de Georgiana Mihalcea
Cătălina Grama, îndrăgită de toată lumea pentru rolurile de comedie, a schimbat direcția radical cu personajul ei din serialul „Clanul”, difuzat la PRO TV, în fiecare luni, de la 20:30. Actrița o interpretează acum pe Magda Udrea, respectiv soția interlopului Bebe Măcelaru, jucat de George Mihăiţă. Pentru a intra cât mai bine în pielea personajului său și-a schimbat culoarea părului și poartă la filmări bijuterii din aur masiv, ba chiar a împrumutat gesturile și anumite aspecte ale limbajului „colorat”, de mahala. Cu toții am cunoscut-o de pe vremea în care își spunea „Jojo”, însă Cătălina a evoluat spectaculos, fiind distribuită de-a lungul timpului în producții cinematografice prestigioase și piese de teatru cu „greutate”.
„Am ştiut că voi fi Magda de când am citit primul text pentru casting”
- Eram obișnuiți cu tine în roluri de comedie, iar Magda Udrea a fost o adevărată surpriză pentru noi. Cum ai primit tu acest rol?
- Pentru mine, Magda, a venit ca cea mai mare și frumoasă surpriză a carierei mele de actriță. Am simțit că voi fi Magda de când am citit primul text pentru casting. Nu știu de ce. A fost ceva intuitiv. M-am bucurat foarte tare când am aflat că voi face parte din echipa „Clanul”. Am fost onorată și am știut încă de atunci că va deveni cel mai important proiect pentru mine, ca actriță.
- Cum te-ai pregătit pentru această nouă provocare?
- M-am pregătit timp de două luni sau poate și mai mult pentru prima zi de filmare. Pentru primele clipe în care trebuia să devin Magda. Mi-am creat povestea vieții personajului înainte de a primi primul text. Am ascultat muzica pe care mi-am imaginat că ar asculta-o ea, am învățat să vorbesc altfel și să emit sunetele cu o voce mai joasă decât de obicei. Mi-am schimbat postura. Am lucrat mult în oglindă pe partea de gesturi și mimică. Știam că trebuie să fie o transformare completă având în vedere că era un rol de compoziţie. Și trebuia să fiu pregătită.
„Am lucrat în frig sau în căldură extremă, a trebuit să intru puternic emoțional în anumite scene de dramă”
- Cum a fost atmosfera pe platourile de filmare de-a lungul celor patru sezoane?
- Am avut parte de o experiență incredibilă din toate punctele de vedere, cu o echipă minunată care a lucrat la cel mai înalt nivel de profesionalism pentru a face „Clanul” să se întâmple. Cunoșteam o parte consistentă din echipă, oameni cu care am mai lucrat și m-am împrietenit în cadrul unor proiecte anterioare. Pe platourile de filmare de la „Clanul” ne-am apropiat și mai mult și am legat noi prietenii.
- Ne poți povesti o întâmplare de neuitat din spatele camerelor de filmat?
- Multe lucruri care s-au întâmplat aici care sunt de neuitat. Mai ales când vine vorba despre filmările cu suspans și acțiune. Pentru mine, de neuitat este, în schimb, sprijinul oamenilor dragi din echipă în momente-cheie, când nu mi-a fost simplu. Am lucrat în frig sau în căldură extremă, a trebuit să intru puternic emoțional în anumite scene de dramă foarte complexe. Uneori a fost mai greu, însă am avut echipa alături. Fără sprijinul lor continuu și necondiționat nu aș fi avut mereu energia necesară pentru a sta în personaj la bine și la greu.
„George Mihăiță a fost forța mea ca om și actor în multe momente-cheie”
- Care a fost cea mai emoționantă scenă din punctul tău de vedere?
- Multe au fost emoționante, dar mai ales legătura specială a Magdei cu copilul, Florinel, și cu Sofia, care a devenit cumva familia ei. Aici au contat foarte mult Filip Munteanu, actorul copil al serialului, care a fost fantastic, și legătura mea specială cu omul incredibil care este Maria Obretin. Au existat multe secvențe emoționante și cu George Mihăiță, care a fost forța mea ca om și actor în multe momente-cheie. George a avut mare încredere în mine și asta m-a ajutat enorm, mai ales în lucrul cu un actor atât de experimentat și de iubit de public. Am avut o scenă de intensitate emoțională incredibilă și cu George Ivașcu, deși în acel moment Magda era în conflict cu Pelicanu. George Ivașcu m-a înconjurat ore în șir cu energia lui bună și firea lui blândă și am reușit să facem împreună o secvență de neuitat.
- Ai împrumutat ceva din personalitatea ta Magdei?
- E inevitabil să nu preiei ceva din ceea ce lucrezi pentru un personaj atât de puternic. Am găsit părți în mine care să semene cu Magda și, pentru că sunt de 4 sezoane în mintea și viața acestui personaj, am expresii care apar în mod natural în viața de zi cu zi. Chiar și ca voce de multe ori sunt ca ea. Ele se vor estompa în timp, după ce vom încheia proiectul. Pentru perioada în care am fost ea, a fost extrem de important pentru mine să rămân cât mai aproape de natura ei, ca să nu pierd nimic din ceea ce am construit.
- Cât de mult timp ți-a „răpit” acest proiect?
- Destul de mult. Ultimii doi ani din viață i-am dedicat în cea mai mare măsură acestui proiect frumos. Pe lângă momentele petrecute la filmări, pregătirea pentru fiecare secvență în parte a avut nevoie de timp. Îi sunt recunoscătoare universului că mi-a dat șansa asta și sunt tare mândră de evoluția mea ca actriță în acești doi ani.
- „Clanul” a ajuns la ultimul sezon. Cum îți imaginezi că va arăta următorul film în care vei juca?
- Nu proiectez nimic deocamdată. Sunt trup și suflet încă aici. Nu știu ce va fi după.
„Am fost și sunt atașată de tot ce a reprezentat Divertis și apoi Serviciul Român de Comedie în viața mea”
- Dacă ne întoarcem puțin în trecut și deschidem „cutiuța cu amintiri” care a fost rolul de care ai fost cel mai atașată?
- Am fost și sunt atașată de tot ce a reprezentat Divertis și apoi Serviciul Român de Comedie în viața mea. În film și în teatru m-am atașat de fiecare personaj în parte. Sunt părți din mine pe care le-am arătat în momentul respectiv. Fiecare act de creație e unul care te face să te simți vulnerabil și să te conectezi profund cu personajul tău.
- Știu că ai fost distribuită și în piese de teatru de-a lungul carierei tale, unde putem să te aplaudăm în perioada următoare?
- Joc Fănica Tipătescu, în spectacolul „O scrisoare pierdută”, în regia lui Andrei Mateiu. Camelia, în spectacolul „Rădăcini”, la Ateneul Național din Iași, în regia Ericăi Moldovan, pe textul scris de ea. Sunt Laura, în „O farsă de 2 lei”, în regia lui Răzvan Oprea. Sunt Raluca, în „Ghici cine te sună”, la Teatrul Elisabeta, în regia Taniei Popa. Și pregătesc acum o nouă premieră cu spectacolul „Hurlyburly”, în regia lui George Lepădatu.
- Aveai doar 14 ani când ai debutat la TV. Cum a început acest frumos drum pentru tine?
- A fost exact începutul de care aveam nevoie. A fost ca și când s-au deschis porțile unui regat magic, unde am aflat ce îmi doresc cu adevărat să fac în viață. De atunci nu a încetat niciodată să mă uimească. Mă consider norocoasă pentru că fac ceea ce iubesc să fac.
„Sergiu Nicolaescu m-a ajutat să mă simt valoroasă și în siguranță pe platourile de filmare”
- Ai jucat de-a lungul timpului alături de mari nume ale cinematografiei românești. Ce lecții prețioase ai învățat de la ei?
- De la fiecare partener de joc în parte am învățat câte ceva. Fiecare mi-a dăruit un lucru care a fost prețios pentru mine și care s-a adăugat la experiența pe care o căpătasem până atunci. Îmi consider toți colegii de la teatru, din film sau din proiectele de televiziune și profesori, pentru că fiecare are ceva important de spus. La final toate experiențele acumulate se transformă în propria metodă pe care o aplici mai apoi în construcția oricărui personaj. Consider că am fost norocoasă pentru că am putut învăța mereu de la cei mai buni.
- Ne poți împărtăși un moment petrecut alături de marele Sergiu Nicolaescu?
- Domnul Nicolaescu a avut un impact foarte mare pentru cariera mea de actriță. Eram îngrozitor de emoționată în prima zi de filmare la „Poker”, care era debutul meu cinematografic. A simțit asta. M-a luat lângă dumnealui la video assist, unde urmărea o secvență care se înregistra chiar atunci. Mi-a zis: „Privește și învață”. Și exact asta am făcut. Am discutat ore în șir apoi și înainte de filmări, și în timpul lor. Era un om deosebit care iubea conversațiile. Mi-a povestit și mi-a arătat un univers întreg. M-a ajutat să mă simt valoroasă și în siguranță pe platourile de filmare. M-a sprijinit în orice secundă și am simțit mereu că își iubea și aprecia toți actorii. Îi port cel mai profund respect și prețuire pentru că a avut încredere în mine pentru rolul Monicăi.
„Sunt mamă și soție, am trei pisici, doi câini și o grădină”
- Cum este viața ta, dincolo de lumina reflectoarelor?
- Viața mea este simplă. Seamănă cu viețile multor femei, soții și mame. Eu sunt un om simplu ca alcătuire și mi-a plăcut să mă păstrez așa. Nu are deloc strălucirea vieții mele de actriță sau de persoană publică. Nu am lăsat niciodată celebritatea să schimbe adevărata mea natură. Și familia mea a jucat un rol important în asta. Sunt mamă și soție, am trei pisici, doi câini și o grădină. Și mă simt binecuvântată că pot trăi și experimenta viața astfel.
- Mereu ai spus că familia te împlinește. Cum ai caracteriza în câteva cuvinte atmosfera de la voi de acasă?
- La noi e mereu totul în mișcare. Pentru că avem doi copii de vârste diferite, cu preocupări diferite și program diferit. Suntem o familie veselă și iubitoare. Ne place mult să vorbim și să povestim. Avem grijă unii de alții și ne iubim enorm.
„Familia e prioritară, iar copiii sunt sufletul nostru”
- V-aţi căsătorit în Italia, mai exact în Puglia. De ce ați ales să vă uniți destinele acolo și cum a fost evenimentul?
- Ne-a plăcut enorm zona Puglia când am fost în vacanță acolo, cu un an înainte. Ni s-a părut cel mai romantic loc de pe pământ. Așadar, când am luat hotărârea să facem cununia și nunta, am știut că acolo va fi locul perfect pentru o amintire de neuitat. A fost cel mai romantic și vesel eveniment, mai ales că am avut întreaga familie alături. Intim, simplu, romantic, fără pretenții, ca într-un film italian.
- Cum reușiţi tu și Paul să păstrați un echilibru între carieră și copii? Există timp și pentru momente în doi?
- Ne facem timp pentru momentele în doi. În rest, încercăm să fim mereu prezenți și activi în viața noastră de familie chiar și în perioadele aglomerate. Presupun că asta fac toți părinții, indiferent de job. Familia e prioritară, iar copiii sunt sufletul nostru. Indiferent de proiectele pe care le avem suntem acolo.
- Sunt șanse ca micuţii să vă moștenească talentul?
- Șanse mari. (zâmbește) Nu știm încă, evident, ce și cum va fi, însă amândoi sunt talentați. Amândoi frecventează cursurile noastre de actorie și au deja câteva spectacole la activ, la Becoming. Nu știu, însă, dacă vor urma această cale. Achim e pasionat de efectele speciale și de programare, iar Zora e o mare iubitoare de animale şi vrea să fie medic veterinar. Poate că vor fi un programator și un medic foarte talentați la actorie.
- Ce treburi casnice nu faci niciodată?
- Le fac pe toate. (râde) Și când nu am timp, am oameni de bază în familie, și nu numai, care mă ajută în toate.
„Ca profesor, am simţit cu adevărat că am o menire“
- Cum merge cu școala de actorie pentru copii?
- Becoming Studio este locul unde mă încarc cu energia bună a copiilor care participă la cursurile noastre de actorie. Ca profesor, am simțit cu adevărat că am o menire. Este activitatea care îmi dă aripi în fiecare zi prin lucrul cu copiii - care sunt minunați. E foarte fain să dai mai departe. Și să primești e frumos, dar să dăruiești e și mai înălțător. Simt că fac parte în mod activ din începuturile de viață ale unor copii care ne iubesc, pe care îi iubim și care vor să se dezvolte emoțional prin joc și să evolueze prin arta actorului. Când avem spectacolele la finalul fiecărui modul, pur și simplu simt că nu îmi mai încape inima în piept de fericire. Să vezi rezultatele îndrumării tale ca profesor prin copii mi se pare o binecuvântare de la viață. Lași ceva din tine în fiecare dintre ei. E magic.
„Mama nu mă lăsa niciodată să mă culc machiată când veneam noaptea târziu de la filmări“
- În cazul tău timpul a fost blând și n-a lăsat nicio urmă. Cu reușești să arăți atât de bine?
- Mulțumesc pentru compliment, dar și eu îmbătrânesc. Nu știu ce să răspund. Nu fac lucruri atât de speciale și nu mă gândesc foarte mult la asta. Am grijă de mine în schimb cât de mult pot, atunci când am timpul necesar să o fac. În rest, nu pun multă presiune pe mine. Sunt blândă cu mine și am o fire pozitivă. Cred că și asta ajută cumva.
- Ai vreo regulă de frumusețe de la care nu te abați niciodată?
- Nu! (râde) Mă abat de la toate de cele mai multe ori pentru că sunt angrenată în foarte multe proiecte. Ritualul de demachiere e important pentru mine și îngrijirea feței. Aici mama a avut o contribuție importantă pentru că nu mă lăsa niciodată să mă culc machiată când veneam noaptea târziu de la filmări, spectacole etc.
- Dacă ai putea să te întorci în trecutul tău ce moment ai vrea să retrăiești și de ce?
- Vacantele de vară, la Ceahlău. Sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei mele. Atunci totul era posibil. Timpul stătea în loc și noi ne bucuram de viață și de copilărie în adevăratul sens al cuvântului.