Spânzul verde este o plantă perenă ce creşte în Statele Unite. Frunzele de spânz sunt alterne şi lung peţiolate. Pe măsură ce frunzele ocupă un loc superior pe tulpină, ele devin din ce în ce mai mici. Spânzul reprezintă o speranţă pentru bolnavii de cancer, rezultatele folosirii acestuia ca tratament fiind miraculoase.
Calmează crizele de epilepsie
Spânzul verde este de mare ajutor în tratarea afecţiunilor sistemului nervos. Infuzia înlătură stările de melancolie, de deprimare şi calmează cu succes accesele de furie. Totodată, îmblânzeşte crizele de epilepsie şi ajută în refacerea ţesuturilor în urma unui accident cerebrovascular. Spânzul îmbunătăţeşte condiţiile cardiace, eliminând posibilitatea apariţiei tahicardiei. Se fierbe o linguriţă cu rădăcina plantei în 250 ml de apă. Se dă în două clocote, se ia ibricul de pe foc, se răceşte, se strecoară şi se beau trei căni pe zi.
Tratează hernia
Read more: Spânzul verde, o sperantă pentru bolnavii de cancer.gif)
- În cazurile de febră, frecţiile cu ardei iute ajută la normalizarea situaţiei. 
Bănuţul este o plantă erbacee din Europa, ce se aseamănă cu margareta. Florile sunt albe, prinse într-un disc galben şi sunt utilizate pentru a trata o gamă largă de tulburări ale organismului. 
Lucerna albastră este cel mai hrănitor aliment din lumea vegetală. A fost numită de arabi „mama plantelor”, după ce aceştia au descoperit minunatele sale proprietăţi. Planta perenă este cultivată pe scară largă şi în Europa, fiind una dintre cele mai valoroase plante de nutreţ, rezistentând la secetă datorită înrădăcinării adânci. 
Şarpele cu clopoţei este o plantă erbacee, perenă, originară din America şi Europa. Planta a trezit interesul medicinei datorită proprietăţilor sale vindecătoare. În unele state ale Americii, aceasta este protejată de lege. Aspectul său este unul zbârlit, ghimpos, asemănător unui ciuline. 
Negrilica, ce se mai numeşte şi negruşcă de cultură, este o plantă ierboasă, înaltă (până la 55 cm) şi creşte în Europa, Africa şi Asia. Planta are tulpina păroasă, simplă sau ramificată, ce creşte vertical. Dornică de răsfăţul razelor de soare, negruşca de cultură îşi face apariţia numai în sudul ţării noastre, unde temperatura este pe placul plantei. Chiar dacă are proprietăţi medicinale de necontestat, negrilica este cultivată şi ca plantă ornamentală..gif)
De când e lumea şi pământul, vracii şi doftoroaiele, ulterior spiţerii (strămoşii farmaciştilor) ne-au recomandat tot felul de creme vindecătoare în diferite afecţiuni. Întrucât eficienţa lor a fost dovedită, vom prezenta câteva reţete de alifii care să vă scape de anumite boli, printre care: hemoroizii, ulceraţiile canceroase, tumorile etc. În general, cam toate plantele medicinale se pretează la a fi folosite pentru prepararea de alifii.
- Ceaiul de coada-şoricelului, în formă de infuzie sau de inhalaţii, tratează rinosinuzitele alergice. Preparare: o linguriţă cu plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru zece minute, apoi se strecoară. Se pot consuma două astfel de ceaiuri pe parcursul unei zile. Extern se va folosi o cantitate dublă de plantă.
Vâscul, denumit ştiinţific Viscum album, este cea mai întâlnită specie din Europa. Planta este semiparazită şi creşte pe ramurile copacilor ce au scoarţa subţire (stejar, castan, măr), hrănindu-se cu substanţele nutritive ale copacului-gazdă. Frunzele vâscului sunt veşnic verzi, iar fructele au forma unor bobiţe, fiind în interior vâscoase şi lipicioase.
Omul modern este tentat să îşi pună durerea de cap în mâna pastilelor şi prea puţini mai aleg astăzi leacurile naturiste. Hreanul este unul dintre marii decăzuţi din drepturi în vremurile actuale. 
Folosite de mii de ani, cel puţin pe teritoriul României, produsele apicole şi-au dovedit în timp eficienţa. Deşi cea mai mare parte a populaţiei foloseşte miere, şi tinctura de propolis este foarte bună. Pentru a vă convinge de acest lucru vă prezentăm mai jos câteva boli care se pot trata cu tinctura-minune.