Main menu

header

cotnari wide

680 9 2de Roxana Istudor şi Eduard Popa

Cunoscut și folosit din negura timpului, de pe când coloniștii europeni îl purtau uscat în Biblii, când călătoreau spre Americi, calapărul are deopotrivă utilizare culinară și terapeutică.

Luptă cu balonările și ulcerul

În secolul al XVI-lea sosea în Europa o plantă care ulterior s-a răspândit în toată lumea și care a cucerit prin parfumul frunzelor și prin calitățile sale medicinale: calapărul. În secolul al XVIII-lea era deja folosit prin tradiție împotriva dizenteriei, întrucât frunzele au proprietăți astringente. În prezent, planta este utilizată pentru calitățile de antiseptic într-o serie de afecțiuni dintre care se detașează cele digestive, cum sunt balonările, paraziții intestinali sau ulcerul, arată tipdisease.com. Se poate administra sub formă de infuzie, preparată din două lingurițe cu plantă mărunțită pusă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru zece minute, apoi se strecoară. Se pot consuma două-trei căni pe zi.

Susține buna funcționare a ficatului

Calapărul este utilizat și pentru aromarea altor ceaiuri, precum și în salate. De asemenea, este renumit pentru capacitatea de a regla menstrele și de a susține buna funcționare a ficatului. Se poate folosi sub formă de tinctură: se pune o parte de plantă mărunțită cu cinci părți alcool alimentar de 70 de grade. Se închide perfect sticla și se ține la temperatura camerei, agitând des. Se strecoară după 15 zile. Se administrează între zece și 20 de picături de trei ori pe zi, diluate în 100 ml apă. Aceeași tinctură este de mare folos în afecțiuni externe cum sunt aftele bucale, furunculele, herpesul, infecții ale pielii, rănile greu vindecabile, tăieturile, ulcerațiile, vânătăile.

Calapărul este deosebit de eficient împotriva alopeciei: se poate face un tratament cu ceai din plantă, de două ori pe săptămână, sau cu tinctură, cu care se va freca pielea capului de două ori pe zi, până la refacerea completă a podoabei capilare