de Andrei Dicu
Romanul de aventuri a devenit o specie literară atât de apreciată şi graţie celebrului Jack London, creatorul succeselor mondiale „Chemarea străbunilor” şi „Colţ Alb”. La 22 noiembrie 1916, scriitorul avea să-şi ia adio de la viaţa sa zbuciumată, prilej pentru noi de a scoate la lumină adevărata personalitate a acestui geniu traumatizat, departe de a fi un simplu scriitor pentru copii.
„Eram în adâncurile mizeriei despre care nu se cade să vorbeşti”
Pe numele său adevărat Jack Griffith Chaney, scriitorul s-a născut la 12 ianuarie 1876, la San Francisco, fiind un copil din flori. Mama sa, o oarecare Ann Wellman, şi-a schimbat numele în „Flora Chaney” după ce şi-a părăsit familia prosperă şi s-a alăturat unui cult religios ai cărui membri susţineau că pot vorbi cu morţii. A devenit amanta liderului, William Henry Chaney, care n-a vrut să audă de copil! Jack s-a născut într-o mahala din San Francisco şi mama sa, care-l numea „semnul ruşinii mele”, l-a abandonat, încredinţându-l unei moaşe de culoare. Mai târziu, London avea să scrie: „Eram în subsolul societăţii, în adâncurile mizeriei despre care nu se cade să vorbeşti.” După ce a terminat şcoala primară, a fost trimis să muncească pe aproape nimic şi a rămas terorizat de imaginea unei lumi complet mecanizate, în care oamenii devin „sclavii mașinii”. În primii ani, familia viitorului romancier a trăit în San Francisco Bay Area în condiții sărace. Nu peste multă vreme, tatăl său vitreg a devenit invalid în urma unui accident, astfel că micul Jack trebuia să lucreze ca vânzător de ziare, în birturi, sau într-o fabrică de conserve. Celebru în epocă, temător că reputaţia sa ar avea de suferit, astrologul şi necromantul William Henry Chaney a refuzat mereu recunoaşterea paternităţii micuţului Jack. Cu toate acestea, tâmplarul John London, soţul doamnei Wellman, l-a adoptat pe Jack. În ciuda acestui act de bun-simţ, Jack a păstrat în continuare numele „Chaney”, sperând că, până la urmă, tatăl său natural îl va recunoaşte oficial. De altfel, traumele copilăriei vor determina mai târziu vederile socialiste ale scriitorului, devenit între timp renumit.
„Figura cea mai neînţeleasă din istoria literară a Americii”
Jack London a fost cel mai bine vândut, cel mai bine plătit şi cel mai cunoscut autor american al timpului său. A scris 51 de cărţi şi sute de articole. Cunoscut îndeosebi pentru titlurile „Chemarea străbunilor”, „Colţ Alb” şi „Lupul de mare”, London este considerat primul autor american care şi-a câştigat existenţa de pe urma scrierilor sale. A revoluţionat prin stilul său dur literatura americană, dar, cu toate acestea, oamenii îl consideră eronat un autor de cărţi pentru copii. Cea mai recentă biografie a scriitorului, „Wolf: the Lives of Jack London”, încearcă să-i facă dreptate lui London, pe care biograful James L. Haley îl numeşte „figura cea mai neînţeleasă din istoria literară a Americii”. Publicaţia „The Independent” scria că, „dacă Jack London va ajunge să dispară din memoria colectivă tocmai din pricina câinelui pe care l-a născocit (n.r. - Buck, eroul din „Chemarea străbunilor”), vom pierde una dintre cele mai interesante şi bizare personalităţi ale istoriei literare americane, o figură în acelaşi timp admirabilă şi dezgustătoare”.
Romancier, membru Ku Klux Klan, milionar, cineast, depresiv!
De-a lungul celor 40 de ani de viaţă, London a fost vagabond, pirat, socialist revoluţionar, iniţiat în misterele antice şi în esoterismul de tip britanic, membru activ al Ku Klux Klan, căutător de aur, corespondent de război, milionar, depresiv cu înclinaţii spre sinucidere şi, pentru o perioadă, cel mai popular scriitor american şi cineast. „The Independent” numește modul în care ne amintim astăzi de London drept „cea mai mare castrare istorică”: „Scriitorul care milita pentru răsturnarea Guvernului şi pentru asasinarea liderilor politici este astăzi cunoscut drept autorul unei poveşti drăguţe despre un câine”... În mod cu totul surprinzător, spre deosebire de filmele sale, cărțile lui Jack London sunt mai mult traduse în alte limbi, comparativ cu situaţia din SUA.
Sinucidere ori supradoză de morfină?
Deşi situaţia financiară a lui London se îmbunătăţea odată cu succesul dobândit, viziunile sale politice deveneau tot mai radicale. A lăudat asasinarea ţarului Rusiei şi era convins de succesul pe care socialismul l-ar putea avea în SUA. Mai mult, credea că restul raselor trebuiau subjugate sau exterminate de albi, declarând: „Întâi sunt alb, şi abia apoi sunt socialist!” Deşi „Chemarea străbunilor” (1903) a devenit una dintre cel mai bine vândute cărţi din istoria SUA, ziarele cereau ca London să fie închis sau deportat, din pricina discursurilor sale! La 40 de ani, scriitorul ajunsese o epavă. Rinichii şi ficatul, distruşi de băutură, îl dureau cumplit şi era nevoit să-şi caute alinarea în morfină. A demisionat din Partidul Socialist, pe care-l acuza că a devenit prea moderat şi reformist, în loc să acţioneze fără menajamente. În mai puţin de un an a murit din pricina unei supradoze, aparent intenţionate, de morfină. A lăsat în urmă două fiice, Joan şi Bess, născute în urma unor relaţii pasagere.
„Colţ Alb“, lupul devenit erou de roman şi de film
Jack London a fost unul dintre primii scriitori americani care au lucrat în industria cinematografică. Chiar dacă nu a avut studii cinematografice, Jack s-a autoeducat. În anul 1903, a publicat romanul „Chemarea naturii” (tradus în România şi „Chemarea străbunilor”), care l-a consacrat şi care a fost transpus în film. În anul 1940 a apărut filmul „Regina Yukonului” („Queen of the Yukon”), cu George Waggner şi Jack London scenarişti, rolurile principale fiind jucate de Irene Rich şi de Charles Bickford. Filmul prezintă o aventură teribilă desfăşurată în Alaska şi este considerat una dintre peliculele marcante ale genului western. Nuvela „Lupul de mare” („The Sea Wolf”) este prima lucrare amplă transpusă în întregime într-un film de top, în care s-au împletit aventura şi drama profundă. Jack London şi Robert Rossen au scris scenariul filmului care a făcut furori în anul 1941. Succesul a fost garantat şi de renumitul actor Edward G. Robinson (de origine română), interpretul rolului principal. Filmul „Colţ Alb” („White Fang”), bazat pe cartea cu acelaşi nume şi care a fost rulat în versiunea cunoscută publicului o jumătate de secol mai târziu decât „Lupul de mare”, a fost cea mai vizionată producţie „by Jack London” pe patru continente. Pelicula a fost un şoc pentru spectatori şi a impresionat omenirea cu pătrunderea imaginaţiei şi înţelegerii autorului „în sufletul” unui lup alb din Alaska, într-o serie de întâmplări dramatice, în care se creează o legătură emoţională între noul stăpân al lui Colţ Alb şi acest animal, un pic domesticit. Scenele de luptă în zăpadă între câini şi lupi creionează un film terifiant, criticat, dar apreciat şi astăzi. Numai în anul 2010, în SUA, filmul a fost multiplicat pe DVD-uri în 1.200.000 de exemplare.