de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Plantă medicinală binecunoscută și foarte apreciată, plămânărica este numită și mierea-ursului și vine din natură cu o mulțime de beneficii pentru organismul uman.
Vindecă laringita
Proprietăţile terapeutice ale acestei plante se datorează conţinutului de acizi (salicilic, galacturonic, palmitic, miristic, stearic) şi de vitamina C, caroten şi săruri minerale bogate în magneziu. Toate acestea exercită asupra organismului o acţiune diuretică, emolientă, antiinflamatoare, reconstituantă, cicatrizantă, analgezică. Drept urmare, preparatele pe bază de plămânărică se recomandă în afecțiunile respiratorii tipice sezonului rece, cum sunt bronșitele, laringitele, traheitele, inflamațiile gâtului sau tusea insistentă, întrucât planta este un excelent expectorant şi antispastic, redând confortul respirator foarte rapid. Se administrează sub formă de infuzie, din o linguriță cu frunze mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru zece minute, după care se strecoară. Se pot consuma două-trei ceaiuri pe zi, după mesele principale.
Redă alcalinitatea stomacului
Pe segmentul afecțiunilor renale, plămânărica acționează ca un agent de sporire a diurezei. Se folosește sub formă de praf (planta uscată se macină cu mașina de râșnit cafea, apoi se cerne cu sita fină și se pune într-un borcan cu capac), luat de trei ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale, în cantitatea recomandată de specialist. Se poate face tratament pentru 21 de zile, după care obligatoriu se va face o pauză de zece zile, apoi se poate relua. De asemenea, infuzia combate cu succes cistitele, mai ales asociată cu ienupăr sau coada-șoricelului. Totodată, planta este de ajutor în caz de afecțiuni gastrice cum sunt, de pildă, ulcerul, diareea sau gastrita hiperacidă. Prin efectul de inducere a alcalinității stomacale se pot face cure cu infuzie de plămânărică, trei căni pe zi, timp de 21 de zile, urmate de zece zile pauză.
Combate mătreața
Într-o serie de afecțiuni externe, plămânărica și-a căpătat un binemeritat renume. În prima linie a acțiunii benefice a plantei stau boli ale pielii dintre cele mai comune. De pildă, împotriva pecinginii se folosește sub formă de cataplasmă cu planta în stare naturală sau cu o infuzie concentrată de plămânărică, obținută din trei lingurițe cu plantă mărunțită puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Pentru combaterea mătreții se fac spălături pe pielea capului, de două ori pe săptămână, cu un ceai mai concentrat de plămânărică: una-două linguri cu plantă la 250 ml apă clocotită. De asemenea, împotriva crăpăturilor sânilor și a degerăturilor se poate apela tot la plămânărică, aplicată ca pansament cu ceai din trei lingurițe cu plată mărunțită puse la 250 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 15 minute, apoi se strecoară. Efectul este de cicatrizare rapidă și de calmare a durerilor.