important reprezentant american în această țară. Prin articolele publicate, a cerut pentru americani drepturi egale cu ale englezilor, însă a fost ignorat de „insulari”.

A semnat Tratatul de recunoaștere a SUA de Marea Britanie

623 28 2S-a întors în Philadelphia în 1775 și, deși avea aproape 70 de ani, a ajutat substanțial la planificarea Revoluției Americane. A fost numit membru al Congresului și a contribuit fundamental la redactarea Declarației de Independență a Uniunii, iar mai târziu, la scrierea Articolelor Confederației, prima Constituție a Statelor Unite. În 1776, Congresul l-a trimis în cea mai importantă misiune a sa: să convingă Franța să ajute coloniile britanice din America de Nord în lupta lor pentru independență. În Franța, a fost parte esențială a primei recunoașteri formale a țării sale în lume, iar la 6 februarie 1778 a semnat Tratatul de la Paris, prin care Franța se alia cu coloniile împotriva Angliei. După acest eveniment, Franklin a rămas în Hexagon, ca reprezentant al noii entități create, Statele Unite ale Americii, fiind primul ambasador al acestora în Europa. Începând din 1781, a negociat pacea cu Marea Britanie, care s-a finalizat în 1783, el fiind unul dintre cei care au semnat Tratatul încheiat odată cu recunoașterea Statelor Unite de Regatul Unit (Tratatul de la Paris, din 1783). Când s-a întors în Philadelphia, la 14 septembrie 1785, a fost așteptat cu o grandioasă ceremonie de primire. Deși avea 79 de ani, a fost ales președintele Consiliului Local din Pennsylvania timp de trei ani, post echivalent cu acela de guvernator. S-a stins din viață la 17 aprilie 1790, plin de glorie. În cinstea sa, Congresul american a decretat doliu național timp de o lună, numindu-l „cel mai mare cetățean al Lumii Noi”. Franța, la rândul său, la îndemnul lui Mirabeau, a ținut doliu național trei zile.

Chipul lui Benjamin Franklin este imprimat pe bancnota de 100 de dolari!

Cele 13 virtuţi ale lui Benjamin Franklin

Pe când avea doar 20 de ani şi era un mic tipograf din Philadelphia, plin de datorii, Franklin a conceput un plan cu „13 virtuţi necesare pentru succesul în viaţă”. Se concentra timp de o săptămână pe o singură virtute și trecea apoi, tot o săptămână, la următoarea. La sfârşitul vieţii, când a scris autobiografia, a dedicat 15 pagini planului celor 13 virtuţi, spunând că acesta l-a adus la succesul de care s-a bucurat în viaţă. Iată mai jos cele 13 virtuţi în ordinea pe care le „practica” Benjamin Franklin:

1 Cumpătarea - Nu mânca până la îngreunare şi nu bea până la ameţire;

2 Liniştea - Nu spune decât ceea ce ar putea folosi altora sau ţie; evită conversaţiile mărunte;

3 Ordinea - Lasă toate lucrurile pe care le ai la locul lor; acordă fiecărei părţi a ocupaţiei tale timpul ei;

4 Hotărârea - Fii hotărât să faci ceea ce trebuie; îndeplineşte fără greş ceea ce ai hotărât;

5 Chibzuinţa - Nu cheltui decât pentru binele tău sau al celorlalţi; nu irosi nimic;

6 Hărnicia - Nu pierde timpul; fii ocupat mereu cu ceva folositor; elimină toate acţiunile inutile;

7 Sinceritatea - Nu-l induce în eroare pe celălalt, pentru că se va simţi rănit; gândeşte inocent şi drept, iar dacă vorbeşti, vorbeşte la fel;

8 Dreptatea - Nu nedreptăţi pe nimeni făcându-i un rău sau neacordându-i beneficiile care cad în sarcina ta;

9 Moderaţia - Evită extremele; abţine-te să urăşti relele care ţi s-au făcut pe măsura gravităţii lor;

10 Curăţenia - Nu tolera murdăria corpului, a hainelor sau a locuinţei;

11 Calmul - Nu te lăsa deranjat de nimicuri sau de accidentele obişnuite ori inevitabile;

12 Castitatea - Practică rareori sexul şi numai pentru a avea copii sau a-ţi păstra sănătatea; nu recurge niciodată la el din plictiseală, slăbiciune, pentru a distruge sau a strica reputaţia cuiva;

13 Umilinţa - Imită-i pe Iisus şi pe Socrate.