Main menu

header

695 6 1de Monica Beleneş şi Carmen Bădulescu

Mulți suntem iubitori de munte, dar nu toți cunoscători ai plantelor din această zonă, pe lângă care am putea trece fără să le observăm. De exemplu, angelica este o plantă ierboasă înaltă, din familia umbeliferelor, care crește mai mult în regiunile montane. Numele ei este legat de o sărbătoare religioasă, praznicul Sfântului Arhanghel Mihail, în preajma căreia înflorește. Încă din timpul Renașterii, medicii o numeau „Rădăcina Sfântului Spirit”, datorită puterii ei tămăduitoare în tratamentul celor mai grave boli și în cazul epidemiilor.

Tratează bulimia

Compoziția chimică complexă a plantei explică multiplele beneficii terapeutice, eficiente în tratamentul afecțiunilor interne grave. Datorită proprietăților sudorifice, antibiotice, digestive, angelica este eficientă în tratamentul intern a peste 80 de afecțiuni: stări depresive, astenie, isterie, dificultăți de concentrare, întârziere de dezvoltare mentală la copii, bulimie, colită de fermentație și de putrefacție, gastrită hipoacidă, indigestie, ulcer gastro-duodenal, epidemii, rahitism, tulburări hormonale la femei, cancer, boli infecțioase grave (TBC, hepatită virală, scleroză în plăci, ciroză, paralizie). Fitoterapia cu angelică este utilizată în afecţiuni ale stomacului însoţite de anaciditate sau hipoaciditate, pentru stimularea poftei de mâncare, flatulenţe, indigestie, dureri de stomac, tuse, răceală, gripă, bronşită, psoriazis, tromboză. Substanţele fitochimice din rădăcina de angelică au proprietăţi tonice, stimulente, carminative, stomahice. Rădăcina conţine ulei volatil în a cărui compoziţie intră principii cumarinice, angelicina, xantotoxina, imperatorina, bergaptenul. Mai conţine acid cafeic, clorogenic, angelic, fumaric, oxalic, acizi graşi, taninuri, substanţe glucidice. Angelica poate fi folosită sub formă de ulei, de tinctură, de infuzie, de lichior sau de vin.

Uleiul volatil relaxează

695 6 2Uleiul de angelică este unul foarte complex și conține compuși chimici precum: alfa și beta pinene și limonene. Aceștia au efecte antivirale și decongestionante, dar și stimulante și antitumorale. Apoi, uleiul mai conține agenți aromatici folosiți pentru aromatizarea alimentelor denumiți alfa si beta-felandrene. Încă un compus chimic, delta-3-carene, este responsabil pentru acțiunea antimicrobiană și calmantă a uleiului. Este foarte benefic pentru calmarea sistemului nervos și a spasmelor. Datorită acestei substanțe, uleiul de angelică poate fi folosit în inhalări pentru alungarea anxietății și a depresiei și pentru a relaxa. De asemenea, uleiul mai conține și substanțe cumarinice (bergapten) care pot fi toxice atunci când sunt folosite sau inhalate în cantități mari. Tot aceste substanțe fac uleiul să fie fototoxic, ceea ce înseamnă că nu trebuie să vă expuneți la soare pentru cel puţin 24 de ore după aplicarea unui blend cu ulei esențial de angelică. Nu este fototoxic atunci când este inhalat, ci doar în exces. O cantitate moderată și foarte eficientă este de obicei formată din trei-şase picături de ulei esențial amestecate în 30 ml (2 linguri) de ulei vegetal. Acest amestec de uleiuri (blend) poate fi folosit pentru aplicații locale, prin masaje ușoare pe zona stomacului și a mijlocului. Pentru stimularea digestiei trebuie să folosiți mișcări în sensul acelor de ceasornic și să mențineți zona caldă pentru câteva minute bune. Astfel, uleiul poate să pătrundă mai repede, într-o cantitate mai mare în piele și în sânge, și să-și facă efectul mai repede. Mai puteți difuza uleiul în candele sau în difuzoare speciale de uleiuri esențiale. Nu folosiți mai mult de trei-şapte picături și asigurați-vă că difuzați uleiul esențial de angelică într-o încăpere bine aerisită. La fel, nu este indicat să depășiți 20-30 de minute/oră de difuzat pentru efecte relaxante și scăderea presiunii arteriale. Unele studii au descoperit că inhalările ce depășesc 60 de minute încontinuu pot cauza efecte inverse, și anume neliniște și agitație. Fiind un ulei volatil, adică se evaporă, uleiul de angelică este format din molecule foarte mici care pot ajunge rapid la creier, în sistemul nervos şi în organele interne.

Tinctura este antiinflamatoare și diuretică

Dintre toate produsele vegetale administrate pe cale orală, tincturile sunt cel mai ușor asimilate de organism, efectul apărând la scurt timp. Tinctura de angelică are acțiune antiinflamatoare, analgezică, expectorantă, antispastică, anticoagulantă, bacte- ricidă, carminativă, stomahică, reglează ciclul menstrual, calmant al sistemului nervos, tonic di- gestiv, febrifugă, depurativ și diuretic. Pentru a prepara tinctura de angelică, aveți nevoie de 100 g angelică (aproximativ 20 de linguri cu pulbere obținută prin măcinare cu râșnița de cafea), 250 ml (o cană) de apă și 250 ml alcool alimentar de 90 de grade. Se folosește intern: 10-20 de picături de trei ori pe zi, diluate în 50 ml apă, timp de 30 de zile, sau la recomandarea medicului, iar extern: tinctura diluată 1:1 cu apă fiartă și răcită, sub formă de gargară, comprese, cataplasme.

Infuzia, benefică pentru astm

Pentru prepararea infuziei sunt necesare frunze, flori și tulpini de angelică uscate și măcinate. Se folosește o linguriță cu plantă uscată și mărunțită la o cană cu apă fierbinte. Zilnic, se beau câte două căni, timp de 20 de zile pe lună. Se face o pauză de două săptămâni, după care tratamentul se poate relua, dacă este cazul. Folosită în acest mod, infuzia are un efect dovedit în astm și în cazuri de epuizare nervoasă.

Vinul elimină paraziţii intestinali

Tot ce aveți nevoie pentru prepararea vinului de angelică sunt 2 litri de vin de pelin, 5 rădăcini de angelică și 10 linguri cu miere. Ingredientele se macerează în vin la o temperatură de 18 grade, timp de zece zile. Apoi, vinul se filtrează și se păstrează în sticle închise ermetic. Din acest vin medicinal se consumă câte o lingură, de trei ori pe zi. Tratamentul are efecte benefice în parazitoze intestinale, în anemii și în caz de digestie dificilă.

Lichiorul tonifică organismul

Pentru prepararea lichiorului aveți nevoie de 20 de tulpini verzi de angelică, 1 g nucșoară, 10 cuișoare, 1,5 l alcool de 70 de grade obținut din fructe, 1 kg zahăr și 500 ml apă. Tulpinile plantei și condimentele se pun la macerat în alcoolul de fructe. Separat, se prepară un sirop din zahăr și apă. După 15 zile, se strecoară plantele care s-au macerat și, în alcoolul rămas, se adaugă siropul. Lichiorul se păstrează la rece, în sticle închise ermetic. Se consumă câte o lingură de trei ori pe zi. Preparatul este un tonic pentru întregul organism.