de Andrei Dicu
A făcut istorie cu trupa Talisman de la începuturi, alături de Tavi Colen. Ulterior, după ce drumurile lor s-au despărţit, a mers curajos înainte şi a scris altă legendă, care nu se opreşte... Un romantic şi un tip care spune lucrurilor pe nume, deşi nu de puţine ori soarta i-a jucat feste. Este mai mult decât un personaj. Este un suflet şi un artist desăvârşit. Numele lui: Alin Oprea şi vă invităm să-l cunoaşteţi cu adevărat într-un interviu lipsit de „bariere”.
„O viaţă de la Dumnezeu cu lecţii importante”
- Numele dumneavoastră este Alin Oprea. Să vă spunem domnule sau... sunteţi un rocker care vorbeşte numai la per tu?
- Încă de mic mi s-a părut foarte ciudat că mama a hotărât să-mi pună acest nume, Alin. Aveam mereu sentimentul că este doar un nume provizoriu, de copil, și că atunci când voi crește va fi foarte ciudat ca oricine altcineva să-mi spună domnul Alin. Am un al doilea prenume, Adrian, pe care mi l-a dăruit bunica, la care am ținut și țin în continuare foarte mult, dar, din păcate, nimeni nu mi s-a adresat aşa. Din acest motiv, la nașterea fiului meu, în 1999, am hotărât de comun acord cu soția să-i dăm copilului un singur prenume, Adrian.
- Cum rezumaţi într-o frază povestea vieţii dumneavoastră?
- O viață începută în condiții foarte grele, fără tată, o viață în care lupta pentru supraviețuire nu a încetat niciodată, o viață cu realizări și cu eșecuri, o viață așa cum mi-a dat-o Dumnezeu, dar în care fiecare etapă a însemnat o lecție extrem de importantă.
„Nouă ne place dulceaţa. Nu muzica din «The Vikings»...”
- Puţină lume ştie că aţi debutat în formaţia Sin, la Turda, şi că aţi cântat rock agresiv. Death şi Trash Metal... Cărui motiv se datorează metamorfoza dumneavoastră?
- Am să fac o paralelă simbolică. Oricât de frumoasă sau de complexă ar fi limba japoneză, este extrem de greu să fie înțeleasă de vorbitorii de limbă română. Am ales să transmit același mesaj și aceleași sentimente care mă definesc pe limba publicului din țara mea. Românul iubește muzicalitatea, versurile care ajung la suflet, dulceața interpretării vocal-instrumentale și limba maternă. Ce să caut eu aici, cu o muzică ruptă din filmul „The Vikings”?...
- Sunteţi romantic?
- Sunt un sentimental și un romantic incurabil. Nimic din latura negativă a energiilor care ne înconjoară nu a reușit să schimbe asta. Așa am venit pe lume și așa o să și plec. Nu degeaba a devenit trupa Talisman, „Formația de suflet a românilor”.
- Odată cu apariţia acestui interviu, veţi oferi fanilor un CD în colaborare cu revista TAIFASURI. Care este mesajul pe care doriţi să-l transmiteţi odată cu apariţia acestui disc?
- În esenţă, acest album sărbătoreşte 20 de ani de la lansarea oficială a trupei Talisman, petrecută în ziua de 16 decembrie 1996 şi marcată de câștigarea Marelui Premiu al Festivalului de Folk „Om Bun”, la Sala Palatului. Acest eveniment a fost transmis în direct pe TVR 1 și ne-a adus în atenția marelui public. CD-ul este un „Best of” și conține cele mai de succes 20 de piese compuse și interpretate de Talisman în această perioadă, în variantele originale. Mesajul principal pentru tânăra generație este: „Faceți muzică, nu zgomot, scrieți versuri, nu texte, cântați cu instrumente, nu cu calculatoare, compuneți piese care să dăinuie după voi, nu să dispară după un sezon!” Lansarea acestui album marchează, de asemenea, și începutul unui mare turneu național aniversar „Talisman 20 de ani”.
- Cântaţi şi astăzi, cu bucurie, piesa „Numai una”, o baladă rock compusă împreună cu Nicu Covaci, pe versurile lui George Coşbuc. Care este povestea acestui cântec?
- Eram în Germania, în turneu alături de Phoenix. Într-o seară, eram acasă la Nicu Covaci, în Osnabrück, şi l-am auzit fredonând o piesă foarte veche, pe care o învățase în copilărie, de la mama sa. L-am întrebat de ce nu cântăm și împreună cu trupa această piesă, iar el a răspuns că-şi dorește de mult acest lucru, dar că nu a găsit încă solistul potrivit pentru a interpreta o astfel de baladă. Am notat versurile, pentru că erau puțin modificate față de cele originale ale lui Coșbuc, și am încercat să interpretez partitura vocală. Nicu a fost foarte încântat de această variantă. Am orchestrat-o împreună, și piesa a intrat atât în repertoriul Phoenix, cât și al formaţiei Talisman. În anul 2000, am produs un videoclip care a făcut furori şi a transformat melodia într-un veritabil No.1 Hit. Albumul Talisman - „Pentru Ea” a primit Discul de Platină oferit de MediaPro Music, pentru vânzări de peste 100.000 de exemplare în 2001. Abia după 2010 am descoperit, cu ajutorul domnului Titus Andrei (Radio România), că piesa nu provenea în realitate din folclor, ci avea un compozitor în persoana lui Guilem Șorban (1876-1923). Cu siguranță însă, varianta din zilele noastre este mult diferită față de compoziția originală.
„Tineri valoroşi, văzuţi ca o marfă perisabilă“
- Ce părere aveţi despre show-urile de tipul „Vocea României”? Oferă, într-adevăr, un „ceva” palpabil industriei muzicale româneşti sau lansează vedete „de buzunar”?
- Din păcate, acești tineri, mulți dintre ei promiţători, sunt văzuți doar ca o „marfă perisabilă”, cu ajutorul căreia să crească audiențele unor show-uri de televiziune, iar apoi să se întoarcă exact la statutul de la care au plecat sau chiar mai jos. De cele mai multe ori, cei valoroși se pierd pe drum, rămânând în finală „cine trebuie”, pentru a creşte ratingul. Contează mai mult dramele unor concurenți sau simpatia publicului față de unul sau de altul decât profesionalismul. Cei cu adevărat buni rămân traumatizați și cu sentimentul sincer că valoarea lor nu a fost apreciată, iar cei care obțin laurii urmează a fi și ei traumatizați când se vor trezi că piața muzicală reală nu-i îmbrățișează, neînțelegând motivul eșecului. În final, televi- ziunea dorește doar vârfuri de audiență, mai puțin contează viitorul acelor concurenţi. Personal, nu mi-am încurajat copiii sau cunoștințele să participe la astfel de show-uri & concursuri, dar nici nu-i judec pe cei care o fac. În definitiv, este şi asta o experiență, dar, din punctul meu de vedere, una frustrantă în mare parte. Se poate câștiga la capitolul imagine, dar se poate pierde iremediabil încrederea în sine.
- În anul 2000, aţi cântat cu Phoenix în turneul „Ora, Hora”, în România şi în Germania. Cum priviţi colaborarea cu Nicu Covaci?
- Colaborarea cu Nicu Covaci la Phoenix a reprezentat pentru mine cea mai importantă școală de muzică, dar și de viață. Am înțeles că orice compromis nu înseamnă decât o decădere morală și spirituală, că fiecare act lipsit de demnitate îți slăbește și mai mult coloana vertebrală, că mai devreme sau mai târziu valoarea veritabilă va ieși la lumină, că muzica adevărată nu se poate cânta decât live, că fiecare dintre noi avem o conștiință infinit mai importantă decât toate bunurile materiale și care, dacă nu este în armonie cu gândurile sau cu faptele noastre, nu avem cum să fim fericiți niciodată.
„2006 a fost negru! Nu ştiam ce vom pune pe masa copiilor“
- De ce majoritatea trupelor nu se mai raportează la versurile poeţilor naţionali?
- Este greu de înțeles de ce artiștii actuali nu mai apelează la versurile unor genii literare. Nu e rău că încearcă să fie originali, dar, din păcate, această originalitate se rezumă în mare parte la un jargon simplist, destul de sărac în valori literare... Păcat!
- Cum definiţi eleganţa? Este ea o baladă? Cumva o baladă rock?
- Da. Eleganţa, un cuvânt atât de simplu şi totuşi atât de complex... Să fii elegant înseamnă să ştii să te exprimi, să ştii ce să vorbeşti, când să vorbeşti, cum să vorbeşti, când şi cum să asculţi, cum să te comporţi. Eleganţa te defineşte ca om, să fii elegant înseamnă să ştii să îţi faci datoria, să fii decent și modest, să ştii să ţii capul sus şi pieptul înainte. Şi să te îmbraci cu gust. Nu scump, ci simplu şi cu gust. Desigur, există și o formă de eleganță muzicală, în opoziție cu vulgaritatea tot mai des întâlnită în zilele noastre.
„Fie să renască!”, împreună cu Phoenix, Vacanţa Mare şi Talisman
- La ce proiecte lucraţi?
- Cel mai important proiect din acest an este turneul aniversar cu titulatura generică „Fie să renască!”. Trei nume mari ale showbizului românesc își vor da mâna în realizarea acestui adevărat maraton cultural. Legendara formație Phoenix împlinește 55 de ani de existență, îndrăgitul grup de umor Vacanța Mare, 30 de ani, și Talisman sărbătoreşte 20 de ani. Dacă facem un calcul simplu, aceste trei nume cumulează peste 100 de ani de experiență scenică. Turneul va începe la 8 aprilie, la Cernavodă, și se va încheia la 15 octombrie, la Iași. Timp de peste şase luni, turneul va trece prin aproximativ 70 de localități mai mici și mai mari din România, iar apoi, în perioada noiembrie 2017 - februarie 2018, va depăși granițele țării, mergând în diaspora (SUA, UK, Germania, Australia). Intrarea va fi liberă! Aspectul caritabil al turneului se va menține conform tradiției Talisman, de până acum. Cu toții, noi, participanții la acest concept, ne dorim cu ardoare ca România să renască din toate punctele de vedere, pentru a lăsa copiilor noștri o moștenire valoroasă, nu o țară lipsită de libertate, de dreptate, de demnitate, de identitate, de resurse, de valori, de viitor, de speranță...
- Aţi cântat la nunţi?
- Consider nunta drept unul dintre cele mai importante evenimente din viața unui om, împreună cu nașterea și moartea. Este o onoare pentru noi să participăm la un astfel de eveniment fericit, însă doar în situația în care Talisman își poate interpreta cu strictețe propriul repertoriu, iar condițiile tehnice ne permit să cântăm la adevărata noastră valoare. Noi nu cântăm niciodată preluări/cover-uri, ne rezumăm „doar” la piesele noastre, originale.
Rebel, nu sociopat!
- Care e rolul rebelului în showbiz?
- Afișarea originalității, dărâmarea barierelor conformismului, schimbarea modei, reîmprospătarea ideii de artă, împăcarea cu sinele, detronarea comercialului, libertatea în manifestare... Dar la noi nu se prea întâmplă aceste lucruri. În România, rebelul este considerat sociopat!
- Dacă nu aţi fi cântat, ce meserie aţi fi ales?
- În copilărie, voiam să devin mecanic de locomotivă, până într-o vară când, plecând în tabără, am făcut 24 de ore de la Turda la Năvodari și m-am „vindecat”. Când am mai crescut, am visat să devin pilot. Mama a fost foarte impresionată și mi-a spus, cu un ton melancolic: „Ce frumos! Când vei fi pilot și vei trece cu avionul peste meleagurile noastre, cu viteză supersonică, să-ți amintești să arunci de sus o floare pe mormântul meu”. Nu mi-a sunat bine deloc, deci mi-a trecut și „boala” cu pilotajul. Acum mi-ar plăcea să devin astronaut. Sunt extrem de curios să văd cu ochii mei dacă Pământul este sferic (elipsoid de rotație), cum pretinde știința modernă, sau plat, cum pretind Biblia și scrierile antice. E clar, mai bine rămân la cântat...
Larisa, o judoka... înţelegătoare
- Ştiu că soţia dumneavoastră a practicat sporturi de contact, spre exemplu luptele. Când nu sunteţi „cuminte”, primiţi „corecţii”?
- Ha, ha... Într-adevăr, Larisa a fost campioană națională la judo. În general, artele marțiale sunt sporturi de apărare (defensive), nu de atac (ofensive). Însă, importante în filosofia orientală sunt spiritul și legile/principiile foarte sănătoase și ferme, transmise discipolilor. Se spune că lângă un bărbat de succes stă întotdeauna o femeie puternică. Nu știu dacă eu sunt, neapărat, un om de succes, dar ce știu sigur este că am lângă mine o femeie redutabilă, o „jumătate” care a reușit să mă înțeleagă și să mă suporte peste 20 de ani. Ascult mereu ce are ea de spus și-i cer sfatul de fiecare dată când am de luat o hotărâre importantă. Dar asta pentru că o apreciez, am încredere în ea și o respect, nu pentru că are centura neagră la judo...
- Care este melodia preferată a soţiei dumneavoastră?
- Fetița noastră, Melissa, are o vorbă legată de melodiile îndrăgite de mama sa: „Mami, toate melodiile sunt preferatele tale...”.
- Am citit în presă că Larisa a fost mereu aproape de dumneavoastră, mai ales în clipele grele...
- Consider, sincer, că Dumnezeu mi-a scos-o în cale, iar eu, „de bunăvoie şi nesilit de nimeni”, am luat-o de soție pe cea mai potrivită femeie dintre cele 3,5 miliarde de pe această planetă, ca să ne fim aproape unul altuia „la bine și la rău, până când moartea ne va despărți”.
- Ce este familia?
- Consider că familia este cel mai important „lucru” pentru un om. Reprezintă acele persoane pe care ești capabil să le iubești cu atâta putere, încât să-ți poți sacrifica viața pentru a o salva pe a lor, fără să stai pe gânduri, dacă o împrejurare de asemenea natură și gravitate ar cere-o.
- Dar prietenia?
- Un prieten adevărat ține enorm la tine, dar îți oferă şi libertatea totală pentru a fi tu însuți, fără a te judeca. Este un om care îți cunoaște slăbiciunile, dar îți arată calitățile, care îți cunoaşte temerile, dar îți întărește credința, care îți ştie defectele, dar îți arată posibilitățile, care pune binele tău înaintea relației de prietenie, corectându-te cu blândețe atunci când mai greșești.
„S-a întâmplat o minune! 100, 1.000, 1.000.000 de români au venit lângă noi. Să ducă mai departe visul”
- În lumea muzicală se spune că „trupele se sparg din pricina banilor sau a femeilor”. Care este adevărul legat de Talisman?
- După 20 de ani de Talisman, vreau să le mulțumesc sincer tuturor celor care au fost alături de noi atât în momentele fericite ale existenței noaste, dar mai ales în momentele foarte grele prin care am trecut. În noiembrie 2006, când plecarea lui Tavi Colen a fost pe cale să distrugă definitiv formația, când viitorul părea atât de sumbru încât nu știam dacă o să mai avem ce pune pe masă copiilor noștri, când nu mai puteam fi sigur dacă instrumentiștii valoroși cu care cântasem până atunci vor rămâne fideli, când tot ce creasem în zece ani de muncă se scufunda, s-a întâmplat o minune. Un om, doi oameni, zece oameni au început pe rând să-mi transmită că sunt lângă mine și că mă susțin în demersul de a duce mai departe un vis în care și ei mai credeau: Talisman. Apoi, într-o singură zi... 100, 1.000, 1.000.000 de oameni și în scurt timp o țară întreagă s-au alăturat mie și formației Talisman. Datorită acestor sufletişti am reușit să renaștem, datorită lor am compus și am cântat în continuare, graţie lor putem urca astăzi pe scenă cu toată încrederea și demnitatea. Le-am dăruit atunci LOR această formație, pentru că au câștigat-o printr-un gest divin. În ochii noștri, ei nu mai sunt doar fani și e impropriu să-i numim public, pentru că, de atunci, au devenit, cu adevărat, prietenii noştri apropiaţi! Mulțumim, România! Formația Talisman vă aparține și atât timp cât veți dori să ne vedeți pe scenă, vom răspunde întotdeauna prezent!
- Trăim într-o societate de consum? Dacă da, care este rolul artistului în acest peisaj? Dar al intelectualului?
- Trăim într-o societate îmbolnăvită și îndobitocită cu premeditare, în care deja ne „consumăm” unii pe ceilalți, ca într-o formă de canibalism social. Toată istoria noastră nu am avut de ales, suntem o țară prea mică pentru a face față unor astfel de „tsunami”. Artiștii și intelectualii, prin creațiile sau prin conceptele lor, nu pot aduce decât ajustări fine, de nuanță, unor sisteme sociale. Ei sunt cei care pot face doar niște mici operații estetice unui organism sănătos. Din păcate, avem nevoie de schimbări majore, dacă nu cumva totale. Vorbim aici despre tratarea unui cancer, prin extirpări masive de tumori maligne. Nu știu dacă avem chirurgi pentru așa ceva, și chiar dacă s-ar găsi niște patrioți „kamikaze” care să facă aceste operații, mă îndoiesc că am supraviețui în urma lor. Cred că „binecuvântarea” rezolvării acestei situații poate veni doar din același loc din care ne-a venit și „blestemul”: Vârful piramidei puterii mondiale!
- Dacă Dumnezeu v-ar împlini o singură dorinţă, care ar fi aceea?
- Mi-aș dori ca orice formă de viață existentă - om, animal sau plantă (inclusiv forme de existență pe care nu le cunoaștem sau nu le percepem) - să aibă tot ce își dorește sau are nevoie pentru o eternitate, fără ca dorința sau nevoia unora să facă rău altora.
- Sunteţi un om fericit sau un om bucuros?
- Pentru mine, fericirea este un concept complex, în principiu format din cinci elemente cumulate: sănătate, iubire, realizare profesională, conştiinţă şi fericirea celorlalţi. Personal, mă pot considera deocamdată sănătos, iubit, realizat și cu conștiința împăcată, dar sufăr pentru ceilalți și pentru țara mea.
„Tot ce s-a scris despre mine în ultimii zece ani este fals!”
- Ce nu cunoaştem, dar ar trebui să ştim despre dumneavoastră?
- Enorm de multe lucruri. Tot ce s-a scris în ultimii zece ani în „frumoasa” presă de cancan dâmbovițean și încă mai „bântuie” pe internet este fals în proporție de 90%. Cu indulgență. „Doamne, iartă-i căci nu știu ce fac!” (Luca 23)…
- Spuneţi-ne două versuri care vă definesc...
- Nu sunt versuri, este o deviză „marca” Pierre de Coubertin: „Ai reușit, continuă! N-ai reușit, continuă!”.
- Aveţi simţul umorului? Care este ultimul banc bun pe care l-aţi auzit?
- Un terorist intră într-un magazin de animale și strigă: „Am o bombă, în 30 de secunde să fiți toți afară!”. Din fundul magazinului răspunde o broască țestoasă: „Să mori tu!”. Apropo, îmi plac bancurile, dar să mi le spună altcineva...
- Există ceva mai „rău” decât acest interviu?
- Da! Lipsa acestui interviu. Felicit redacția revistei TAIFASURI pentru inițiativa realizării acestui material și pentru profesionalismul dovedit pe parcursul întregii colaborări. Succes în continuare!
„Cu turneele «Îngeri pentru Îngeri» am ajutat copii cu probleme grave de sănătate“
- Ce aţi făcut în ultimii cinci ani şi ce vă propuneţi pentru următorii cinci?
- Am făcut destul de multe lucruri, dar și prea puține. Cred că, în plan profesional, mai importante de menționat ar fi cele trei turnee cu scop caritabil. Sezoanele estivale ale anilor 2013, 2014 și 2015 au fost dedicate turneelor „Îngeri pentru Îngeri”, evenimente gândite și puse în practică de formația Talisman, fără contribuția vreunui sponsor și fără vreo implicare din partea politicului. Am ajutat copii cu probleme grave de sănătate din toată țara cu sume importante de bani, cu operații sau cu tratamente efectuate în țară și în străinătate. Împreună cu Fundația Mereu Aproape am pus în aplicare un sistem de donații extrem de transparent și de credibil. Asta chiar înseamnă ceva!
„Melissa şi Adrian învaţă la «RockSchool» din Londra de trei ani“
- Copiii dumneavoastră, Melissa şi Adrian, studiază la „RockSchool” din Londra. Care este locul lor în muzica românească actuală?
- Ne dorim și îi susținem să facă exact ceea ce vor ei, nu noi, părinții. Amândoi sunt atrași de muzica modernă și speră la o carieră în acest domeniu. Deja învață la „RockSchool” din Londra de trei ani, cu rezultate deosebite și urmează să-și continue studiile în aceeași direcție. Melissa se specializează în voce, pian și chitară, iar Adrian în voce, pian și tobe. Deocamdată, ne concentrăm în realizarea unei cariere muzicale în Anglia, de unde știm cu toții că se dă ora exactă în muzica modernă pe plan mondial, și abia apoi urmează să cânte și în țară. În acest moment, piața muzicală românească este tot mai imatură și mai mafiotă, media promovează prea multe nonvalori, pirateria muzicală este înfloritoare, drepturile de autor și cele conexe nu sunt respectate (fiind monopol de stat), legislația în domeniu mai mult strică decât ajută, iar în liceele de muzică clasică se ascultă manele... George Enescu sau Dinu Lipatti s-ar învârti în mormânt!