de Georgiana Mihalcea
Toată lumea îl știe, toată lumea îl iubește și îl admiră pentru talentul său. Prea puțini știu că îl cheamă, de fapt, Codruț Kegheș, majoritatea îi spun simplu „Dezbră”. Este cel mai longeviv personaj de televiziune și a rămas fidel aceluiași post, Prima TV, de peste două decenii. Deși viața n-a fost mereu blândă cu el, a continuat să aducă buna dispoziție în casele noastre, cu un umor fantastic al personajului căruia îi dă viață și îi împrumută din personalitatea sa. Este a doua oară când stăm la taifasuri cu el și, a reușit să ne suprindă și acum cu măiestria cu care împletește cuvintele astfel încât orice lucru serios să sune cât mai amuzant posibil.
„Este un brand care îi aparţine lui Şerban Huidu”
- Puțină lume te știe de Codruț Kegheș, majoritatea îți spun Dezbrăcatu’. Care e povestea din spatele numelui tău de scenă?
- Povestea poveștilor… și asta de vreo 24 de ani! „Dezbracatu’” e marcă înregistrată de Șerban Huidu și acum mă bucur când cineva îmi mai spune și pe numele din buletin! Este un brand care îi aparţine lui Şerban. Sunt convins că orice altceva aş face, până voi muri mi se va spune Dezbrăcatu’. Pe lângă asta, mi s-a spus Cătălin Desfundatu’, Cătălin Deshidratatu’, Dezmăţatu’. Am găsit variante şi din partea copiilor. Pe toate le-am luat ca atare, pentru că toate au ieşit din acest Dezbrăcatu’.
- Un personaj care, dacă stăm să-l analizăm şi să-l dezbrăcăm, la propriu, este cel mai longeviv de după Revoluţie!
- Exact! Iar Cătălin Botezatu este singurul om din România care are o copie, un interpret ce l-a făcut faimos. Chiar dacă în prima parte a colaborării mele cu „Cronica” el era cel care primea telefoane, „Băi, Cătă, ai văzut că a făcut nebunul ăla iar mişto de tine?”. Lui i-a fost destul de greu să priceapă că tot ceea ce fac este în folosul lui şi că n-am nicio chestie personală cu el. Lucrurile s-au lămurit în momentul în care am primit sacoul de la Galiano de la o fană din State, prin el, şi o pereche de Converşi originali. Toate astea în accesorizarea personajului. „Bă, dar tu haina aia nu o mai schimbi?”, îmi zicea.
- Ce ai făcut înainte de „Cronică”?
- Înainte de televiziune am făcut multe, lucram la un club de vinuri, eram omul bun la toate acolo. Patru ani aproape. Îmi puneam perucă şi serveam, eram şi la bar. Cred că de acolo mi-a venit pasiunea de a spăla vase. Pune-mă să-ţi spăl vase într-o zi şi nu o să comentez. Chiar îmi place, mă relaxează. La respectivul club de vinuri existau 200 şi ceva de feluri de vin, dacă nu puteai să bei toată sticla, se scoatea tot aerul, se punea dop, ţi se dădea o casetă, o cheie şi reveneai când voiai să bei sticla. Era o chestie nouă pentru vremea aia. Dacă beai, venea taxiul şi te lua sau te ducea Codruţ acasă cu maşina ta şi el venea cu taxiul. În băruleţ aveam un televizor la care am văzut că se făceau înscrieri la „Bank Show”. Eram cu vreo cinci-şase oameni la masă care mi-au zis, „Du-te și tu, aici e de tine”. Pentru că ei râdeau frecvent la glumele mele. Aşa am ajuns la Prima TV. Erau în comisie Simona Mazilescu, Nico, care am înţeles că-i prin America acum. Cam aşa a început treaba.
„Sunt tot timpul pe fază, cu microfonul pornit”
- Ești de mulți ani în echipa „Cârcotașilor”. Care sunt cele mai faine amintiri de la filmări?
- La întrebarea asta aș putea scrie zeci de pagini cu lucruri trăite în această mare echipă, avem fiecare în minte și în suflet multe momente pline de emoții, râsete în hohote și o relaţie de prietenie-familie! Amuzante, dar și periculoase, am zeci de poveșți pe care la un moment dat o să le împărtășesc cu lumea întreagă! Chiar mă gândesc să scriu o carte. Cei mai amuzanți sunt cei care dau senzația că fug de mine, dar se ciocnesc fix de Dezbrăcatu’, care e tot timpul pe fază, cu microfonul pornit.
- Ce provocări ți-a adus statutul de prezentator al show-ului?
- Veneam din spate cu imaginea „zăpăcitului” Dezbrăcatu’ și multe roluri interpretate în scenetele noastre și nu am avut niciodată altceva în plus cu acest statut de prezentator. Trecerea a fost una normală, firească, pentru că echipa era și este aceeași. Cât despre lucruri grele… nu am avut, pentru că tot ce fac e din pasiune!
- Cum e atmostera în echipa voastră? Sunteți prieteni și în afara platoului?
- Noi suntem așa, ca acasă: râdem, ne certăm, ne distrăm, suntem serioși. Suntem bine, sănătoși și acum fiecare cu familia lui și multe alte lucruri… dar avem grup, ne auzim, ne vedem la o vorbă și în afara jobului.
- Împreună cu Șerban Huidu ai criticat și parodiat numeroase vedete TV. Nu ți-e teamă că, într-o zi „se va întoarce roata”?!
- Nu îmi este, probabil dacă ai face asta cu răutate și ceva personal… poate... Dar noi luăm totul ca pe o stare, o joacă, o glumă, un pamflet și atât! Nu mi-a zis nimeni până acum ceva rău. E drept că i-am văzut pe unii care zâmbeau, dar parcă nu era zâmbetul lor. Dar Dezbrăcatu’ e un personaj vesel, colorat, pus pe șotii. De ce să te superi pe el?
„Eu așa sunt și în viața reală”
- Ai primit și un premiu pentru cel mai longeviv personaj de televiziune. Ce calități crezi că te-au ajutat să reziști atât de mult în prim plan?
- Bună întrebare! Ar fi talent, educație, responsabilitate, poftă de muncă, simplitatea mea și faptul că eu sunt așa și în viața reală! Sunt atât de vechi în meseria asta, încât mi s-a întâmplat să mi se spună „Bună ziua, domnu’ Dezbrăcatu’, vă ştiu de când eram mic”!
- Să ne întoarcem puțin în timp. Am să te rog să ne povestești cum ai ajuns tu să lucrezi în televiziune.
- Era 1900 toamna... (râde) Prin 2000, la un concurs de bancuri, am fost câștigătorul primei ediții și, după finală, remarcat de oameni care la vremea respectivă căutau talente, am ajuns să lucrez-colaborez cu Prima TV.
- Există cineva care te-a sprijinit în momentele-cheie din punct de vedere profesional?
- Pentru a cuprinde tot și toate, am să spun aşa: da, energia bună a oamenilor cu care am lucrat și cu care lucrez m-au ajutat să mă dezvolt și să fiu astăzi aici și așa!
- Dar personal? Ce au în comun Codruț și Dezbrăcatu’?
- Au multe în comun... aceeași lenjerie intimă, încălțăminte, gânduri, familie, pofte și poftă de viață... chiar dacă viața nu e roz, Codruț primește de la Dezbră’ energia să meargă mai departe!
- Cum e viața în „pantofii” acestui personaj?
- Mă recunosc oamenii după voce, după numele de scenă. Și pentru mine este o uimire, dar, în același timp este și o mare bucurie, pentru că eu așa sunt. Nu fac niciun efort să fiu Dezbrăcatu’. Eu sunt în mine cu acest personaj. Am oameni cu care mă întâlnesc și-mi spun: „Dar nu sunteți așa simpatic ca la televizor!”, în zilele când sunt Codruț. Păi da, dar îl am pe Dezbrăcatu’, dar se odihnește. E o muncă și după atâția ani culeg roadele, în sensul că pe stradă se uită cineva la mine și zâmbește. Pentru mine e tot. Nu trebuie să fac nimic, știu despre mine și de-a lungul vieții m-am întâlnit cu oameni care mi-au spus: „Domnule, eram însărcinată cu el, el fiind acum mai înalt ca mine, un băiat de 17 ani, și era să mi se rupă apa de râs”. Sunt sute de povești.
- Tu ești un personaj, dar care este personajul tău preferat?
- Dr. House, jucat de Hugh Laurie în serialul „Dr. House”, pentru că… m-a făcut să mă uit la mai multe sezoane, ca să văd dacă îi dă cineva un plic. Cred că avea buzunarele cusute.
„Mi-a murit sora la 26 de ani, iar fratele la 35 de ani”
- Ce visuri aveai când erai copil? Ți-ai fi dorit să practici o altă meserie față de ce faci acum?
- Da, voiam să fiu marinar. Şi la capitolul visuri, ca orice copil din perioada comunistă, eram limitat la mici lucruri și universul meu era restrâns la exemplele pe care le vedeam în jur.
- Știu că, dincolo de umorul personajului tău, viața nu a fost mereu blândă cu tine. Cum ai reușit să mergi mai departe după momentele grele din viața ta?
- Aş vrea să-L întrebați pe Dumnezeu asta! Inspirația îmi vine din context. Chiar dacă mă doare burta, chiar dacă o aveam pe mama de ani buni la pat, cu șase operații la cap, paralizată și cu bonă permanentă. Lucruri pe care nu le cunosc oamenii. Sau că am frate și soră morți. Mi-a murit sora la 26 de ani, fratele la 35 de ani. Tata ne-a părăsit când aveam 4 ani.
- Cu toții am apreciat devotamentul tău pentru cea care ți-a dat viață. Ce sfat ai pentru cei ai căror părinți nu mai sunt în putere?
- Sunt foarte sensibil cu acest subiect și îi rog pe toți cei care sunt într-o situație asemănătoare să-și iubească părinții și să le fie alături în orice context! Țin legătura cu apropiații care au nevoie de susținere și de ajutor legat de toată logistica cu pamperşi, creme etc…
- De unde îți iei tu energia pe care o emani în jur cu atâta generozitate?
- Dacă am o stare mai proastă și, în acel moment, mă întâlnesc cu persoane care mă salută sau orice alt lucru, mă încarc și, după acel moment, sunt activat și încep eu să dăruiesc, sunt un acumulator conectat la multe suflete cu care fac schimb de stare și energie!
„E mare lucru să faci oamenii să râdă!”
- Motto-ul tău de pe Facebook este „Aduc zâmbete la comandă”. Ce vrea să spună... autorul?
- Adică pot face asta la comandă după cei 33 de ani de scena-tv și le livrez repede pentru că am scuter! E mare lucru să faci oamenii să râdă! Să mergi pe stradă să te gândeşti la ale tale şi să vezi pe cineva în momentul ăla că râde, duce mâna la gură şi râde uşor. „Salut!”, deja din momentul ăla eu sunt alt om şi el e alt om.
- Dă-ne, te rog, un exemplu!
- Am, de exemplu, un prieten în Belgia cu care doar dacă mă aud... l-aş suna să îl înregistrezi... începem să râdem. Ha, ha, ha! (râde zgomotos, cu mâinile pe burtă) Un râs d-ăla din nimic. Am fost la un meci, Chelsea cu Barcelona, şi nu ne-am dat seama că suntem în tribună la Chelsea și noi țineam cu Barcelona. Au început să cânte imnul şi noi eram acolo „Roam, roam, roam!”, „Cântaţi, mă, strigă unul!”, „Roam, roam, roam!”. Îmi luasem un sendviş care era foarte picant. Nu ştiam ce să îi spun ăstuia să râdă. Am zis ceva şi am avut impresia că râsul s-a dus în partea cealaltă de stadion şi s-a întors ca ecou. „Ha, ha, ha!” (râde la fel de puternic) „Bă, se uită aştia...”, „A, da?”. Există vorba aia, „Râzi ca prostul”. Şi e adevărată!
„Îmi plac zonele izolate unde să stau cu mine şi cu Dezbrăcatu’“
- Știu că petreci mereu timp de calitate alături de fiul tău. Ce vă place să faceți când sunteți împreună?
- Avem o relație foarte bună pe toate planurile și văd că începe să fie pasionat de bucătărie. Chiar îl las să-mi facă ce dorește el… După care îi arăt unde nu e bine și, mai ales, îi mai „vând” niște secrete! Da, avem lucruri de făcut împreună și mai nou descoperim bucătăria, vrea să facă, să vadă și să învețe secretele bucătăriei, îl susțin și îl ajut, aşa cum am făcut mereu cu orice lucru nou pe care a vrut să îl învețe!
- Ce ați făcut în vacanța asta de vară?
- Pur şi simplu nimic, ne gândim cum să dezvoltăm latura gătitului cu brandul El Ciolănescu.
- Cum stai cu... „gătitul”? Ceva rețete noi în meniu?
- Sunt în studiu cu maturarea cărnii și, de aici, încă o latură interesantă cu produse artizanale.
- Va continua aventura în... „Aventurierii gustului”?
- Nu se mai face, a fost o experienţă interesantă, alături de oameni de calitate! Am făcut echipă bună cu chef Antonio Passarelli. Ne-a apropiat plăcerea de a călători, dragostea de oameni, cunoașterea lor, a poveștilor, a rețetelor și locurilor minunate. Ne știam de ceva vreme, aveam numerele de telefon în agendă, ne urmăream pe Facebook. Ne-am întâlnit la multe evenimente la care eu am fost MC, iar chef, invitat special. Am făcut împreună lucruri interesante, dar acest proiect a fost wow!”.
- Unde mergi atunci când vrei să îți găsești liniștea?
- Pădurea îmi oferă liniște multă, pescuitul sau zone izolate unde să stau cu mine și cu Dezbrăcatu’…
- Îți voi adresa o mică provocare: dacă, atunci când ești la pescuit, prinzi peștișorul de aur, care ar fi cele trei dorințe pe care i le-ai spune?
- În primul rând sănătate pentru mine și familia mea, apoi să apuc să plătesc creditul la casă și, în final, să ajungă El Ciolănescu un brand de renume cu ciolanul fermecat!