Main menu

header

cotnari wide

Tânără, talentată, cu o carieră promiţătoare

Dana Rogoz, fosta Abramburica de la Abracadabra, a ajuns o domnişoară în toată regula. A trecut mult timp de când fetiţa aiurită făcea o mulţime de ghiduşii cu „Magi”, Marian Râlea. A avut un parcurs interesant până acum, iar oportunităţile în ceea ce priveşte cariera încep să apară. De puţină vreme, Dana are propria sa emisiune pe Pro TV Internaţional şi, cu siguranţă, că va mai fi cooptată într-o serie de proiecte interesante. Dana, o tânără plină de farmec şi de talent, pare că s-a născut sub o stea norocoasă, crescând o dată cu televiziunea din Bulevardul Pache Protopopescu, Pro TV. Iată o poveste despre farmecul unei actriţe în devenire:

„Îl visez şi acum pe Mihalea”

- Aveai doar 3 ani când ai intrat în grupul Minisong, condus de Ioan Luchian Mihalea. Cum ai ajuns acolo şi ce a reprezentat acel prim contact cu lumea artistică? Cum era profesorul Mihalea?


- Fratele meu mai mare, Radu, era deja în grupul Minisong. Mama, pentru că nu avea cu cine să mă lase, mă lua şi pe mine cu ea de fiecare dată când îl ducea la repetiţiile sau la filmările grupului. Mă ducea în cărucior, atât eram de mică. Şi, într-o zi, când împlinisem deja 3 ani, fratele meu m-a pregătit să-i cânt lui Profu’ (aşa îi ziceam noi, copiii din Minisong, lui Ioan Luchian Mihalea). Mi-a zis: „Când îl vezi pe nenea ăla urli”. Îmi aduc foarte bine aminte audiţia mea. Chiar dacă eram aşa de mică, parcă simţeam de pe atunci că acel moment avea să fie unul foarte important în viaţa mea. Căci, practic, din acel moment s-au legat lucrurile şi am rămas mereu în faţa publicului. Profu’ m-a aşezat pe pianină şi m-a pus să cânt, „să urlu”, în varianta fratelui meu. Îmi aduc aminte că am cântat „Taraful Chiţ”. Şi aşa am intrat în grup. Mihalea mi-a compus o poezie, „Căţeluşul Susu”, pe care o recitam la fiecare spectacol. Mai târziu mi-a mai compus una, legată chiar de familia mea, de cei doi fraţi mai mari, de mama şi de tata, ce se termina cu
„Dar de azi m-am hotărât / Ca să scap odată / Nu mai sunt fetiţă eu / De azi sunt băiată.”
    

   Era foarte apropiat de familia mea şi eu îl iubeam enorm, ca pe tatăl meu, şi îl mai iubesc şi acum. Moartea sa a fost cel mai groaznic eveniment din viaţa mea. Îl visez foarte des şi îi spun în vis că îl iubesc. Mă poreclise „Dana Banana” şi odată‚ când eram tot mică, m-a întrebat pe scenă câte picioare are cucul, pentru că aveam noi un cântec despre un cuc. Eu, mândră, am răspuns: „Două”. „Bravo, dar când stă în patru labe?”. M-am gândit, mi-am dat seama că e o capcană şi mi-am zis: „Nu e câine să aibă patru, deci trei”.

„Abramburica m-a virusat cu microbul televiziunii”

- Puţin mai târziu ai ajuns în echipa lui Marian Râlea, alias Magicianul de la Abracadabra, şi ai întruchipat personajul Abramburica. Cum a fost contactul cu echipa, cu actorul Marian Râlea, ce-ai învăţat în acea perioadă?

- Atunci am învăţat ce înseamnă televiziunea şi m-am „virusat” definitiv. Filmam foarte mult, aproape în fiecare zi. Tot în perioada aceea m-am hotărât să dau la actorie şi i-am zis lui Marian că o să fiu actriţă. A râs, nu m-a crezut. Iar acum patru ani, când l-am sunat şi i-am zis că m-am ţinut de cuvânt, a rămas şocat. Am învăţat foarte multe de la el. Tot ce ştia el ne învăţa şi pe noi. Când am ajuns la facultate mi-am dat seama şi mai bine că toate poveştile lui erau de fapt lecţii de actorie. Echipa Abracadabra era extraordinară, chiar mă simţeam ca într-o familie mare. A fost, într-adevăr, o perioadă extraordinară. A trecut, mergem mai departe. Mi se întâmplă însă de multe ori să cad în melancolie şi să-mi aduc aminte de toţi şi de toate abramburelile de atunci.

„Am avut o vacanţă de vis cu iubitul meu, în Croaţia”

- Cum stă Dana Rogoz cu dragostea?
- Am o relaţie foarte frumoasă de aproape patru ani.

    Nu îmi place să vorbesc foarte mult despre ea, dar pot spune ca în dragoste sunt cu adevărat fericită. De curând am fost cu iubitul meu într-o vacanţă în Croaţia, fiindcă ne doream să plecăm într-un loc mai liniştit, cu mai puţini vizitatori şi mai ales un loc unde să practicăm un turism de aventură. După o zi plină de peripeţii am ajuns la destinaţia finală: o staţiune foarte liniştită din apropierea oraşului Makarska. Am făcut rafting şi scuba-diving, dar şi caiac-canoe.
     A fost e excursie plină de adrenalină, iar când ne-am întors am hotărât să trecem prin partea de nord, unde am şi rămas pentru o zi. Ne-am cazat la cel mai vechi hotel de pe coasta dalmată. E adevărat că locul nu fusese renovat de ceva vreme, însă avea un aer aparte. Pereţii erau acoperiţi de tablouri cu domniţe în pantaloni scurţi, care se ascundeau la umbra unei umbreluţe, iar toate aceste imagini te duceau cu gândul la o altă lume.
- Cât de mult pui accent pe întreţinere şi pe imagine? Ai un stilist care se ocupă de imaginea ta?
- Nu fac excese. Mă îngrijesc ca oricare altă fată de vârsta mea. Există stilişti în Pro TV care se ocupă de mine şi care îmi dau sfaturi în ceea ce priveşte  look-ul.
- Spune-ne un crez ce te reprezintă.
- Nu am aşa ceva. Dar nu am lăsat şi nici nu voi lăsa viaţa personală mai prejos de cea profesională.
Ana-Maria Gomboş

 „Sunt cinefilă-n toată regula”
- Ce faci în timpul liber? Care sunt pasiunile tale?
- Merg la cinema foarte des. Toţi când mă aud vorbind despre filmele pe care le-am vizionat spun că se vede că sunt cu adevărat pasionată. Sunt o cinefilă, ce mai. Bineînţeles că în timpul liber mă întâlnesc şi cu fraţii mei, cu care mai merg la bowling din când în când, şi cu prietenele mele, cu care bârfesc ca în „Sex and the city” („Totul despre sex”), la masa unei ceainării.