de Dana Purgaru

- Un centenar de la naşterea doamnei cântului popular românesc

„Ciuleandra”, „Trenule maşină mică”, „Bun îi vinu’ ghiurghiuliu”, „Aseară ţi-am luat basma”, „Butelcuţa mea” sau „Cine iubeşte şi lasă” sunt doar câteva dintre cele aproape 500 de nestemate din buchetul de giuvaiere al Mariei Tănase, supranumită Edith Piaf a României. Nestemate ştiute nu numai de locuitorii acestor meleaguri, ci şi de cei de peste hotare, din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, unde glasul său inconfundabil a fost purtat şi a răsunat de-a lungul anilor.

A renunţat la şcoală pentru a-şi ajuta părinţii
Regina cântecului popular românesc, artistă desăvârşită, personalitate emblematică a culturii române, a venit pe lume la 25 septembrie 1913, în Bucureşti, în mahalaua Cărămidarilor. Era al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârţa, din Ţara Făgăraşului, şi al cultivatorului de legume şi flori Ion Coandă Tănase, de pe olteneasca vale a Amaradiei. În casa părintească a crescut înconjurată de cântece populare, pe care le fredona alături de doinele pe care le prindea de la muncitori şi bătrâni.
A urcat prima oară pe scenă în anul 1921, la Căminul Cultural „Cărămidarii de Jos”, din Calea Piscului, apoi la Liceul „Ion Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar trei clase,fiind nevoită să se retragă pentru a lucra alături de părinţii săi la grădină.

Confruntată de timpuriu cu greutăţile vieţii
Totuşi, viaţa Mariei Tănase era destinată scenei. La numai 16 ani a plecat de acasă şi a cunoscut prea curând greutăţile vieţii. A participat la un concurs de Miss, la care nu a câştigat decât inima unui medic, căruia i s-au aprins călcâiele după ea. Acesta a lăsat-o însărcinată şi a ajutat-o apoi să facă avort. A fost blestemul artistei, care se spune că din această cauză n-a mai putut avea copii.
În 1930 s-a angajat casieră la o crâşmă - „Bufet de 7 lei” -, unde l-a cunoscut pe Sandu Eliad, regizor la Teatrul „Baraşeum” - azi Teatrul Evreiesc de Stat -, cel care i-a deschis uşa spre lumea boemă şi în casa căruia l-a cunoscut pe folcloristul român Harry Brauner, fratele pictorului Victor Brauner. Cariera Mariei Tănase i se datorează în mare parte acestui bărbat, care i-a format repertoriul până la începutul anilor ’40.
În mai 1934 s-a angajat la Teatrul „Cărăbuş” şi la revista „Cărăbuş-Express”, sub pseudonimul Mary Atanasiu - ales de marele Constantin Tănase, pentru a se evita confuzia de nume.

Îndrăgostită de bogăţia culturală de la sate
Începând cu 1935 s-a îndreptat spre Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, avându-l ca profesor pe Ion Manolescu, împreună cu care juca pe scena Teatrului Municipal.
După ce l-a cunoscut pe dramaturgul Tudor Muşatescu, care i l-a prezentat pe patronul unei fabrici de plăci, a imprimat prima melodie, romanţa „Mansarda”. A intrat în vizorul unei mari case de discuri şi a imprimat apoi „Cine iubeşte şi lasă”, „M-am jurat de mii de ori” şi multe alte cântece populare culese din sate la Arhiva de Folclor. Unicitatea acesteia s-a manifestat încă de atunci, deoarece studia temele folclorice şi valorifica melodiile ţăranilor din diverse colţuri ale României şi glasul mahalalelor din jurul Bucureştiului, pe care le cânta şi nu le altera frumuseţea originală.

Lăudată de istoricul Nicolae Iorga
Anul 1938 a fost unul prodigios pentru artistă, care a început să cânte la renumitul restaurant bucureştean „Luxandra”.
Faima sa a crescut după ce a cucerit audienţa din oraşul lui Johann Strauss, însă vocea sa a devenit definitiv cunoscută în România după debutul radiofonic. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeş, a prezentat în direct cântecele româneşti „M-am jurat de mii de ori”, „Şapte săptămâni din post”, „Ce-i mai dulce ca alviţa”, „Cine iubeşte şi lasă”, „Geaba mă mai duc acasă”, „Mărie şi Mărioară”, „Când o fi la moartea mea”, „Ţigăneasca”. S-a bucurat de un succes teribil din partea publicului şi a cronicarilor muzicali.

La concurenţă cu Zavaidoc, Ioana Radu şi Maria Lătăreţu
Data de 17 august 1938 are o importanţă istorică deosebită, deoarece, în urma recitalului ţinut de Maria Tănase la sfârşitul cursurilor de vară de la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte, Prahova, istoricul Nicolae Iorga a supranumit-o „Pasărea măiastră”.
Tot în 1938 s-a angajat la Teatrul „Alhambra” şi a lansat cântecele „Mi-am pus busuioc în păr” şi „Habar n-ai tu”.
Concertele curgeau, iar numele său era răsunător, deşi concura cu faimoşii Cristian Vasile, Zavaidoc, Ion Luican, Ioana Radu, Mia Braia, Maria Lătăreţu ori Alla Baianova. Fie că era vorba despre restaurante celebre ori despre spectacole în căminele culturale din ţara întreagă, Maria Tănase cânta ziua, cânta noaptea, cânta peste tot.

Idilă cu Brâncuşi
După Viena a urmat Parisul. Maria Tănase l-a întâlnit acolo pe Constantin Brâncuşi, cu care a trăit o scurtă şi înflăcărată poveste de dragoste. Se pare că maestrul i-a adorat într-atât vocea, încât nu mai voia s-o audă „bocind”, ci cântând pe scena Operei. Însă Maria avea alt drum.
Alături de celebrul virtuoz violonist şi compozitor Grigoraş Dinicu (1889-1949), artista a fost ambasador al muzicii populare româneşti la Expoziţia Mondială de la New York, din 1939, unde a primit elogiile presei americane după ce a concertat în faţa fostului preşedinte Hoover şi a celui în exerciţiu, Franklin Roosevelt. La expoziţie au mai fost prezenţi George Enescu, profesorul Dimitrie Gusti şi Brâncuşi.
Deşi considerată deja o divă, Maria Tănase s-a aplecat în faţa lui George Enescu şi i-a sărutat mâna maestrului, care, mai târziu, avea să-i laude talentul artistic.

Garda de Fier i-a distrus discurile
În 1940, Garda de Fier a distrus toate discurile existente cu Maria Tănase la Radio, precum şi matriţele acestora. Motivul oficial? Artista ar fi distorsionat folclorul românesc autentic. În realitate, manevra ar fi fost generată de faptul că Maria avusese o relaţie cu premierul Armand Călinescu - ucis în 1939 de un comando legionar -, dar şi că în cercul său de prieteni se numărau democraţi şi intelectuali evrei precum Harry Brauner. De asemenea, se pare că un alt motiv al acelor acţiuni brutale ale poliţiei legionare ar fi fost faptul că Maria Tănase a apărut într-un pictorial nud jucând şah. Astfel, în perioada octombrie 1940 - ianuarie 1941, artista a fost interzisă de regimul legionar.

Angrenată în activităţi de spionaj
Evenimentele nefericite, demne de film, din viaţa Mariei Tănase nu s-au oprit aici. Potrivit unor documente din arhiva Securităţii, ea a format un cuplu cu Maurice Nègre, jurnalist şi ataşat de presă al Agenţiei franceze de publicitate Havas, cunoscut ca rezident al spionajului francez şi englez. Acesta a fost arestat la Bucureşti pentru spionaj în 1941 şi a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă - pedeapsă ce i-a fost redusă mai târziu la zece ani.
Artista s-a refugiat din acele ape tulburi şi a reuşit să devină protejata directorului Serviciului Special de Informaţii (SSI), iar în scurt timp, colaboratoare.
În 1941 a plecat în turneu în Turcia, unde, conform unor documente, avea şi misiunea de a facilita diverse legături cu cetăţenii străini. Acolo ea a primit din partea guvernatorului oferta de a se angaja permanent la Radio Ankara - post pe care îl refuză -, dar şi propunerea de a emigra la Londra, din partea lui Alfred de Chastelain, ofiţer în serviciile secrete britanice şi rezident al spionajului englez pentru România - acesta lucrase 14 ani ca director al companiei petroliere Unirea. Maria Tănase a refuzat din nou.
După un imens succes în Turcia, s-a întors în ţară şi a intrat în vizorul autorităţilor sovietice şi a nou-înfiinţatului regim comunist. A fost arestată pentru spionaj, dar a fost eliberată din lipsă de probe.

Suflet nobil şi protector
În culmea gloriei, Maria Tănase a cântat deopotrivă Regelui Mihai, mareşalului Ion Antonescu şi altor personalităţi din România şi din străinătate, cabinele sale erau pline-ochi cu flori, dar nu a pregetat să aline cu glasul său inimile răniţilor din război şi să se preocupe de educaţia tinerilor săraci.
Artista s-a căsătorit în decembrie 1950 cu juristul Clearch Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie (Clery Sachelarie), care nu a lucrat niciodată. El a iubit-o mult, iar ea l-a numit toată viaţa îngerul său păzitor, deşi ea a fost cea care a avut mare grijă de el.

Urmărită de Securitate
În timp, Maria Tănase a mai avut de-a face cu spionii. Indirect, a ajuns în anturajul generalului E.R. Geer, şeful Armatei de uscat a Misiunii Militare Britanice din România, iar Securitatea a continuat s-o urmărească. Nu a reuşit însă s-o atingă, datorită popularităţii de care se bucura şi a faptului că Gheorghe Gheorghiu-Dej era un mare consumator de folclor, care a încercat s-o protejeze.
În anul 1952 a devenit profesoară la Şcoala Medie de Muzică nr. 1 din Bucureşti, la catedra nou-creată de cântece populare. Printre elevele sale s-au numărat Victoria Darvai, Ileana Constantinescu şi Natalia Şerbănescu.
După ce, între timp, a lansat în concerte şi alte piese precum „Dragi mi-s cântecele mele” şi „Aseară vântul bătea”, începând din 1954 a imprimat la Radio şi la casa de discuri Electrecord.

A cântat şi în franceză
Maria Tănase devenise un nume important, câştiga mulţi bani, îi plăcea să chefuiască, să trăiască în lux, să se bucure de felul în care putea cuceri orice bărbat, dar, pe de altă parte, nu a uitat niciodată de unde a plecat. Era modestă în particular, generoasă cu sărmanii şi iubea cu pasiune folclorul autentic.
În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii a propus decorarea Mariei Tănase cu Ordinul Muncii clasa a III-a, iar în 1955 a fost distinsă cu Premiul de Stat. În anul 1957, faimoasa artistă a primit titlul suprem de Artist Emerit.
În 1958 a imprimat la Electrecord, în limba franceză, cântecele „Doina” („Doina de Dolj”), „La malediction d’amour” („Cine iubeşte şi lasă”), „Danse montagnarde” („Uhăi, bade”) şi „Tien, tien, tien et na!” („Iac-aşa”). Acestea, alături de alte piese ale sale în limba română, sunt incluse pe un disc editat în colaborare cu casa franceză Le Chant Du Monde, ce primeşte, în 1965, trofeul „Grand prix du disque” din partea Academiei Charles Cros din Paris.

Mamă de suflet pentru o tânără de 17 ani
Din cauza faptului că a fost toată viaţa chinuită de regretul că nu putea avea copii, în 1960, în timp ce se afla într-un turneu în Banat, a cunoscut o tânără fată de 17 ani, care a cucerit-o. Se numea Minodora Nemeş, cânta într-un ansamblu folcloric, iar Maria Tănase a hotărât s-o înfieze profesional şi s-o introducă în lumea artiştilor din Bucureşti.
Din păcate, rolul de mamă simbolică a durat numai trei ani. Aflată în turneu, artista a aflat că era bolnavă de cancer la plămâni. Boala necruţătoare se pare că fusese cauzată de faptul că fusese o fumătoare înrăită încă de la vârsta de 16 ani. Totuşi, a continuat să cânte. „Îşi administra seară de seară, în cabină, injecţii anesteziante ca să poată rezista durerilor ce-i imobilizau gâtul”, scrie Maria Roşca în cartea „Maria Tănase”.

Lumea a curs în valuri ca să-şi ia rămas bun
Într-un final s-a internat la Spitalul Fundeni, conştientă până în ultima sa zi că foarte curând avea să părăsească scena lumii.
Femeia cu glas de aur şi suflet de ţăran, doamna elegantă, lipsită de inhibiţii, cu o prezenţă magnetică, îndrăgostită iremediabil de folclorul românesc şi de mahalalele sale dragi a închis ochii pentru totdeauna la 22 iunie 1963, la nici 50 de ani. A fost condusă pe drumul fără de întoarcere, spre Cimitirul Bellu, aşezată aşa cum şi-a dorit, pe un „pat de flori”, într-un ultim bocet rostit la unison de zeci de mii de oameni, care au mărşăluit pe bulevardele Bucureştiului. Dar glasul său continuă să reverbereze în timp şi spaţiu.

• Printre numeroasele personalităţi care i-au apreciat cariera s-au numărat Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, Liviu Rebreanu, George Enescu, Octavian Goga şi Lucian Blaga

Prezenţă inedită şi în teatru, film şi operetă

Viaţa artistică a Mariei Tănase nu s-a rezumat la cântul popular. În anul 1945 ea a jucat pe scena Teatrului Municipal în „Cadavrul viu” de Lev Tolstoi, iar în 1956 a evoluat în „Horia” de Mihail Davidoglu. De asemenea, în 1945 a cântat în opereta „Mascota” de Edmond Audran alături de tenorul Ion Dacian şi a deţinut rolul principal în comedia muzicală „Sfinxul de la Hollywood” de Ralph Benatzky în 1946. Vocea sa dăinuieşte şi pe peliculele cinematografice „Se aprind făcliile” (1939), „România” (1947), „Ciulinii Bărăganului” (1958), alături de debutantul Florin Piersic, şi „Amintiri din Bucureşti” (1958). Puţini ştiu că Maria Tănase a cântat chiar şi jazz, într-un spectacol intitulat „Cântece populare în ritm de jazz”, cu formaţia Steve Bernard.

• Copilul său de suflet, Minodora Nemeş, trăieşte astăzi în America

Dragi mi-s cântecele mele

„Dragi mi-s cântecele mele
Măi, măi, măi şi d-aolică măi
Că simt ţara mea în ele
Măi, măi, măi şi d-aolică măi
Când îi zici o foaie verde frunzişoară
Parcă simţi c-o rupi de-aici, din inimioară
E de-a ta
Ai crescut în ea
Şi la bune, şi la rele
Când auzi una de-a noastră zisă bine
Parcă simţi cum saltă pietrele sub tine
Măi, măi, măi
Dragi mi-s cântecele mele, măi
D-aolică, măi“
(melodie lansată în „Concertul popoarelor“, în cinstea Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor - 1953)

• Banca Naţională a României a lansat anul acesta în circuitul numismatic o monedă de argint, una din tombac cuprat şi una de aur, toate fiind dedicate centenarului Maria Tănase

„Când cânta ea [...], parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase“ - C. Nottara

• Artista a refuzat să cânte la nunţi, chiar dacă îi erau oferite sume mari de bani

„Eu am fost într-un permanent război cu Maria Tănase. Îmi pusesem de gând, în copilărie, s-o întrec, dar nici n-am ajuns-o măcar“ - Ioana Radu

„Dacă se va putea şi nu va fi greu, aş vrea ca pe un drum secetos şi dornic de apă să se facă o fântână, şi în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student şi o studentă cu plata cantinei sau a posibilităţilor de masă şi să nu fie nimeni trist. Le doresc viaţă lungă şi sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unora le-am stat greu în drum şi au considerat să mă cunoască după placul lor, şi nu după caracterul şi firea mea“ - fragment din testamentul Mariei Tănase