de Gabriela Niculescu
Dan Negru este un tătic pe deplin fericit. Dacă în urmă cu doi ani şi jumătate venirea pe lume a Darei îi lumina existenţa, acum şase luni bucuria s-a dublat odată cu apariţia lui Bogdan în viaţa sa şi a soţiei sale, Codruţa. De 15 ani, Dan face istorie în televiziune, înregistrând succes după succes la Antena 1, reuşind performanţa de a realiza şi de a prezenta şase emisiuni simultan, în România şi în Republica Moldova. Acum, însă, îşi concentrează toată atenţia asupra celui mai tânăr „copil” al său, show-ul „Cu banii jos”, la care premiul fiecărei ediţii este de 100.000 de euro. Dan ne-a vorbit deschis despre experienţele inedite ale carierei sale, despre bucuriile familiale şi pasiunile... simple.
„România are cea mai performantă piaţă de televiziune din Europa”
- Care este diferenţa dintre mediul profesional şi modul de lucru din România şi cele din Republica Moldova?
- Nu există comparaţie, ţi-o spun sincer! România are, poate, cea mai performantă piaţă de televiziune din Europa şi asta datorită unui public extrem de exigent, care se plictiseşte repede şi-şi doreşte mereu altceva. E într-o continuă căutare. Piaţa din Moldova e încă la începuturi, cu un public de televiziune confuz, ţara însăşi trăieşte într-o confuzie şi o dualitate continuă. Acolo am fost nevoit să înregistrez câte două ediţii de Crăciun distincte, pentru cei care sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi şi pentru ceilalţi. Televiziunea e copia societăţii şi Moldova e surprinzătoare... Dar e încă o piaţă liniştită, nevirusată de isteria ratingurilor. Naturaleţea şi puritatea lor e încântătoare. M-am regăsit adeseori în începuturile mele din televiziune, când lucram doar pentru plăcerea şi bucuria noastră, nu sub presiunea audienţelor. Ratingul înăbuşeşte orice formă de inovaţie, produce teamă de necunoscut.
- Cum ai reuşit să te împarţi între familie, Chişinău şi Antena 1, în cei trei ani de când lucrezi şi peste Prut?
- Adeseori am făcut drumul cu toţi ai mei. La nici 4 luni, Dara a făcut primul zbor cu avionul la Chişinău. Am bătut Moldova cu maşina, cu toată familia, în zone în care toţi îmi spuneau că nu e indicat să ajung. Când am cutreierat Găgăuzia toţi prietenii mei de acolo stăteau cu mine la telefon de teamă să nu păţesc ceva. Oamenii însă îşi doreau doar să facă poze cu mine, nimic altceva, nimic din agresivitatea sau ostilitatea cu care mă speriau toţi. Mi-am câştigat mulţi prieteni în anii de Chişinău şi, datorită formatelor pe care le-am prezentat şi care au făcut audienţe istorice acolo, îmi place să cred că am deschis gustul moldovenilor pentru showurile mari, spectaculoase.
- Ai reuşit să rămâi în topul moderatorilor preferaţi după atâţia ani de carieră. Ce crezi că iubeşte publicul la tine?
- Nu cred că moderatorul Negru a contat în toţi anii ăştia, ci pisălogul, cicălitorul, producătorul Negru, cel care a schimbat formate, le-a adaptat, le-a refuzat pe cele în care n-a crezut... Pe piaţa din România, un simplu prezentator, oricât de bun ar fi, nu poate reuşi, ba chiar n-are nicio şansă de longevitate, secretul e să ştii să-ţi adaptezi, să-ţi modelezi formatele, să ţi le alegi cu grijă şi să fii un bun producător pentru ele. Secretul e la pachet, doi într-unul. Negru din spatele formatelor adaptate şi modificate l-a ţinut în viaţă pe Negru, prezentatorul care ţipă la televizor.
„Nu poţi face performanţă fără să ai un mentor”
- „Demascarea” are un rating foarte bun. Ce evenimente şi peripeţii ai trăit la filmări?
- Am întâlnit oameni dragi, n-am să uit o noapte în care am terminat filmările pe la 3:00 dimineaţa şi în care, la ieşirea din platou, l-am întâlnit pe Ion Dichiseanu care stătea şi fuma liniştit pe o bancă. Târziu, spre dimineaţă ne-am aşezat la taifas. Ce şansă să ai în viaţă să-ţi povestească Dichi, la 3:00 dimineaţa, vara, poveşti uimitoare din istoria teatrului românesc? Amintiri de nepreţuit. Le-aş pune într-o altă carte cândva, aşa cum am mai făcut-o...
- Citeam undeva că măştile sunt aduse din străinătate. Câte sunt şi la ce costuri s-au ridicat?
- Sunt zeci de măşti adaptate pe faţa vedetelor şi aduse din America. Am lucrat pentru asta cu o echipă de veritabili profesionişti. Am avut măşti care au costat şi 7.000 de dolari, dar a meritat efortul. Premiera showului am difuzat-o în noaptea de Revelion, când am fost lideri detaşaţi cu 38 de puncte de audienţă. Apoi, în vară, showul a continuat să performeze, semn că publicul caută divertismentul mare, spectacolul sclipitor.
- Mulţi şi-au adus aminte de emisiunea „Cu mască, fără mască” a Epocii de Aur. Este aceasta sursa de inspiraţie pentru „Demascarea”?
- Mă bucur că mulţi şi-au amintit asta. E o dovadă că şi un format românesc poate produce audienţă în televiziune. Măştile pe feţele vedetelor reprezintă o veche poveste născocită de români, deci se poate!
- Ai avut şansa să înveţi meserie de la cei mai buni oameni de televiziune, cum au fost Titus Muntean şi Valeriu Lazarov.
- Am siguranţa că nu poţi face performanţă în televiziune, teatru, cinematografie fără să ai un mentor. Dumnezeu a fost generos cu mine şi încă am remuşcări că n-am luat tot ce puteam de la cei care mi-au fost mentori.
Renunţă la showurile din Moldova pentru „Cu banii jos”
- Mulţi dintre cei care făceau televizune acum cinci ani nu mai fac astăzi, pentru că nu se mai regăsesc în formatul emisiunilor. Pentru tine s-a schimbat ceva?
- Cu adevărat au fost ani de restrişte pe piaţa media, dar şansa mea a fost tocmai faptul că am rămas consecvent Antenei ani buni şi asta mi-a oferit privilegiul de a găsi împreună formatele care să mi se potrivească şi pe care să le pot pune în valoare. De-a lungul anilor, în mod firesc am avut destule oferte, nu pentru că aş fi fost un bun moderator, ci pentru că am o lungă experienţă în breaslă, şi experienţa se capătă cel mai greu. Totuşi, am rămas, intuind că momentele grele pe o piaţă media le poţi trece doar alături de cei cu care ai clădit ceva. Aşa că, în anii ăştia, am avut bucuria să mă regăsesc în showurile mele, ba mai mult chiar, ele au produs performanţă în piaţa de tv. „Plasa de Stele” a fost lider detaşat patru ani, „Te pui cu blondele” e poate cel mai popular şi longeviv quizz din televiziune, „Câştigi în 60 de secunde” a avut audienţe zdrobitoare... Deci, se poate să te regăseşti în televiziune, dacă ai o echipă solidă în jur şi o faci cu pasiune.
- La ce emisiuni te vom revedea din toamnă? Există contracte şi cu Prime TV?
- În zilele astea lucrăm la cel mai popular quizz din televiziunea anului 2012, un show care se difuzează la această oră în zeci de ţări, „Money Drop”. Va fi un show care se va filma în studiourile din Istanbul, tocmai datorită costurilor uriaşe pe care le implică decorul. E un show cu un premiu fabulos, 100.000 euro în fiecare ediţie, bani care se pot câştiga doar cu ajutorul cunoştinţelor de cultură generală. Sincer, zilele astea toată energia mi-o arunc aici, e o noutate. Showurile din Moldova au făcut în ultimii ani audienţe istorice, adeseori mă cruceam şi eu văzând cifrele, dar astăzi, prioritatea mea rămâne cel mai tânăr „copil” al meu, „Money Drop”, în variantă românească, „Cu banii jos”. Va fi o revoluţie în lumea quizzului. Şi tot zilele astea, la 40 de grade Celsius, am avut o primă discuţie despre Revelion. De 12 ani de când prezint Revelioanele Antena 1, toate, an după an, au fost lider pe piaţă. Niciodată principalul competitor, Pro TV, nu mi-a luat vreun Revelion. Sunt fascinat de lupta asta de 12 ani. Dar sincer, nu ştiu cât o voi mai purta. Uite, o spun în premieră.
„Bunicile sunt în ture, precum fochiştii la uzină”
- Cum vezi situaţia actuală a României, în toate planurile, social, economic, politic, cultural?
- Am învăţat un lucru interesant de la Lazarov, să fiu al tuturor. Să nu mă intereseze stânga sau dreapta, ţiganii sau românii, femeile sau bărbaţi, să fac divertisment pentru publicul larg. Showurile mele sunt făcute pentru toţi, fie „băsişti” fie USL-işti, fie stelişti sau dinamovişti. Am trecut pe lângă două mitinguri distincte, unul USL-ist şi unul „băsist”. Toţi m-au întrebat de măştile din show sau de blondele din emisie, nimeni nu m-a catalogat în vreun fel şi asta m-a liniştit şi bucurat. Fac divertisment deşi, văzând lumea politică de azi, am concurenţă serioasă.
- De ce-ţi este dor?
- Mi-e dor de banca mea din liceu, de coşul de baschet de acasă, de fisele de 3 lei cu care-mi sunam primele iubite, de bunica, de SMS-urile lui Lazarov, de verile în care lucram la Radio Vacanţa, de Dick - căţelul meu, care a trăit 18 ani -, de prima mea maşină - Dacia, de Deep Purple, de New York, de hainele fără firmă, să beau litri de Cola, fără să mă gândesc la nimic, de Jules Verne, de bicicleta mea Pegas, mi-e dor să mai merg cu tramvaiul şi mi-e dor de ieri.
- Ştiu că la venirea pe lume a Darei, bunicile sale v-au dat o mână de ajutor. Acum vă mai ajută?
- Bunicile sunt în ture, se schimbă precum fochiştii la o uzină. Iubirea bunicilor e greu comparabilă cu altceva. Eu am avut şansa să-mi trăiască bunicii până târziu, unul dintre bunici încă trăieşte şi are 95 de ani. Bunica s-a stins cu puţini ani în urmă, am fost un norocos. Mi-ar plăcea ca şi copii mei să aibă şansa şi norocul acesta.
- Cât timp mai aveţi pentru voi? Mergeţi în vacanţă anul acesta?
- N-avem un plan de vacanţă dinainte stabilit. Un drum neaşteptat acasă, la Timişoara, poate fi o vacanţă de week-end, după cum un zbor la New York poate fi un plan bun de pus în practică. Un lucru e cert, vară după vară, marea. De la 2 ani, de când m-au dus ai mei prima dată la mare şi până azi, la 40 de ani, n-am lipsit în nicio vară de la mare.
- Eşti mândru de tot ce-ai făcut sau există şi momente pe care ai fi preferat să nu le trăieşti?
- Zilele trecute am revăzut un moment dintr-un show în care-i aveam invitaţi pe Octavian Belu şi Mariana Bitang, cu mulţi ani în urmă. Nu mi-a plăcut deloc de mine, am fost supărat pe prestaţia mea, extrem de slabă în faţa unor astfel de invitaţi. Cred că nu mi-am turat motoarele îndeajuns, că n-am ridicat formatul la adevărata lui valoare. Sunt mândru de cei alături de care am crescut în toţi anii ăştia, sunt mândru că le-am fost coleg de platou în atât de multe succese. Şi nimic nu mă încântă mai mult în viaţă decât momentele în care văd că-n CV-ul unor oameni de televiziune figurează showuri precum „Ciao Darwin”, „Academia vedetelor”, „Te pui cu blondele”, „Ziua Judecăţii” şi altele. E o bucurie imposibil de egalat! E tot ce contează într-o carieră.
- În curând, fiul tău, Bogdan va împlini jumătate de an. Cum au fost cele şase luni pentru tine şi Codruţa?
- O veritabilă experienţă! Am sentimentul că de tot ce am construit în toţi anii mei de televiziune se va alege praful şi că tot ce va rămâne vor fi nişte amintiri de care se vor bucura cândva doar copiii mei. Atât! Şi bucuria asta va fi un fel de mirare, ceva de genul: „Ia uite, tati l-a cunoscut pe Adrian Păunescu, sau pe Florin Piersic, sau pe alţii care au făcut istorie.” Televiziunea mi-a dat şansa asta, să-i întâlnesc pe cei mai de seamă oameni ai ultimilor 15 ani. Şi asta va fi mirarea copiilor mei, cândva. Restul, e fum!
- Dara, fiica ta, a fost geloasă? Cum se poartă cu Bogdan?
- Acum începe să capete noţiunea de gelozie, încet, încet. Să-şi acapareze jucăriile, să nu le împartă, să ceară atenţie mai multă. Asta e perioada în care, probabil, începe să apară gelozia dar şi generozitatea. Nu e deloc uşor să-i înveţi pe ce drum s-o apuce. Aş spune chiar că e mult mai greu decât să faci un show cu audienţă.
- Ce muzică asculţi?
- Rock.
- Care este cartea preferată?
- „De veghe în lanul de secară”, de J.D. Sallinger.
- Locul de vacanţă ideal?
- Acasă, la Timişoara.
- Ce mâncăruri şi deserturi se găsesc în lista ta de favorite?
- Brânză cu roşii şi clătite.
- Ce băutură preferi?
- Sucul de lubeniţă, adică de pepene roşu.
- Care este cea mai mare sumă pe care ai încasat-o pentru un sezon de emisiune?
- Cea mai mare sumă n-am negociat-o. Încă aştept să dau lovitura.
- Ce hobby-uri ai?
- Baschet şi serialele americane.
- Ce apreciezi cel mai mult la cei din jur?
- Curăţenia, de toate felurile.
- Ce deteşti cel mai tare?
- Murdăria, de toate felurile.