de Cătălina Tăgârţă
Foarte multe persoane nu mai au chef de mâncare gătită vara, din cauza căldurilor, astfel că acestea consumă foarte multe salate, în special pe bază de roşii. Specialiştii susţin că aceste legume nu sunt numai foarte uşoare, dar conţin şi multe vitamine. Profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi (foto), directorul Institutului de Cercetări Alimentare, ne-a spus de ce e bine să mâncăm tomate şi care sunt proprietăţile medicinale ale acestora.
Pieliţa conţine o mare cantitate de licopen
„Roşia e un bun remineralizant, aduce energia de care avem nevoie şi e uşor laxativă, având o densitate energetică foarte mică, de 17-18 kilocalorii/100 de grame de produs consumat” ne-a spus profesorul Mencinicopschi. Potrivit specialistului, aceasta conţine cantităţi semnificative de substanţe speciale, numite carotenoide, dintre care cel mai important e licopenul, un antioxidant care are şi virtuţi preventive împotriva cancerului de prostată. E bine de ştiut că acesta nu se distruge prin fierbere, aşadar se găseşte chiar şi în bulion şi în ketchup. Nu trebuie să aruncaţi aproape nimic de la roşie, nici măcar pieliţa, pentru că cel mai mult licopen se găseşte în aceasta.
Tomatina respinge răcelile
„Aceste legume sunt şi o sursă bună de potasiu, care e deficitar în alimentaţia noastră. Conţin şi vitamina C (aproximativ 20 de miligrame/100 de grame de roşii), vitamina B6 (11 miligrame/100 de grame), acid folic (15 micrograme/100 de grame), retinol (cam 40 micrograme/100 de grame), vitamina E (un miligram/100 de grame), fier (0,4 miligrame/100 de grame) şi calciu (10 mg/100 de grame). Mai conţin şi o substanţă cu acţiune antibiotică, ce se cheamă tomatină (aceasta se găseşte, de obicei, în seminţe). De aceea e bine să consumaţi roşii când sunteţi răciţi”, a mai susţinut profesorul Mencinicopschi.
Tomatele deţin vitamine din complexul B (vitaminele B2 şi B3) şi au un gust propriu (în afară de acru, dulce, sărat şi amar), pe care îl conţin atunci când sunt coapte. Vitaminele C şi E diminuează riscul de cataractă cu 50%. De asemenea, proprietăţile medicinale recunoscute reduc semnificativ riscul aterosclerozei, nivelul colesterolului şi încetinesc procesele de îmbătrânire celulară.
Stimulează digestia
Există foarte multe soiuri de roşii. Unele, precum cele „inimă de bou” (în formă de inimă), crescute natural, sunt bune pentru salate, iar cele cu fructul alungit, pentru sosuri. Renumite sunt şi soiurile italiene (numite San Marzano), acestea fiind ideale pentru sucuri şi conserve.
Roşiile se pot conserva şi prin uscare la soare, iar după ce se stafidesc se pun în ulei de măsline şi se conservă. Se pot consuma atât în mâncăruri, iarna, cât şi pe pâine prăjită la cuptor (bruschete).
Nici roşia fiartă nu e rea. Aceasta îşi păstrează proprietăţile după fierbere, dar în cantităţi mai mici, de aceea se preferă cea „coaptă” la soare.
Aceste legume din soiurile tradiţionale stimulează digestia, deci sunt binevenite la fiecare masă. Cele din import, în schimb, au, de obicei, vitamine în procente mai mici.
Cantitatea nutrienţilor din roşii depinde mult de soi, de modul în care sunt plantate, îngrijite şi culese. Culturile hidroponice (legumele nu sunt plantate în pământ, ci în apă) nu sunt recomandate.
- Roşiile galbene conţin în locul licopenului betacaroten, care e şi el foarte bun pentru organism.
- În cotorul verde se găseşte o substanţă toxică (solanina), şi din această cauză e indicat ca acesta să fie îndepărtat.
- E recomandat să mâncaţi zilnic roşii. Doza necesară e de cinci legume pe zi.
- Dacă faceţi bulion acasă nu puneţi în el Aspirină sau benzonat de sodiu, deoarece aceste substanţe prezintă risc cancerigen crescut dacă sunt folosite pe post de conservanţi.
- Tomatele murate sunt un produs probiotic, însă persoanele hipertensive şi care au maladii hipervasculare trebuie să le desăreze. Dacă sunt conservate în oţet, nu sunt sănătoase.
Roşia sau tomata, denumită ştiinţific Solanum lycopersicum sau Lycopersicum esculentum, aparţine familiei solanaceelor, alături de cartof, vinete sau ardei. Aceasta e originală din Peru şi a fost adusă în Europa în secolul al XVI-lea, unde a început să fie cultivată pe suprafeţe din ce în ce mai întinse. În prezent e cea mai populară legumă din lume, producţia mondială fiind estimată la mai mult de 60 de milioane de tone pe an.