Main menu

header

cotnari wide

674 10 3de Roxana Istudor şi Sorin Dumitrescu

Plantă modestă, des întâlnită pe rariști umede, crânguri, malurile apelor, pufulița este un remediu naturist uimitor, cu o arie de acțiune remarcabilă.

Are proprietăţi emoliente şi mucilaginoase

Compoziția chimică a pufuliței face din această plantă o comoară terapeutică, întrucât conține taninuri, flavonoide, saponine, mucilagii, uleiuri volatile, vitamina C și săruri minerale importante - fier, cupru, fier, mangan, zinc, sulf. Ca urmare, pufulița are proprietăți terapeutice recunoscute: emoliente, mucilaginoase, astringente, antiinflamatoare, decongestive, mineralizante. Cu un spectru atât de larg de acțiune, pufulița se poate folosi în tratarea adenomului de prostată și a altor afecțiuni ale acestui organ, fiind de ajutor chiar și în cazuri de cancer. Una dintre formulele recomandate este infuzia, preparată dintr-o linguriță cu plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă trei căni pe zi, în paralel cu un regim alimentar din care se elimină preparatele prăjite și alcoolul. De asemenea, planta are efect și pe direcția afecțiunilor renale. Astfel, în cazuri de tulburări de micţiune, inflamaţii ale rinichilor şi căilor renale, pufulița se administrează sub formă de decoct, din două lingurițe cu plantă uscată la 250 ml apă rece. Se fierbe cinci minute, se infuzează un minut, se strecoară şi se beau două căni pe zi, într-o cură de lungă durată, până la vindecarea completă.

Redutabilă în stomatită

Totodată, planta este redutabilă în combaterea ulcerului gastro-duodenal, fiind administrată în cele mai multe cazuri sub formă de macerat, cu foarte mare eficiență. Astfel, se pun patru linguriţe cu pulbere de plantă în 1/2 l apă rece şi se lasă de seara până dimineaţa. Se strecoară, maceratul se dă deoparte, iar peste planta rămasă se toarnă încă 1/2 l apă clocotită. Se lasă 10-15 minute, apoi se răceşte. Se combină cele două extracte, iar cantitatea obţinută se consumă pe parcursul unei zile. Tratamentul cu infuzie de pufuliţă poate fi de lungă durată. La nivel extern, planta este de mare folos pentru combaterea unor afecțiuni bucale. Astfel, decoctul din rădăcină de pufuliță, 30 g la un litru apă, care se utilizează sub formă de gargară, are efect în stomatite, faringite şi afte.

Recomandată în ciroză

Pufulița este de un real folos celor care suferă de afecțiuni ale ficatului, cum sunt congestiile hepatice, ciroza sau hepatita. Se recomandă pulberea de pufuliță, care se obţine prin măcinare cu râşniţa de cafea sau în piuă. Se ia câte o linguriţă de trei-patru ori pe zi. Pulberea se ţine 10-15 minute sub limbă, apoi se înghite cu apă. Literatura de specialitate menționează faptul că în fazele precirotice şi în ciroză se administrează pulbere de pufuliţă combinată, în părţi egale, cu anghinare şi pelin, câte o linguriţă de patru ori pe zi, pe stomacul gol.

Frunzele uscate de pufuliță se utilizează ca înlocuitori ai ceaiului chinezesc, iar cele proaspete, cu lăstari tineri, se pot consuma fierte, ca legume