Main menu

header

618 28 1de Silviu Ghering şi Alexandru Brădescu

Unul dintre adevărurile inexorabile de pe acest pământ este că, mai devreme sau mai târziu, toți murim. Într-un fel sau altul. Majoritatea ne stingem din cauza bătrâneții, dar sunt destui care „pleacă” în condiții și din motive care de care mai ciudate, ba chiar stupide. Și chiar dacă nu este nimic mai trist și... inevitabil decât moartea, unele decese pot provoca, involuntar, zâmbete celor care au privilegiul de a le supraviețui. Necunoscute în timpul vieții, victimele acestor accidente, pentru că asta sunt, accidente, au devenit persoane „publice” după ce au „beneficiat” de circumstanțele unei morți, cum spuneam, ciudate și stupide. TAIFASURI vă prezintă o serie de decese, fără a încerca o ierarhizare, pe care v-o lasă dumneavoastră. Ordinea a dat-o cronologia.

Monsieur le Président de la France a murit fericit

Félix François Faure a devenit președinte al Franței în 1895. Avea 54 de ani. Marguerite Steinheil era o figură proeminentă a high-life-ului parizian, soția pictorului Adolphe Steinheil, salonul său fiind frecventat de marile personalități politice și artistice ale timpului. În 1897 a fost prezentată președintelui, care-i comandase un tablou soțului ei. În scurt timp a devenit „Monsieur le Président maîtresse”, pe care îl vizita regulat - fără nicio conotație vulgară, așa susține presa de scandal a vremii! - în „Salonul Albastru” din apartamentul privat al lui Faure de la Palatul Élysée. În după-amiaza zilei de 16 februarie 1899, președintele murea din cauza unui atac de apoplexie în mijlocul unei partide de amor „nebun” cu Marguerite, adversarii săi politici dezvăluind că momentul fatal s-a petrecut în timp ce doamna îl delecta cu o felație... După acest „episod” din viața sa, Marguerite Steinheil a devenit „faimoasă” pentru relațiile foarte apropiate cu mulți dintre oamenii politici importanți ai vremii. A murit la 85 de ani, în 1954.

Tribut suprem plătit modei

618 28 2Isadora Duncan a fost o dansatoare americană, creatoare a unui stil expresiv în arta dansului, inspirat din dansul antic grecesc, care a influențat coregrafia modernă a secolului al XX-lea. Născută la 27 mai 1877, într-o familie modestă din San Francisco, pe numele său adevărat Dora Angela, devine Isadora în 1896, odată cu un glorios turneu în Europa. Era de o frumusețe răpitoare, cu un corp perfect și talent de excepție. Obișnuia să poarte eșarfe sau fulare lungi în excursiile cu mașina, o mare pasiune după dans. Combinația i-a fost fatală: era puțin după prânz în ziua de 14 septembrie 1927 când, în apropiere de Nisa, Franța, fularul roșu pe care îl purta stând pe scaunul din dreapta al unei mașini sport decapotabile s-a prins de axa roților din spate și i-a rupt gâtul, decesul intervenind instantaneu. Ca o coincidență tragică, cei doi copii ai săi, o fiică dintr-o legătură cu scenaristul Edward Gordon Craig și un fiu dintr-o aventură cu industriașul Paris Singer, celebrul producător de mașini de cusut, muriseră într-un accident auto în 1913 la Paris, după ce se prăbușiseră cu un automobil în Sena...

A câștigat o cursă... mort!

618 28 3Americanul Frank Hayes (1888-1923) a fost grăjdar și apoi antrenor de cai pe la începutul secolului al XX-lea. Visul său dintotdeauna era să devină jocheu. Ajuns în șa, nu a excelat și nu a câștigat vreo cursă până la cea de steeplechase de la Elmont, lângă New York, din 4 iunie 1923, cunoscută sub numele de „Belmont Park”. A încălecat pe „Sweet Kiss” („Dulcea Sărutare”), o iapă de 2 ani, cu șansa porcului de Crăciun: 20,00 era cota sa la casele de pariuri. Miraculos însă, „Dulcea Sărutare” s-a întrecut pe sine și a terminat prima, cu un cap avans, spre uimirea tuturor. Uimire transformată în groază când patroana iepei s-a repezit să-și felicite jocheul, care stătea țeapăn în șa. Țeapăn la propriu, pentru că era mort! Țintuit pe cal de frâul înfășurat pe mână și scări! Suferise un atac de cord undeva pe la mijlocul cursei, ceea ce nu a deranjat-o pe „Dulcea Sărutare”, ba, se pare, dimpotrivă... Cum regulamentul nu prevedea o astfel de situație, Frank Hayes a fost declarat învingător și a devenit astfel primul și, deocamdată, singurul, Slavă Domnului!, jocheu care a câștigat vreodată o cursă... mort! Îmbrăcat în costumul său de cursă multicolor, a fost îngropat trei zile mai târziu. Iapa nu a mai participat niciodată la vreo cursă și a fost poreclită, conform presei din acea vreme, „Sweet Kiss of Death”. Adică „Dulcea Sărutare a Morții”...

Baia blestemată

618 28 4Claude François a fost unul dintre cei mai apreciați și mai iubiți cântăreți pop francezi ai anilor ’70 din secolul trecut. Printre multe alte hituri ale carierei sale de succes, a compus varianta originală a celebrei melodiii „My Way” în 1967, sub numele inițial „Comme d’habitude”. A „fentat” moartea de două ori: în 1975 scapă ca prin minune când o bombă pusă de IRA explodează în cafeneaua pe a cărei terasă se afla la Londra, în 1977 supraviețuiește miraculos unui atac armat asupra sa pe când era la volanul propriei mașini. La începutul anului 1978 cumpără un apartament în Paris fără să dea vreo importanță faptului că vechiul proprietar se sinucisese în baia locuinței respective. Care baie i-a fost și lui fatală: la 11 martie, aflat în cada plină cu spumă, încearcă să repare fasungul unui bec de pe peretele încăperii și este electrocutat mortal. Avea 39 de ani. Declarat o comoară națională, este regretat încă și omagiat de francezi și de admiratorii săi din întreaga lume. Încă un „amănunt”: după aceste drame, următorul proprietar modifică apartamentul și face din baia blestemată o cameră de dormit. La puțin timp după asta este descoperit mort în pat. Se împușcase...

„Dacă vrei să dobândești puterea de a suporta viața, fii gata să accepți moartea în oricare moment“ (Sigmund Freud)

Sinucidere în direct!

618 28 5Christine Chubbuck prezenta programul de știri „Suncoast Digest” la postul de televiziune WXLT Channel 40 din Sarasota, Florida, SUA. Conform relatărilor din presa vremii, ajunsese să deteste ceea ce am numi acum tabloidizarea excesivă a programelor de știri (vi se pare cunoscut fenomenul?). Asta, pe fondul unei depresii profunde, a dus-o pe Christine la un gest unic în istoria televiziunii. În dimineața zilei de 15 iulie 1974, Christine a venit la serviciu și a intrat pe post cu niște foi pe care avea un text pregătit, total neobișnuit pentru ea. Și-a dat apoi cu un gest nervos părul lung, negru, pe spate, și-a mușcat ușor buzele, a apucat cu mâna stângă foile și a început să citească privind în jos. „În conformitate cu politica postului Channel 40 de a vă prezenta cele mai noi știri despre sânge și curaj, în culori vii, veți asista la o nouă premieră: sinuciderea în direct”. A scos apoi un revolver calibrul 38 și s-a împușcat în cap, în spatele urechii drepte. S-a prăbușit pe pupitru, moment în care telespectatorii au mai putut vedea doar ecranul negru. Colegii săi au descoperit că pe foile din care a citit Christine erau detaliate urmările gestului său, așa cum le-ar fi relatat chiar ea: „Vedeta postului de televiziune 40 s-a împușcat în direct în această dimineață. Ea a fost transportată de urgență la Sarasota Memorial Hospital (n.r. - ceea ce chiar s-a și întâmplat în realitate!), unde a rămas internată în stare critică”. Christine a murit 14 ore mai târziu. Avea 29 de ani. Înregistrarea cu momentul sinuciderii a fost reținută de autorități cu titlul de dovadă, iar după încheierea anchetei a fost predată familiei, care se pare că a distrus-o...