Calceolaria, denumită în popor „papucaş” este o plantă relativ ciudată, originară din America Centrală şi de Sud, înfloreşte la un an după ce a fost semănată. Calceolaria are frunze mari şi late, ce pot ajunge până la 20 cm, frunze ce cresc la baza plantei. Florile pot avea culori intense, ce răpesc privirile chiar şi celor pentru care plantele nu sunt importante: roşu, portocaliu sau galben, dar de cele mai multe ori au punctuleţe sau pete într-o nuanţă contrastantă.
Tăiaţi florile veştejite! Iarna, plantele tinere nu suportă temperaturi mai mici de 7 grade Celsius. În luna februarie se plantează definitiv în ghivece, având nevoie de un aer proaspăt şi de o temperatură maximă în jur de 13 grade Celsius. După veştejire, este recomandat să tăiaţi florile, pentru a favoriza dezvoltarea în bune condiţii a plantei.
Nu este dornică de apă Udarea se va efectua doar când suprafaţa solului începe să se usuce, planta nefiind foarte „încântată” de apa în exces. Pământul nu trebuie să fie nici uscat complet, dar nici prea ud. Calceolaria are nevoie de o umiditate constantă, pentru a favoriza creşterea şi dezvoltarea florilor. Iarna, plantele tinere vor fi udate atât cât solul să fie umed. Evitaţi veştejirea plantei prin menţinerea pământului mereu umed şi prin pulverizarea apei pe plantă sau prin aşezarea ghiveciului pe o tavă plină cu apă şi de pietriş. Afidele vă pot invada planta, însă le puteţi elimina de îndată ce apar prin folosirea unui insecticid special, ce se poate achiziţiona din magazinele de specialitate.
Se înmulţeşte prin seminţe Calceolaria se înmulţeşte prin seminţe, în lunile martie sau iunie. Ca amplasare, planta este dornică de lumină, aşa că este bine să o ţineţi pe un pervaz cald, într-o ladă mare. După semănarea uniformă a seminţelor, lada se va acoperi cu un ziar, fiind nevoie de întuneric pentru a încolţi. Compostul se va menţine umed şi, în momentul în care apar firele, se va îndepărta ziarul. Când calceolaria a ajuns de câţiva centimetri se va transfera fiecare plantă în câte un vas de aproximativ 10 cm diametru şi într-un sol fertil.
Atinge 60 cm înălţime Calceolaria cuprinde aproximativ 120 de specii de plante erbacee (are tulpina subţire, fragedă, moale şi apoasă, de obicei verde), toate fiind bienale. Tulpinile speciilor de calceolaria pornesc de la 30 cm şi ajung la 60 cm înălţime; sunt erecte, ramificate, având frunzele în rozetă ovală, mari, păroase şi moi.
O explozie de culoare Calceolaria este o plantă apreciată atât pentru forma curioasă a florilor, asemănătoare unui portmoneu, cât şi pentru coloritul lor cald şi variat: alb, galben, roşu-purpuriu, violet sau pătate ca blana tigrului, unicolore sau punctate. Corola (totalitatea petalelor unei flori), neregulată, prezintă două diviziuni: cea superioară mai scurtă şi cea inferioară, ce este de forma unei pungi ovale, umflate.
Ana-Maria Cocea
Are peste 120 de specii! Calceolaria crenatiflora este specia din care s-au obţinut mulţi hibrizi cunoscuţi, gen Calceolaria herbeohybrida, plante ramificate, înalte de aproape 70 cm înălţime, cu frunze subţiri, ovale, şi cu flori ce fac senzaţie în rândul pasionaţilor de plante. Nu orice plantă poate varia de la galben la portocaliu, de la roz la roşu şi cărămiziu! O altă varietate cunoscută este şi Grandiflora, care are flori mari galbene sau roşii, ce sunt adesea pătate cu roşu închis sau maron. Calceolaria multiflora nana este o specie cu frunze subţiri, cu marginea dinţată şi numeroase flori galben-portocalii sau roşii la extremitatea ramurilor. Calceolaria polyrhiza este o specie originară din Chile şi Argentina, formează pernuţe înalte de 5-6 cm, ce se acoperă în timpul verii de flori galbene şi roşii, fiind o adevărată minunăţie a naturii!
Calceolaria, denumită în popor „papucaş” este o plantă relativ ciudată, originară din America Centrală şi de Sud, înfloreşte la un an după ce a fost semănată. Calceolaria are frunze mari şi late, ce pot ajunge până la 20 cm, frunze ce cresc la baza plantei. Florile pot avea culori intense, ce răpesc privirile chiar şi celor pentru care plantele nu sunt importante: roşu, portocaliu sau galben, dar de cele mai multe ori au punctuleţe sau pete într-o nuanţă contrastantă. 
