Main menu

header

cotnari wide

647 10 1de Florica Pintea şi Sorin Dumitrescu

Deosebit de apreciate pentru rolul lor ornamental, părăluțele, cunoscute popular sub denumirea de margarete comune, bumbișori sau bănuței, nu sunt doar frumoase, ci și deosebit de utile pentru sănătate. Acestea sunt incluse în leacurile întrebuințate în medicina naturistă pentru răceli, insomnii, probleme ale rinichilor și ficatului, afecțiuni respiratorii și chiar cancer de sân.

Se întâlnesc în flora spontană

Părăluțele sunt plante erbacee ce fac parte din familia Ateraceae. Ele se întâlnesc în flora spontană, frecvent pe pajiștile umede, în luminișurile de pădure, în grădinile sau pe terenurile cu soluri argiloase din țările Europei și ale Asiei. Acestor frumoase floricele colorate le place soarele și pot fi întâlnite de multe ori pe văile râurilor, în zonele de coastă, la poalele munților și pe culmile acestora, la altitudini de până la 2.000 de metri, dar și în preajma mării. Au tulpina înaltă de până la 10-15 cm, frunzele întinse pe pământ și florile marginale, în formă de coșuleț când încă nu sunt deschise. Cele deschise au petalele de culoare albă, roșie, roz sau roz cu alb și partea centrală galbenă. Părăluțele au perioada de înflorire din luna martie până în luna august, așadar, sunt binevenite în orice grădină, ele adăugând un plus de culoare, dar și un festin pentru albine.

Au proprietăţi oftalmice

Părăluțele au efecte analgezice, antiinflamatoare, oftalmice, laxative, antitusive, purgative, expectorante, astringente, analgezice, de reglaj intestinal și diu- retice. Sunt folosite în diferite aplicații terapeutice atât pentru uz intern, cât și extern. Se recoltează mugurii, frunzele și florile, care se pun la uscat în locuri ferite de lumină, pe coli de hârtie. Apoi se păstrează în pungi de hârtie timp de un an. Ele conțin substanțe saponine, substanțe amare, mucilagii, taninuri, uleiuri esențiale, substanțe glicozide, acizi (malic, acetic, oxalic), rezine, inulină și minerale. Se prepară infuzii, tincturi și se extrage ulei din părțile proaspăt recoltate. Se fac și comprese cu tinctură sau cu decoct de frunze și flori.

Ceaiul calmează tusea

Aceste floricele au fost apreciate încă din cele mai vechi timpuri, în special ca leac contra bronșitelor. Pentru aceasta, străbunicii noștri spălau planta, o pisau și o storceau bine de tot pentru a obține sucul ce se amesteca bine cu zahăr. Se lua de mai multe ori pe zi, atunci când gâtul era inflamat sau când existau alte probleme respiratorii cauzate de răceli. De asemenea, se obținea un decoct, prin fiertura plantei, ce se combina cu miere, formând un sirop gros. Se luau una-două linguri pe zi pentru a trata forma de bronșită cronică. Atenție! Nu se consumă apă sau mâncare timp de 30 de minute pentru a lăsa substanțele să acționeze. Tot în caz de răceli se folosește infuzia din flori de părăluțe, ca remediu pentru tratarea afecțiunilor tractului respirator superior. Acest ceai descongestionează tractul respirator și calmează tusea, dar poate ajuta și în cazul răgușelii și guturaiului. Fiertura de părăluțe este binevenită și împotriva temperaturii crescute a corpului, acest leac fiind recomandat de medicina tradițională.

Se pun într-un săculeț de pânză, lângă pernă, pentru un somn liniștitor

Părăluțele au și un efect pozitiv pentru cei care suferă de insomnii. Planta uscată se pune în săculeți de pânză care se țin lângă pernă. Acestea sunt bune și contra durerilor de cap. Nu degeaba grecii și romanii din Antichitate apelau la tratamentul cu scorțișoară, mere, miere și balsam din lavandă sau părăluțe. Acest lucru se datorează faptului că florile și frunzele plantei au proprietăți analgezice.

Întăresc sistemul imunitar al copiilor

Având un puternic efect de neutralizare a durerii, ceaiul de părăluțe este un element important în lupta cu orice formă de artrită, gută sau reumatism. În plus, datorită substanțelor glicozide, părăluța se remarcă prin proprietățile spasmolitice, sub formă de infuzie, fiind benefică în reducerea spasmului mușchilor sau a altor stări spasmodice. De asemenea, infuzia din această plantă este recomandată și copiilor cu sistemul imunitar fragil, precum și celor care sunt apatici.

Grăbesc cicatrizarea rănilor

Florile și frunzele pot fi folosite în stare proaspătă, sub formă de decoct, unguent și cataplasme pentru tratarea rănilor. Un unguent preparat din frunzele acestor plante poate fi aplicat extern pentru vindecare zgârieturilor, juliturilor, abceselor și contuziilor.

Elimină toxinele

Părăluțele reprezintă și unul dintre cele mai bune remedii pentru tulburările de natură renală. În plus, în afecțiuni ale ficatului, este recomandat ceaiul de părăluțe, ce poate fi combinat cu cel de rozmarin. Aceasta este o modalitate de purificare a sângelui prin eliminarea toxinelor din organism și de stimulare a diurezei. În plus, contribuie la vindecarea bolilor de piele neinfecțioase.

PONT. Persoanele care suferă de ulcere ale cavității bucale pot mesteca frunze de părăluțe, și rănile se vor vindeca mai rapid.

Ceaiul de părăluţe ajută femeile care dezvoltă cancer de sân

Părăluțele sunt considerate un medicament natural, binevenit în special pentru că stimulează metabolismul astfel încât să ardă grăsimi și să elimine toxine

Preferate în bucătărie pentru aroma delicată

În gastronomie se folosesc frunzele tinere de părăluțe la realizarea unor salate, în amestec cu frunze de păpădie, spanac, pentru a face o cură de purificare a sângelui și de curățare a organismului. Au gustul puțin acrișor-amar, pentru unii pare plăcut și este preferat pentru aroma delicată. Bobocii de flori sunt consumați cruzi în salate sau fierți în supe, fiind folosiți drept condiment.