Main menu

header

cotnari wide

12-12-1de Dana Purgaru

- Roxana Andronescu a revenit în forţă pe scena muzicală

Roxana Andronescu, cea care a făcut senzaţie cu timbrul vocii sale în perioada în care a activat în formaţia pop-rock SPIN, s-a întors. După o absenţă ce a părut fanilor săi dureros şi inexplicabil de lungă, a revenit, după îndoieli şi reticenţe, cu o nouă melodie şi cu un zvâc de voinţă.

„Este foarte greu să crezi că poţi sau că ai curajul să o iei de la început”
- Ai reapărut recent în prim-plan şi ai lansat o nouă melodie, „Sorry’s OK”. Cărui fapt i se datorează această revenire?
- În primul rând, tuturor celor din jurul meu care nu au contenit să mă împingă şi să mă sprijine să fac ceea ce, de fapt şi de drept, ştiu să fac cel mai bine. Este foarte greu să crezi că poţi sau că ai curajul, după o anumită vârstă, să o iei de la început. Nu mai sunt o adolescentă rebelă şi, sinceră să fiu, muzica ce mă defineşte nu este deloc la modă. Dar muzica a învins raţiunea.

- Care este povestea din spatele piesei cu care ai revenit?
- În septembrie anul trecut am fost cooptată de studioul TommoProduction, în vederea unor colaborări ca autor. Am acceptat provocarea din dorinţa de a-mi confirma că pot face asta. Pe parcurs, insistenţele tuturor celor din jurul meu m-au făcut să o aleg dintre piesele scrise până atunci pe cea pe care am simţit-o cea mai apropiată de stilul meu. Şi iată rezultatul.

- Când apare albumul pe care va fi inclusă piesa?
- Despre un album este foarte greu de vorbit în etapa în care mă aflu. În acest moment numai artiştii foarte mari, cu vânzări foarte bune, îşi permit să mai editeze un CD, din pricina faptului că mediul online a explodat, iar „vânzarea” se face prin descărcări de pe internet. În afară de asta, eu abia mi-am lansat prima piesă. Mi-am creionat primii paşi. Am timp destul să mă gândesc la ce urmează.

„Îmi este aproape imposibil să mă despart de calificativul «de la Spin»”
- Ce s-a întâmplat cu Roxana Andronescu după ce n-a mai fost Roxana „de la SPIN”?
- Îmi e aproape imposibil să mă despart de calificativul „de la Spin”. Chiar dacă mi-aş dori foarte tare, foarte mulţi oameni din breaslă sau chiar din public adaugă numelui meu titulatura asta. În fond, da, eu sunt Roxana Andronescu, fosta solistă din SPIN. Roxana a crescut, a început să scrie piese şi să colaboreze cu multe voci, ca autor.

- Ai colaborat cu SPIN opt ani. Cum s-a produs ruptura?
- Nu cred că putem vorbi despre o colaborare. Am pus bazele acestei trupe, am fost membru activ de la început până în 2011. Ruptura s-a produs brusc şi, sinceră să fiu, decât să mă apuc să înşir o droaie de minciuni civilizate şi diplomatic exprimate, prefer să spun că nu vreau să vorbesc despre asta. Cu toţii avem în viaţă momente în care alegem. A fost unul dintre acele momente, în care cu toţii - membri trupei şi cu mine - am decis că este mai bine aşa.

„Mă flatează comparaţia cu Adele”
- De ce ai ales acum cariera solo şi nu ai reîncercat să revii cu o trupă?
- Nu am exclus posibilitatea colaborării cu trupe de live, ba chiar desfăşor în momentul de faţă una cu trupa Pseudonym din Timişoara. Motivul pentru care am lansat această piesă solo se datorează exclusiv faptului că-mi doresc să cânt şi piese care nu se pretează neapărat la trupă, dar se pot adapta.

- Te-ai gândit să abordezi un alt stil de muzică?
- Dacă întrebi dacă aş cânta vreodată manele sau muzică clasică am să-ţi răspund clar şi răspicat: nu. Stilul nu este un lucru pe care îl impune un gen muzical la modă unui artist. Stilul este emblema pe care şi-o pune un artist pe orice gen de piesă pe care o cântă.

- Ştii că lumea te compară cu Adele? Ce părere ai?
- Este prima oară când aud aşa ceva. Dar dacă aşa este, deşi Adele a apărut în ultimii doi ani, iar eu cânt de prin 1995, mă flatează comparaţia cu una dintre cele mai bune voci ale lumii.

- Cum îţi întreţii vocea?
- Voi începe să lucrez serios, pentru că pauza de peste un an cred că şi-a lăsat amprenta. Încerc să mă protejez pe cât pot de cântatul în condiţii neadecvate. În rest, nu mănânc condimentat, mă feresc de rece, evit pe cât se poate tot ce încarcă coarda vocală. Şi cânt cât pot de mult!

12-12-2„Mi-a plăcut de mică sportul cu motocicleta”
- De unde ai pasiunea pentru muzică şi cum ai început cariera artistică?
- Am crescut pe scenă. Am început la 6 ani cu gimnastică şi dans modern. Am prezentat pentru TVR emisiuni pentru copii încă de dinainte de Revoluţie. Apoi am lucrat un an la Circul de Stat. Între timp am fost sfătuită să mă apuc de cântat, pentru că am „un gât de fier”. Am terminat Şcoala Populară de Arte, apoi am început colaborarea cu MB&C în 1995. Am pus bazele şi am cântat în Cappucino, am terminat Facultatea de Actorie, am pus bazele şi am cântat în SPIN. Dacă aş mai adăuga şi lucrul la film pe post de cascadoare din 2003, aş putea spune: cam asta este traiectoria mea artistică. Toate au venit natural, s-au legat unele de altele şi au făcut parte din evoluţia mea ca artist. Nu pot vorbi despre pasiune, ci despre şansă. Asta a fost şansa mea, ca toate lucrurile pe care le-am făcut din plăcere să mă aducă aici.

- Cum ai ajuns cascadoare?
- Aveam un coleg la facultate care lucra pe platou, era coordonator de „cascade”. La insistenţele mele m-a luat la un film. Acolo am cunoscut oameni care au crezut în mine şi au început să mă contacteze din ce în ce mai des.

- De unde pasiunea pentru motociclete şi... până când? Ai şi tu o vârstă, cum se zice, sigur îţi spune lumea să termini cu „prostiile”, să te măriţi, să faci copii...
- Mi-a plăcut de mică sportul cu motocicleta. Şi o dată cu maturizarea am înţeles că, în afară de faptul că motocicleta este un stil de viaţă, e un mijloc de transport eficient, mai puţin poluant, mai ieftin şi care ar trebui abordat de din ce în ce mai mulţi. Cât priveşte măritişul, când va fi singurul lucru care-mi lipseşte pentru a-mi completa fericirea, o voi face. Legat de copii... poate ar fi fost bine să am deja, dar acum e destul de complicat să mă gândesc la asta.

„Motto-ul meu este: paşi mărunţi, dar siguri. Dar asta nu exclude planurile măreţe. Ca să ajungi să meriţi sau să pretinzi un lucru mare, trebuie să fi muncit mult pentru el. Şi aşa fac“

12-12-3„Anul acesta voi pune şaua pe căluţ“

- Eşti o mare iubitoare de animale. Mai ai căluţul?
- Sigur că da. I-am amenajat acasă un grajd pe care îl împarte cu alte animăluţe şi sunt tare mândră de el. Are aproape 5 ani şi, deşi e destul de târzior, anul acesta voi pune şaua pe căluţ. Sunt o mare iubitoare de animale, dar niciodată nu am făcut parte din categoria celor care, din prea multă dragoste pentru ele, ajung să le facă rău. Îmi păstrez pragmatismul şi iau atitudine numai în cazurile în care consider că nu este vorba despre o cauză pierdută. Militez activ pentru schimbarea mentalităţii societăţii noastre legat de tot ceea ce înseamnă iubire de animale.