de Anda Postolache

Jneapănul este o plantă răspândită în regiunile de munte şi se găseşte şi la noi în multe locuri. Denumirea lui ştiinţifică este Pinus mugo, dar în popor este cunoscut după mai multe denumiri, cum ar fi: şneapăn, pin pitic, pin de piatră, cetină, jipel, jip şi altele.

Uleiul volatil conţinut de cetină şi de mugurii de jneapăn este format din substanţe cu proprietăţi antiinflamatorii şi antiseptice. Acesta acţionează mai ales la nivelul căilor respiratorii. Putem prepara în casă un decoct de jneapăn în felul următor: două linguriţe cu muguri se vor pune la fiert în 250 de mililitri de apă, timp de zece minute. Apoi se strecoară şi se bea, de preferinţă neîndulcit sau doar cu o linguriţă cu miere. Se pot consuma două ceaiuri pe zi în caz de tuse, probleme respiratorii, răceli cu dureri în gât.

În industria farmaceutică, din jneapăn se obţin substanţe ce stau la baza medicamentelor cu rol în refacerea sistemului osos, foarte indicate în cazul persoanelor care suferă de boli precum osteoporoza, artroza, reumatismul.
Produsele terapeutice obţinute din plantă sunt folosite şi în plan extern, acţionând în cicatrizarea rănilor, în vindecarea eczemelor şi calmând tenul iritat sau înroşit.