Main menu

header

cotnari wide

648 9 1de Roxana Istudor şi Adrian Barna

O plantă medicinală des întâlnită, cu acțiune externă țintită, este laptele-câinelui, cunoscut și sub denumirea de alior, furnizoare a unui „lapte” cu multe proprietăți.

Adio pistrui!

Laptele-câinelui este o plantă medicinală care nu se folosește pentru tratamente interne, ci doar pentru afecțiuni externe. Deși în popor a existat obiceiul folosirii semințelor de laptele-câinelui ca purgativ, acestea sunt extrem de toxice, deci sunt total contraindicate, în condițiile în care există multe alte alternative naturiste în acest scop. Dar laptele-câinelui are un bun renume pe o altă direcție de acțiune, fiind utilizat prin tradiție ca remediu împotriva eczemelor, pecinginii, pistruilor, altor pete de piele. Planta conține rășini, uleiuri grase, amidon, uleiuri eterice, tanin, albumină și latex, un suc lăptos de culoare albă, cu miros caracteristic, cu puternice efecte antimicotice și antieczematoase, pe care îl secretă tulpina prin simpla rupere. Cu această substanță se ung locurile afectate, de mai multe ori pe zi, până la vindecare.

Alină durerile sciatice

Preparat sub formă de decoct, aplicat tot extern și preparat din două lingurițe cu plantă fierte timp de zece minute în 250 ml apă, laptele-câinelui dă rezultate pozitive în tratarea calviţiei, oprind căderea podoabei capilare şi fortificând rădăcina firului de păr. De altfel, în vechime, fetele românce se spălau pe cap cu decoctul acestei plante ca să le crească părul mai frumos sau să nu le mai cadă, după caz. Local, laptele-câinelui se foloseşte şi pentru calmarea unor dureri cauzate de suferinţele unor nervi, cum ar fi cel sciatic. Latexul produs de această plantă poate fi utilizat pentru arderea negilor. Se aplică sucul proaspăt, de câteva ori pe zi, pe locul afectat. Aliorul este o plantă cu calități medicinale certe, dar, atunci când nu este folosită sub îndrumarea unui specialist, poate deveni periculoasă.

În contact cu ochii, laptele-câinelui poate produce iritații, conjunctivită gravă sau chiar orbire