de Claudia Stan

Măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella) este o plantă des întâlnită la noi în ţară, crescând în pădurile cu solul bogat în humus. Frunzele sunt trifoliate, iar florile albe, cu tentă purpurie. Planta este foarte plăcută la gust, fiind dulce-acrişoară, adorată de cei mici.

Recomandat în cancerul gastric
Ani de-a rândul, măcrişul iepurelui a fost folosit pentru vindecarea unor afecţiuni mai mult sau mai puţin grave, cum ar fi: astenia de primăvară, avitaminozele, cancerul, diareea şi febra. Planta are o compoziţie chimică complexă cu acid oxalic, oxalat de potasiu, tanin, mucilagii, săruri minerale, vitamina C etc., componente ce  previn apariţia ulcerului gastric.
Infuzia din măcriş (50 g de plantă se pun în 200 ml de apă clocotită), băută caldă, vă ajută să scăpaţi de viermii intestinali şi de erupţiile cutanate. În plus, această infuzie se recomandă (trei căni pe zi) şi în cazul tratamentelor împotriva cancerului gastric în stare incipientă, cât şi pentru alte tumori. De asemenea, dacă infuzia este băută rece, este un antidot foarte des utilizat în cazul intoxicaţiilor cu metale grele (arsen şi mercur).

Vine de hac psoriazisului
Măcrişul iepurelui se foloseşte cu succes în cazul tulburărilor digestive, hepatice, înlăturând totodată şi pirozisul (arsurile la stomac), cauzate de o alimentaţie necorespunzătoare. În cazul ulcerelor severe, se recomandă sucul proaspăt din măcrişul iepurelui, obţinut cu ajutorul storcătorului electric. Se adaugă o linguriţă din sucul proaspăt într-o infuzie din coada-şoricelului (două linguriţe cu coada-şoricelului la o cană cu apă clocotită) şi se beau trei căni pe zi. Acest amestec se poate folosi şi după răcire pentru frecţionarea pe şira spinării, pentru a înlătura durerile de spate.
Fitoterapeuţii au mai descoperit o utilitate extraordinară a măcrişului iepurelui, şi anume aceea că îmbunătăţeşte starea de sănătate a pacienţilor care suferă de Parkinson. Pentru aceasta se urmează aceeaşi procedură ca şi în cazul bolilor de stomac, fără a se depăşi doza!

Vindecă scabia
Proprietăţile curative ale măcrişului iepurelui nu se opresc doar la uzul intern, ci se extind şi în cazul afecţiunilor cutanate. Se culeg frunzele proaspete ale plantei şi se zdrobesc pe o bucată de lemn, după care se adaugă puţină miere, atât cât să iasă o compoziţie omogenă. Se aplică direct pe răni şi se lasă cel puţin o oră să acţioneze, timp în care va curăţa plaga şi va ajuta la grăbirea vindecării. De asemenea, măcrişul este de folos şi în abcesele şi leziunile bucale, dezinfectând locul afectat. Totodată, această pastă se foloseşte şi pentru vindecarea de scabie (râie), dar  timpul de acţionare trebuie să fie prelungit (cel puţin o oră şi jumătate) şi se pot face şi spălături locale cu suc proaspăt de măcrişul iepurelui.

Atenţie! De la măcrişul iepurelui se utilizează frunzele şi rădăcinile, iar pentru efecte garantate, planta trebuie să fie în stare proaspătă!