de Silviu Ghering
Revelație a anilor ’90, adulat și contestat în egală măsură, Quentin Jerome Tarantino este cunoscut pentru talentul cu care transformă elementele cinematografice vechi în unele noi. „Regizorul-DJ”, cum a fost numit pentru modul în care combina diferitele genuri de film cu muzica, impune un cinematograf conceput după o logică spațială și temporală proprie, în care violența se îmbină cu umorul, parodia unui gen consacrat - în speță filmul negru (film noir) - cu naturalismul situațiilor.
La 15 ani a abandonat școala pentru lumea filmului
Cu „rădăcini” italiene - de la tată -, irlandeze și cherokee - de la mamă, a fost încă din adolescenţă fascinat de marele ecran, și la 15 ani a abandonat școala pentru a se dedica full-time unui curs de actorie la „James Best Theater Company” în Toluca Lake. După doi ani s-a plictisit și a renunțat la orice fel de formă de învățământ. S-a susținut din diferite slujbe ocazionale, de la spălător de mașini la decorator de vitrine. La 22 de ani s-a angajat într-un magazin de unde se închiriau filme, „Video Archives”, în Manhattan Beach, unde cunoștințele sale vaste despre peliculele vechi i-au fost de mare folos. Era mereu atent la ce gen de filme închiriau oamenii, iar mai târziu a declarat că experienţa pe care a câştigat-o la acel loc de muncă l-a ajutat în cariera sa de regizor: „Când oamenii mă întreabă dacă am fost la şcoala de filme, le zic mereu că nu, eu m-am dus la filme”.
La început a fost frustrarea
Cariera sa a început în 1987, când a lucrat, cu mai mulți prieteni, la filmul „My Best Friend’s Birthday” („Ziua celui mai bun prieten”), al cărui scenariu, scris în totalitate de Tarantino, a ajuns, în 1992, și la baza peliculei „True Romance” („Iubire adevărată”), regizată de Tony Scott. Au trecut apoi câțiva ani plini de căutări. Din frustrarea generată de dificultățile cu care s-a confruntat la realizarea unui „film adevărat”, cu un scriitor, un scenarist necunoscut care și regizează, Tarantino a scris și a regizat „Reservoir Dogs” („Profesioniștii crimei”) în 1991, declarat de prestigioasa revistă britanică de film „Empire” „cel mai bun film independent al tuturor timpurilor”. Și iată că, dintr-odată, Tarantino era la modă, și ambele scenarii la care lucrase înainte de „Reservoir Dogs” s-au vândut rapid și au ajuns „True Romance” („Iubire adevărată” - 1993, regia Tony Scott) și „Natural Born Killers” („Născuți asasini” - 1994, regia Oliver Stone).
Primul Oscar și... 569 de milioane de dolari!
Cu „Pulp Fiction” (1994), un film neo-noir, Tarantino a înregistrat un succes comercial fulminant, pelicula fiind considerată unul dintre cele mai bune filme ale tuturor timpurilor. Încasările spun totul: 569 de milioane de dolari până la sfârșitul lui 2014, cel mai profitabil film marca Tarantino! Dialog spumos, eclectic, combinație ironică de umor și violență, firul narativ nonlinear, „Pulp Fiction” a fost un colaj fictiv polițist cu multe straturi în timp, care a întrețesut poveștile mai multor personaje. Un film ca un joc de șah tridimensional, „Pulp Fiction” a restaurat cariera legendei John Travolta, a consolidat statutul de star al actorului Samuel L. Jackson și a inițiat relația de lucru cu interpreta pe care Tarantino a descris-o de atunci înainte ca „actrița mea”, Uma Thurman.
„Cel mai influent regizor al generaţiei sale”
A urmat după aceea succesul răsunător al filmelor „Kill Bill” - volumul 1 şi volumul 2 (2003-2004), realizate prin combinarea elementelor din filmele chinezeşti cu arte marţiale, westernurile în stil italian şi filmele de groază italieneşti. O nouă răsplată a talentului său, „Inglorious Basterds” („Ticăloşi fără glorie” - 2009), care spune povestea asasinării liderilor nazişti, a devenit cel de-al doilea film marca Tarantino cu cele mai mari încasări de casă (321 de milioane de dolari). A urmat „Django Unchained” („Django dezlănţuit” - 2012), un western a cărui acţiune se desfăşoară în sudul Statelor Unite, înainte ca sclavia să fie abolită.
Filmele lui Tarantino au beneficiat de succes la critică, dar şi din punct de vedere comercial. A primit multe premii importante, printre care două premii Oscar, două Globuri de Aur, două premii BAFTA şi un Palm D´Or, fiind numit de cineaşti „cel mai influent regizor al generaţiei sale”.
Dur sau violent?
Quentin Tarantino a crescut dur, este un dur, face filme dure. Duritatea este anticamera violenței. Paradoxal poate, Tarantino nu crede însă că violența în filme inspiră acte de violență în viața reală. Întrebat, în 2013, de reporterul Krishnan Guru-Murthy de la Channel 4 News din Marea Britanie „De ce sunteți atât de sigur că nu este nicio legătură între a savura violența într-un film și a savura violența în realitatea de zi cu zi?”, regizorul a explodat: „Am explicat și tot explic punctul meu de vedere de 20 de ani. Este o lipsă de respect pentru memoria celor care au murit în realitate să vorbim despre o legătură cu moartea din filme. Evident, problema aici este corelarea dintre controlul armelor și sănătatea mintală”.
Filmele preferate
Fişă „tehnică“
Nume real: Quentin Jerome Tarantino
Data naşterii: 27.03.1963, la 17:23
Locul naşterii: Knoxville, Tennessee
Ocupaţie: actor, producător, scenarist, regizor
Constituţie: medie
Înălţime: 185 cm
Culoarea ochilor: căprui
Culoarea părului: castaniu
Zodia: Berbec
Etnie/rasă: multirasială
Studii: nici liceul nu l-a terminat!
Ţara natală: SUA
„Bornele“ carierei
1987 - scrie și regizează primul său film, „My Best Friend’s Birthday” („Ziua celui mai bun prieten”), foarte bine primit de criticii de specialitate;
1994 - „Pulp Fiction” câștigă marele premiu Palm D’or la Cannes și Oscarul pentru „cel mai bun scenariu original”;
2003-2004 - lansează cele două serii de mare succes „Kill Bill”, cu Uma Thurman, viitoarea sa parteneră de viață din 2014;
2009 - Lansează „Inglorious Basterds” („Ticăloși fără glorie”), care avea să fie un răsunător succes mondial;
2013 - câștigă al doilea său Oscar, pentru „Cel mai bun scenariu original”, cu „Django Unchained” („Django dezlănţuit”)