de Carmen Ciripoiu şi Carmen Bădulescu
Rezistă la canicule puternice, dar și la geruri crâncene și chiar dacă este imposibil de atins, fiind un copăcel plin de țepi, ienupărul are o forță vindecătoare greu de explicat, fructele sale dulci fiind considerate cele mai puternice medicamente naturale cunoscute, motiv pentru care sunt utilizate în peste 100 de boli.
Boabele, un atu veritabil în „trânta” cu TBC
Din cele mai vechi timpuri, cura cu boabe de ienupăr a dat rezultate cu totul excepționale în boli renale şi genitale (litiază renală, cistită cronică, poliurie, uremie, albuminurie, hidropizie, uretrită gonococică, prostatită, edeme renale, leucoree, dismenoree) datorită proprietăţilor diuretice, antiseptice şi dezinfectante, cât și în boli pulmonare (bronşite cronice şi acute, catar pulmonar, răceli, tuse, infecţii pulmonare, fluidizarea secreţiilor bronşice, TBC pulmonar), ca urmare a efectelor expectorante, antitusive, bactericide, sudorifice şi bronho-dilatatoare. Totodată, cura cu ienupăr este recomandată în bolile aparatului digestiv (afecţiuni gastrointestinale, hepatită, pancrea- tită, ciroză hepatică, ascită, dischinezie biliară, litiază biliară, colici, enterocolite, crampe stomacale, balonări, diaree, dizenterie, vome, anorexie, hemoroizi, helmintiază), dar și în tulburări nervoase (nevroze, alergii, migrene, depresii psihice, stări angoase, anxietate).
Ideal pentru cei cu limfom malign Hodgkin sau cu HIV
Pentru început se consumă patru boabe de ienupăr pe zi, întotdeauna pe stomacul gol, care se mestecă foarte încet. Ulterior, se crește doza zilnic, cu câte o boabă, până se ajunge la 15 boabe. Din acel moment, administrarea ienupărului începe să scadă tot cu o boabă pe zi, până se ajunge din nou la patru. Persoanele care fac o astfel de cură nu au voie să consume carne, prăjeli, alimente conservate și cu aditivi. În cazul cancerului și a altor boli virale grave, se recomandă ca tratamentul cu boabe de ienupăr să fie făcut de trei ori la rând, cu pauze de șapte zile între cure. Specialiștii susțin că atunci când este consumat pe termen lung, ienupărul activează sistemul imunitar și restabilește echilibrul nervos. Cura cu boabe de ienupăr este indicată și persoanelor care suferă de limfom malign Hodgkin, meningo-encefalită sau infecție cu HIV.
Drenant și purificator
Grație rolului său drenant, ienupărul se folosește și pentru vindecarea diabetului, a hepatitei și a cirozei. Se recomandă două cure succesive cu boabe de ienupăr, la distanță de trei-cinci zile una de cealaltă. De asemenea, în ciroză și în hepatită, efecte cu adevărat spectaculoase le au mlădițele de ienupăr, care se culeg primăvara și se conservă cu miere. Împotriva depresiilor, a stărilor de angoasă și a nevrozelor, cura cu boabe de ienupăr face adevărate minuni, dacă este asociată cu o alimentație naturală. Oamenii de știință susțin că ienupărul este psihostabilizant și anxiolitic, asigurând un climat propice vindecării, atât a bolilor fizice, cât și a celor psihice.
Tinctura, excelentă pentru antiobezitate
La rândul său, tinctura de ienupăr combate cu succes boli precum litiaza renală (mai ales urică), cistită, nefrită, pielonefrită, uretrită, infecţii genito-renale cu infrabacteriile Chlamidya sau sta- filococi, hepatită cronică, pericardită şi obezitate. Modul de preparare este următorul: boabele uscate ale plantei se mărunțesc cât se poate de fin folosind o râșniță electrică de cafea. Se pun 15 linguri cu pulbere într-un borcan, apoi se adaugă un pahar cu alcool alimentar și unul cu apă, amestecând foarte bine. Se lasă la macerat timp de zece zile, apoi se filtrează printr-un tifon și se depozitează în sticle mici, închise la culoare. Se administrează 20 de picături de trei ori pe zi.
Remediu puternic contra orhitelor
Tot ienupărul este planta indicată în vindecarea bolilor de piele, respectiv alergii, acnee, psoriazis. În acest caz, se administrează o linguriță cu tinctură diluată într-un pahar cu apă de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul durează 21 de zile. De asemenea, tinctura de ienupăr este un remediu foarte puternic în tratarea orhitelor și epididimitelor. Efecte diuretice și fortifiante în inflamații ale căilor urinare, litiază renală, edeme cardiorenale, steatoză hepatică şi splenică, tuse rebelă, astm şi gută le are vinul de ienupăr. Acesta se obține din 50 g fructe uscate şi măcinate, care se țin două săptămâni la macerat în 750 ml vin alb şi 250 ml alcool. Se consumă zilnic trei păhărele de 50 ml, la mesele principale.
Băile ameliorează suferinţele provocate de reumatism
Suferinzilor de reumatism le sunt de mare ajutor băile cu ienupăr. Într-o oală de zece litri se pun o mână cu boabe de ienupăr și două-trei mâini cu ramuri de ienupăr cu tot cu ace, tocate foarte bine. Se lasă la macerat de seara până dimineața, apoi se filtrează. Ulterior, maceratul se va lăsa deoparte, iar cetinile și boabele se pun să dea în clocot în patru litri de apă, apoi se lasă să se răcească și se filtrează din nou. Se amestecă în final decoctul cu maceratul la rece, de la început, iar licoarea se toarnă în apa de baie. Pentru efectul dorit, baia trebuie să dureze 20 de minute. Aceste băi cu ienupăr sunt recomandate și în afecțiuni neuromusculare, caz în care în apa de baie se pot adăuga și câteva picături de ulei volatil de ienupăr. Tot împotriva reumatismului este bun masajul cu rachiu de ienupăr, obținut din o sticlă cu rachiu de fructe, o mână cu boabe de ienupăr proaspete și două crengi de ienupăr cu frunze și fructe. Se pun crengile și fructele într-o sticlă, peste care se toarnă rachiul și se lasă la macerat 45 de zile. Ulterior, se strecoară și se depozitează în sticle închise ermetic. Leacul este bun și pentru durerile articulare.
Sfat! Pentru întărirea firului de păr, fricționați pielea capului cu infuzie din fructe.
Cura este contraindicată femeilor însărcinate!
Tratamentul cu ienupăr este contraindicat celor cu infecții renale și urinare acute, pentru că poate produce iritații. De asemenea, cura cu boabe de ienupăr este contraindicată în caz de menstruaţii abundente şi, de asemenea, în perioada sarcinii, pentru că poate avea efecte abortive. În cazurile de nefrită acută şi cronică, nefroză, nu se va administra ienupăr decât la recomandarea şi sub supravegherea unui medic fitoterapeut competent. Efectul iritant al ienupărului este considerabil redus dacă se foloseşte sub formă de tinctură, în combinaţie cu alte plante, care protejează epiteliul renal şi urinar, precum tătăneasa, nalba, coada-şoricelului, muşeţelul.