de Anda Postolache

Măceşul, pe numele ştiinţific Rosa Canina, creşte la marginea pădurilor de foioase, pe coastele însorite, păşuni şi fâneţe, dar şi prin luncile râurilor. Este o plantă medicinală foarte bogată în vitaminele A, B1, B2, C, P, K, lecitină şi zaharuri. Vitamina P are rolul de a menţine fragilitatea şi permeabilitatea capilarelor, normalizând astfel circulaţia sângelui.

Previn formarea calculilor renali
Ceaiul de măceşe previne formarea calculilor renali, fiind un excelent diuretic, fapt pentru care este recomandat persoanelor cu slăbiciuni ale rinichilor. Se pot ţine cure mai îndelungate, ce vizează probleme renale, la bilă, carenţe de vitamina C. Ceaiul se prepară din două linguri cu fructe zdrobite, ce se fierb timp de zece minute în jumătate de litru de apă. Acesta se bea pe parcursul întregii zile, asigurând o hidratare mai bună şi o asimilare mai eficace a substanţelor binefăcătoare.
Mai mult, consumul de măceşe creşte secreţiile bilei, ajutând ficatul să funcţioneze în bune condiţii.

Băutură revigorantă
Din măceşe se poate prepara şi o băutură răcoritoare în felul următor: 100 g de măceşe se spală şi se zdrobesc, apoi se toarnă peste ele un litru de apă rece. Se lasă la macerat timp de 12 ore, apoi se strecoară prin tifon şi se adaugă miere sau zahăr.