de Călin Popa şi Daniel Alexandrescu
Plantă cu un renume consolidat și considerată un tratament extrem de puternic, spânzul mai este denumit „otrava care vindecă”, întrucât, pe cât de benefică este acțiunea sa într-un mare număr de afecțiuni, pe atât de periculoasă este planta dacă se administrează „după ureche”.
Tinctură, pentru răni care colectează puroi
Virtuțile tămăduitoare ale spânzului sunt consemnate din cele mai vechi timpuri, în lucrările lui Hipocrate, care considera că planta are capacitatea de a reda vigoarea organismului și de a înlătura bolile grave. Și cercetătorii contemporani i-au studiat potențialul, demonstrând, în urma unor experimente, că extractele din spânz întăresc imunitatea și favorizează refacerea unor ţesuturi distruse de boli degenerative. Spânzul are în compoziţie glicozizi (heleborină şi helebrină), saponozide, rezine, lactonă, protoanemonină, substanţe minerale, taninuri şi mucilagii. Fitoterapia pe bază de spânz are acţiune antitumorală, citostatică, purgativă, ocitocică, vasodilatatoare. În caz de răni care colectează puroi, spânzul este de mare ajutor sub formă de tinctură. Într-o sticlă de culoare albastră se pune rădăcină de spânz rasă, peste care se toarnă alcool de 60 de grade (la o parte plantă, șase părți alcool). Se lasă la macerat 30 de zile și se folosește pentru comprese sau masaj delicat. După utilizare se spală foarte bine mâinile.
Decoctul, faimos contra epilepsiei
În vechime, spânzul era folosit în tratarea psihozelor. În medicina tradiţională germană, decoctul din rădăcină de spânz era un remediu faimos contra epilepsiei, crizelor de isterie, melancoliei, disfuncţiilor menstruale, constipaţiei, afecţiunilor ficatului. Pentru tratamentul extern, rădăcina de spânz a fost utilizată prin tradiție uscată, măcinată şi presărată pe iritaţiile rebele, ulceraţii sau acnee. Începând cu secolul al XX-lea, spânzul a fost folosit în tratamentul insuficienţei cardiace, precum şi ca diuretic. În cazul abceselor şi rănilor, catapalsmele cu frunze de spânz sau rădăcina acestei plante grăbesc procesul de vindecare. Pasta pe bază de spânz se prepară prin măcinarea fină a rădăcinii, pe care o amestecați într-un vas cu puțină apă caldă, până ce obțineți o pastă de consistența aluatului. Puneți pe un tifon și aplicați pe zonele afectate, apoi acoperiți cu nailon, pentru a menține umiditatea, timp de o oră. Nu se aplică pe răni deschise sau pe zone cu eczeme!
Alină durerile cauzate de lombosciatică
Spânzul este un antireumatic puternic, având efect antiinflamator și calmant chiar și în doze mici. Sub formă de unguent, alifie sau geluri, spânzul ameliorează durerile reumatismale articulare, artrozele, poliartritele, mialgiile şi nevralgiile. De asemenea, produsele pe bază de spânz sunt recomandate în tromboze, tromboflebite, ulcer de gambă, senzaţie de picioare grele, inflamaţie şi tumefieri, luxaţii, entorse, tendenite şi varice. Pentru a trata neplăceri cum sunt sciatica, lombosciatica, discopatiile, contuziile, chiar și unele forme de paralizie, se poate utiliza o infuzie de plantă, preparată astfel: se pune o bucată de trei milimetri de rădăcină de spânz la o cană cu 250 ml apă clocotită. Se lasă acoperit trei minute și se strecoară. Se folosește infuzia aplicând comprese pe locul dureros, apoi se lasă descoperit, ca să se zvânte. De altfel, mulţi cercetători români au studiat cu succes această plantă. În anii ’60 erau celebre cazuri de vindecare ale unor pacienți cu reumatism, cu ajutorul unor fierturi din spânz preparate în casă.
Folosit în terapiile alternative contra cancerului
Potențialul spânzului nu mai este o necunoscută, planta fiind tot mai folosită în terapiile alternative contra cancerului, cu amendamentul că dozarea trebuie făcută doar de medicul specialist. Studiile de laborator asupra culturilor de celule tumorale au demonstrat că extractul de spânz puternic diluat în apă stimulează procesul de aptoptoză (moarte naturală a celulelor cancerigene). În urma exprimentelor din cadrul pediatriei oncologice, extractul de spânz face deja parte din tratamentul standard al tumorilor cerebrale. Au existat numeroase cazuri de cancer al sistemului sangvin şi limfatic (leucemie, limfom malign, myelom multiplu) care au fost vindecate în urma tratamentelor cu spânz. În cadrul medicinei naturiste, tratamenul cu spânz al cancerului e indicat de fiecare dată când pacientul nu poate tolera tratamentul cu vâsc, sau pacientul suferă de febră asociată tumorilor. Dacă un pacient suferind de cancer pulmonar tuşeşte sânge, are insuficienţă respiratorie şi prezintă semne ale secreţiilor bronhiilor, inhalarea extractelor de spânz s-a dovedit eficientă.
Redutabil în migrene și nevralgii
Și medicina populară românească ține spânzul la loc de cinste. Tinctura de rădăcină de plantă era folosită în tratamentul paraliziilor şi altor afecţiuni ale sistemului nervos. Iar în medicina tradiţională rusă, spânzul era folosit cu succes în curele de slăbire. De asemenea, spânzul este redutabil împotriva migrenelor sau a altor dureri acute. Se poate utiliza sub formă de macerat, rezultat din tocarea măruntă a unei mici rădăcini de plantă, care se pune într-o sticlă ce se umple apoi cu apă călduță. Se lasă o lună la macerat, apoi se filtrează. Lichidul rezultat se fierbe și se combină cele două extracte. Soluția obținută se folosește pentru comprese care se aplică pe zonele afectate. Pentru efect sporit se țin o oră, apoi se lasă locul să se zvânte. Se aplică doar o dată pe zi, mai multe zile la rând, până la dispariția migrenei sau a nevralgiei.
Precauţii obligatorii
Administrarea pe cale internă a spânzului trebuie să se facă numai la sfatul medicului şi sub stricta sa supraveghere. Doza minimă de pulbere este de 0,25 grame de rădăcină pisată şi cea maximă nu trebuie să depăşească 1 gram pe zi. Dozele sunt prescrise şi în funcţie de vârsta, greutatea şi starea generală a sănătăţii pacientului. Trebuie reţinut faptul că toate componentele spânzului sunt toxice, de la flori la rădăcină, planta păstrându-şi toxicitatea şi în stare uscată. Intoxicaţia cu spânz duce la anestezia sistemului nervos central. Nu trebuie uitat nici faptul că spânzul este interzis bolnavilor cardiaci, deoarece accelerează viteza sângelui, fapt fatal pentru un hipertensiv. Tratamentul cu spânz impune şi renunţarea la barbiturice, antibiotice şi vasodilatatoare, alături de adoptarea unul regim din care vor fi excluse total cafeaua, grăsimile, alcoolul şi tutunul.