Main menu

header

de Cristina Tache

Mugur Mihăescu este unul dintre cei mai apreciaţi umorişti din România. A evoluat o dată cu grupul Vacanţa Mare, ale cărui poante au făcut furori încă de la început (din 1988). După zece ani de reprezentaţii pe scenă, grupul a intrat în televiziune, iar Mugur a făcut din Garcea unul dintre cele mai cunoscute personaje satirice din România. După sălile arhipline au urmat show-urile de televiziune, iar acum Vacanţa Mare a intrat într-o binemeritată vacanţă. Despre toate acestea ne povesteşte Mugur Mihăescu, alias Leana lu’ Pârţag, alias Garcea.

„Nu regret că am plecat de la Pro TV la Kanal D”
- Timp de zece ani, grupul Vacanţa Mare a fost pe scenă, faţă în faţă cu publicul, apoi a ales televiziunea. Care perioadă vă este cel mai aproape de suflet?

- Mi-a fost aproape de suflet orice perioadă din viaţa mea. Nu încape termen de comparaţie între scenă şi televiziune. Nu noi am ales televiziunea, ci ea ne-a ales pe noi. Noi am fi vrut să continuăm pe scenă, dar, după ce a murit Dan (n.r. - Dan Sava s-a stins la 16 iulie 1999, într-un accident de maşină), a fost un moment mai dificil. Apoi, la scurt timp am primit oferta de a intra în televiziune. Am încercat, am filmat emisiunea-pilot, şi de acolo a pornit totul.

- Care a fost motivul pentru care aţi ales să plecaţi de la o televiziune puternică la una care abia îşi începea existenţa?
- Nu am avut un motiv personal. Ne-am simţit foarte bine la Pro TV, numai că în grila postului nu era atât de mult spaţiu ca şi la Kanal D. Aşa am decis să mergem aici. Nu regret schimbarea, cum nu regret nicio clipă din viaţa mea.

„Garcea şi Leana au venit din realitatea anilor ‘96-‘97”
- De unde sunt inspirate personajele pe care le interpretaţi şi cât de lung este drumul de la creaţie la reprezentaţie?

- Sunt inspirate din viaţa de zi cu zi şi sunt idei ce se nasc datorită publicului. Garcea şi Leana au venit din realitatea anilor `96-`97. Când aveam scena sub picioare, publicul decidea care personaj să rămână şi care nu. Şi acesta a fost cel mai mare câştig al nostru, faptul că am avut cel mai bun „juriu” în a vota viaţa unui personaj.

- Aţi fost criticaţi destul de virulent pentru genul de comedie pe care îl realizaţi. Care să fie motivul?
- Orice lucru este la un moment dat criticat de unii şi acceptat de alţii. Este o chestiune de gusturi. Uneori, remarcele devin mai virulente, pentru că suntem un popor latin, trăim cu pasiune şi dăm importanţă vitală unor lucruri minore. Este normal să fii criticat, pentru că eşti un om ca oricare altul, dar asta nu m-a deranjat niciodată. Aşa e viaţa şi nu ai ce să faci.

- Ce s-ar întâmpla dacă într-o zi Vacanţa Mare nu ar mai avea succes?
- Acest lucru s-a întâmplat, în general, cu oricine a pornit un fenomen. Este clar că există şi un asemenea punct. Se va structura un public fidel la un moment dat căruia va trebui să ne adresăm sau să ne schimbăm. De asta am ales să iau o pauză, să nu mai apar pe ecran, să îmi pun gândurile în ordine, să îmi limpezesc mintea şi să văd ce o să fac în continuare. Voi decide dacă mă opresc sau mă reinventez. Am idei, dar nu vreau să mă apropii de computer momentan.

Inspirat de Marin Sorescu
- V-aţi gândit vreodată că veţi ajunge un om atât de cunoscut şi de popular?

- Nu am visat niciodată la asta. La vârsta copilăriei, o dată mi-am dorit să devin doctor, pe urmă am vrut să fac cercetare matematică sau arhitectură. În final am ajuns la Craiova, la Facultatea de Automatizări şi Calculatoare. Momentul în care am realizat că vreau să fac altceva cu viaţa mea a fost atunci când am ales să nu mai urmez Facultatea de Matematică din Bucureşti. Am fost dezamăgit de sistemul de învăţământ mult prea generalist.

- De la cine aţi învăţat să faceţi oamenii să râdă? De la cine aţi furat meserie?
- A fost o chemare. Poate că Marin Sorescu mi-a deschis apetitul pentru comedie, cu volumul „Singur printre poeţi”. Când i-am citit parodiile, m-am gândit că aş putea şi eu să scriu aşa ceva. Şi încet-încet, mi-am descoperit părţi pe care nu le cunoşteam, le-am exploatat şi am ajuns aici.

„Fata mea nu bagă în seamă succesul meu”
- Cum percepe fiica dumneavoastră succesul de care se bucură tatăl ei?

- Nu îl bagă în seamă. Aşa am educat-o. Eu nu vreau să fie fată de tată, ci să fiu eu tată de fată.

- V-ar plăcea să aleagă o carieră asemănătoare cu a dumneavoastră?
- În ceea ce priveşte cariera, nu pot să aleg pentru Ivona. Eu îi dau educaţia de care are nevoie, iar ea va decide. Îmi doresc doar să performeze în domeniul pe care şi-l va alege. Din partea mea are toată susţinerea, pentru că este cel mai reuşit lucru pe care l-am putut face în viaţă.

- Ce îi trebuie unei femei ca să reziste alături de un om expus în permanenţă curiozităţii publicului?
- Sunt femei care consideră dificilă viaţa alături de o persoană publică, altora le place. Nu există o reţetă. Pe mine familia m-a susţinut întotdeauna. Dacă nu se întâmpla acest lucru, eu şi Rodica nu mai eram împreună.

„Îmi place să dezleg Sudoku”

- Sunteţi un împătimit al pescuitului. Ce altceva vă mai place să faceţi pentru a evada din cotidian?
- Abia m-am întors de la pescuit şi mă pregătesc să merg iar. Mai dezleg un Sudoku, mai citesc o carte, mă mai uit la un film, la un documentar, mai fac plajă. Mâine îi voi cumpăra fiicei mele o chitară, că vrea să înveţe să cânte. Cam aşa trece timpul în perioada asta pentru mine.

- Plecaţi undeva cu familia în vara aceasta?
- Am fost în Italia, iar fiica mea, în Grecia. Am mers împreună în Deltă, o să plecăm puţin şi la mare. Nu îmi place să îmi fac planuri. Mă trezesc dimineaţa şi le întreb dacă vor să facem ceva şi facem. Nu vreau să îmi planific viaţa. E frumos să ai surprize.